1,985 matches
-
jumătarea anilor ’90 și este caracterizată de o serie de tatonări În ceea ce privește securitatea națională precum și de o oarecare lipsă de coordonare dintre obiectivele instrumentului militar și interesele, amenințările și riscurile semnalate de decidenții politici români 1. Astfel că, imediat după colapsul URSS și până la aprobarea cererilor României de aderare atât la NATO, cât și la UE (și chiar la alte organizații regionale, de tipul Consiliului Europei), România - un fost stat comunist În care tranziția debutează greu și târziu, Înregistrând obstacole majore
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pragul unei prăbușiri economice - nu Întreține relații diplomatice apropiate cu puterile din Vest. Izolarea diplomatică a României În această perioadă se datorează, Într-adevăr, unor caracteristici de ordin intern ale țării, care trezeau Încă nemulțumiri sau suspiciuni În Occident. După colapsul URSS (1991), România este proiectată În mijlocul unui subsistem trezit din amorțeala ideologică din ultima jumătate de secol, aflat fără apărare propriu-zisă În fața „pericolului occidental”. Strategia de securitate națională elaborată În 1991 de către autoritățile române sub titlul de „Concepția privind securitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
antigene declanșează eliberarea histaminelor. În cazul febrei fânului, această eliberare are loc în zona căilor respiratorii și a ochilor, generând simptomele neplăcute ale unei asemenea alergii. Unii alergeni evocă un răspuns neobișnuit de puternic, care poate amenința viața individului, prin colapsul sistemului circulator și respirator. Tendința de a produce cantități mari de IgE este ereditară, alergiile având cel mai adesea caracter familial, adică ereditar. Evitarea alergenilor este o cale de a preveni declanșarea alergiilor, dar adesea este impracticabilă. Administrarea de antihistaminice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
geografică; * Factori economici naționali și internaționali; * Factori istorici. Tabelul 6.1 Motive pentru expansiunea agriculturii de subzistență în țările CEE în tranziție Cauze macroeconomice Situația macroeconomică instabilă determină riscuri de mediu ridicate, de aici o nevoie acută de siguranță alimentară. Colapsul sistemelor de securitate socială. Motive demografice Procesul de îmbătrânire accelerată a zonelor rurale. Cauze legate de restituirea terenurilor Ferme mici. Lipsa piețelor de desfacere. Lipsa unei piețe a pământului. Metode rudimentare de exploatare. Schimbarea tehnologică Uzura fizică și morală a
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
artă 3, completați cu puțin înainte și cu sinistrul părintele popoarelor, Stalin. Culme a farsei intelectuale: toți patru declarați... esteticieni ! Ravagiile pe care le-a produs acest dogmatism terorist în universitatea, editura și publicistica românească au fost teribile. De pe urma acestui colaps nu ne-am revenit, de fapt, nici până azi. El a distrus nu numai firava tradiție românească incipientă, dar a blocat și orice tendință de regenerare, timid încercată (dar tot în sfera marxistă), inclusiv prin recuperarea revizionistului LukÆcs. Dar poate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
intervin militarii / 66 2.3 Regimuri civile-militare / 70 2.4. Regimuri de mobilizare / 76 3. Totalitarisme / 82 4. Regimuri tradiționale / 84 5. O concluzie parțială / 85 Capitolul 3. De la democrație la autoritarism / 87 1. Care tranziții? / 87 2. Criza și colaps democratic: definiții / 88 3. Criza și colaps democratic: dinamica / 90 4. Tranziție și instaurare autoritară / 93 5. De la instaurare la consolidare / 99 6. Durabilitatea și criza autoritară / 107 Capitolul 4. De la autoritarism la democrație / 117 1. Prima instaurare / 117 2
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
70 2.4. Regimuri de mobilizare / 76 3. Totalitarisme / 82 4. Regimuri tradiționale / 84 5. O concluzie parțială / 85 Capitolul 3. De la democrație la autoritarism / 87 1. Care tranziții? / 87 2. Criza și colaps democratic: definiții / 88 3. Criza și colaps democratic: dinamica / 90 4. Tranziție și instaurare autoritară / 93 5. De la instaurare la consolidare / 99 6. Durabilitatea și criza autoritară / 107 Capitolul 4. De la autoritarism la democrație / 117 1. Prima instaurare / 117 2. Tranziția / 123 3. Instaurarea democratică: dimensiunile schimbării
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în decenii diferite ale secolului XX (chiar și după cel de-al Doilea Război Mondial). Pentru a înțelege asemenea tranziții este necesar să începem cu dinamica internă a regimului democratic și, apoi, cu cea a regimului autoritar. 2. Criză și colaps democratic: definiții Făcând referință la definiția empirică deja sugerată și nu la teoriile normative ale democrației (vezi cap. 1), criza "democratică" (sau a "democrației") reprezintă ansamblul de fenomene prin care rezultă alterarea funcționării mecanismelor tipice ale regimului democratic. Mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
criza democrației și cea din interiorul democrației există relații evidente. Înainte de toate, cea de-a doua, mai puțin gravă și aproape întotdeauna recuperabilă, se poate sfârși într-o situație identică cu prima variantă. La rândul său, prima poate conduce la colapsul - (sau căderea) regimului democratic, cu o direcționare ulterioară spre autoritarism, dar, cel puțin ipotetic, ea poate evolua și într-o direcție (încă) democratică. În consecință, colapsul are loc atunci când caracteristici fundamentale ale regimului sunt anulate și se instaurează un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
într-o situație identică cu prima variantă. La rândul său, prima poate conduce la colapsul - (sau căderea) regimului democratic, cu o direcționare ulterioară spre autoritarism, dar, cel puțin ipotetic, ea poate evolua și într-o direcție (încă) democratică. În consecință, colapsul are loc atunci când caracteristici fundamentale ale regimului sunt anulate și se instaurează un alt tip de democrație sau un regim autoritar. 3. Criză și colaps democratic: dinamica Trecând la ilustrarea desfășurării crizei, este necesar, inițial, să individualizăm care sunt conflictele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dar, cel puțin ipotetic, ea poate evolua și într-o direcție (încă) democratică. În consecință, colapsul are loc atunci când caracteristici fundamentale ale regimului sunt anulate și se instaurează un alt tip de democrație sau un regim autoritar. 3. Criză și colaps democratic: dinamica Trecând la ilustrarea desfășurării crizei, este necesar, inițial, să individualizăm care sunt conflictele substanțiale și actorii instituționali și politici (partide și grupuri) relevante, într-o perioadă determinată. În al doilea rând, trebuie analizată starea regimului democratic înainte de perioada
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mod evident, la fel de periculoase dacă au loc în cadrul partidelor sau al grupurilor anti-regim); asumarea pozițiilor, și, eventual, a deciziilor privind probleme politice, chiar de fond, care încalcă limitele prescrise de legi sau de constituție. Schema trasată este validă în cazul colapsurilor democrațiilor din anii douăzeci și treizeci din Europa occidentală, și, în particular din Germania și Italia. E nevoie însă de anumite clarificări. Astfel, în aceste cazuri, fenomenele de radicalizare și polarizare apar odată cu slăbirea sau dispariția aripii moderate (în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
panorama complexă a crizelor democratice (mai ales dacă includem crizele latino-americane: grupurilor paramilitare le este îngăduită preluarea, chiar parțială, a controlului de facto a arenei coercitive). 4. Tranziție și instaurare autoritară Presupunând că a avut loc criza, cu sau fără colapsul regimului democratic, în trecerea la regimul autoritar (tranziție și instaurare) și în transformarea sa internă (consolidare, persistență, criză) se pot analiza cinci procese principale. Tranziția este o fază care prezintă două caracteristici, strâns corelate. Prima presupune existența a două sau
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și asupra aceleiași comunități politice, dar niciuna dintre cele două nu reușește să se impună în fața celeilalte, nici chiar recurgând la mijloace coercitive. Aspectul poate fi evident dacă ne gândim la procesul prin care s-a ajuns la criză și colaps. Exemplul extrem pentru o asemenea situație de tranziție este cel în care există o suveranitate duală asupra unor părți din teritoriul aflat inițial sub un singur regim: este cazul războiului civil. Cea de-a doua caracteristică a perioadei de tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de plecare al tranziției este criza-colaps sau criza- transformare a precedentului regim democratic - este ipoteza cea mai interesantă și relevantă în ultimele decenii - sau a unui alt regim, tradițional sau autoritar de altă natură. În primul caz, de criză și colaps, avem tranziție discontinuă; în al doilea, de criză și transformare vorbim de tranziție continuă. În tranziția continuă, care nu este precedată de prăbușirea vechiului regim, schimbarea decurge, în mare parte, din normele de adaptare stabilite în interiorul regimului, în special al
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
grade de continuitate sau discontinuitate în tranziție, în funcție de aderența la normele menționate. O continuitate/discontinuitate diversă între noul și vechiul regim poate exista în funcție de asemănările/deosebirile dintre structurile (și normele) noi și vechi. În tranziția discontinuă, care e precedată de colaps, are loc o ruptură în ceea ce privește regulile și structurile regimului anterior. Chiar și durata acestui tip de tranziție poate fi mai mare sau mai mică, la fel ca și cuantumul de violență utilizată. În etapa aceasta, cu cât este mai intens
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
abordarea diverselor probleme conflictuale. Chiar în tranziția discontinuă și violentă, conflictele politice din perioada de criză a regimului anterior sunt cruciale. Acele conflicte determină modalitățile de tranziție și instaurare deoarece actorii politici își păstrează pozițiile adoptate în timpul crizei și al colapsului. Într-un context internațional interdependent, e dificil să ne gândim la o perioadă de tranziție în care, la un moment dat, nu vor mai fi intervenții sau interferențe ale unei puteri străine. De multe ori, o intervenție externă a existat
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dificil să ne gândim la o perioadă de tranziție în care, la un moment dat, nu vor mai fi intervenții sau interferențe ale unei puteri străine. De multe ori, o intervenție externă a existat în perioada crizei sau a indus colapsul. Când acest ingredient a lipsit și a avut loc o tranziție de regim, a existat, foarte probabil, o intervenție străină care a favorizat anumite forțe să instaureze un regim perceput ca potrivit intereselor țării care a intervenit. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și perfecționarea dominației guvernului în funcție de mijloacele coercitive; c) asigurarea autonomiei și a eficienței noilor structuri; d) extinderea gradului de legitimitate internă și internațională a noului regim. Într-o anumită privință, consolidarea marchează reversibilitatea procesului realizat prin trecerea de la criză la colaps, la tranziție, și, apoi, la instaurare: de la folosirea violenței și utilizarea cvasi-exclusivă a resurselor coercitive se revine la promovarea altor valori, cum ar fi legitimitatea, eficiența și efecacitatea. Se poate afirma că modalitățile specifice crizei ale colapsului, ale tranziției și
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de la criză la colaps, la tranziție, și, apoi, la instaurare: de la folosirea violenței și utilizarea cvasi-exclusivă a resurselor coercitive se revine la promovarea altor valori, cum ar fi legitimitatea, eficiența și efecacitatea. Se poate afirma că modalitățile specifice crizei ale colapsului, ale tranziției și ale instaurării condiționează consolidarea regimului. De la bun început, această etapă intervine prin recurgere la violență. Dacă instaurarea este urmarea unui amplu recurs la mijloace coercitive, va fi mult mai dificil pentru noii guvernanți să obțină legitimitate ținând
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
ambele cazuri, variabila determinantă este dată de deciziile de fond, mai mult sau mai puțin cruciale, impuse de lider sau de grupul aflat la putere. Anumite decizii (luate în această fază) privitoare la problemele legate de principalele conflicte din momentul colapsului precedentului regim nu soluționează efectiv chestiunile. Ne referim la decizii direcționate către obținerea legitimității (prin acceptarea regimului de către majoritatea populației). Pot fi și decizii privitoare la implicarea, în susținerea regimului, a eventualelor grupuri marginalizate (nu opozante) al căror suport este
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau restaurarea coeziunii și a prestigiului forțelor armate, impun dezangajarea și cheamă civilii la guvernare. Este oportun să subliniem importanța extraordinară pe care o poate avea factorul internațional ca variabilă ce intervine decisiv pentru a explica atât criza, cât și colapsul. Înainte de a pune capăt discuției, amintim că, în realitate, este foarte dificilă determinarea unei "cauze" specifice. Este foarte probabilă ipoteza conform căreia un singur motiv dintre cele deja menționate sunt asociate crizei. Cu toate acestea, zona coercitivă și mutațiile care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
distincția dintre cazurile în care criza continua, în ciuda tuturor eforturilor (pentru o lunga perioadă de timp), și cele în care se ajunge la prăbușirea regimului sau la transformarea lui. Dacă nu este nevoie de timp pentru trecerea de la criză la colaps, "accentuarea" unor anumite aspecte ale crizei poate conduce la o "ieșire" din regimul autoritar. Indiferent de motiv, destrămarea coaliției dominante care susține regimul are consecințe vizibile la nivelul politicii. Înăsprirea conflictului dintre elite duce la o mai mare dificultate în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Fenomenul apare atunci când există o mobilizare simultană a grupurilor sociale pro-regim sau când se manifestă o creștere a activității opoziției. Pornind de la definiția autoritarismului, criza se concretizează prin "rupturi". Pluralismul nu este limitat și, în anumite momente nu se anticipează colapsul sau transformarea continuă și profundă (pactada). Regimul nu mai este capabil să controleze mobilizarea și afirmarea ideologiilor anti-autoritare. În acest moment se impun măsuri fără de care criza autoritară se poate prelungi considerabil fără a provoca prăbușirea regimului sau transformarea acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a schimba balanța de putere în arena politică, și, în fine, să prefigureze o alternativă politică fără de care criza ar putea dura la nesfârșit. Trebuie să adăugăm un fel de "contraindicație", indispensabilă în caz de criză și de transformare fără colaps: mobilizarea nu trebuie să intimideze actori care fac parte din coaliția de guvernământ, mai ales armata, care sunt chemate să înțeleagă toate dezavantajele rămânerii în guvern (fisuri în organizare sau chiar dispariția principiului ierarhic) și avantajele "revenirii în la cazarmă
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]