14,667 matches
-
un autoturism Land Rover pe care il foloseau 6-7 luptători. „Eram atât de prost dotați din punct de vedere tehnic (...) Nu aveam măcar o vestă antiglonț. Aveam, în schimb, niște combinezoane tip auto. Și bocancul atât de incomod...”, își amintește colonelul (r) Dumitru Saitoc, în anul 2014, în cartea „40 de ani de antiterorism în România”, editata de SRI. Securiștii români au fost și în situații stânjenitoare față de colegii străini. Prin 1973, un responsabil cu securitatea de la o ambasadă din București
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
pe la Giurgiu, iar într-o sapatamana urma să atace Ambasada Israelului în România, împreună cu un grup întreg de palestinieni. Dacă pentru cetățenii români oprimați de regimul comunist, Securitatea lui Ceaușescu era „ciumă”, cu teroriștii arabi securiștii erau mai degrabă „muma”. Colonelul (r) Ion Botofei povestește în cartea din 2014 că securiștii au dejucat atacul terorist plănuit în 1973 mai mult cu vorba bună decât cu armamentul din dotare. „Pentru misiunea asta cu Amabasada Israelului la București, grupul (terorist - n.r.) se cazase
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
Botofei. Cum a scăpat România de atentate grave: Regimul comunist și Securitatea jucau la două capete România a fost ocolita de atentate teroriste, iar dacă s-au petrecut nu au vizat ținte românești, ci obiective străine de pe teritoriul țării noastre. Colonelul (r) Botofei are și o explicație: Ceaușescu avea relații de prietenie și cu țările arabe, si cu Israelul, iar aceste raporturi ar fi fost întreținute și la nivelul serviciilor de securitate. Din mărturiile securiștilor, desi România era membră a Pactului
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
o cafenea. Au tras în el vreo 3-4 gloanțe, dar nu s-a lipit niciunul de el. Norocul lui... Când s-a întâmplat treaba asta, am intrat nițel în panică. Zic <<Băi, de ce n-au acționat ăștia la noi?!>>„, povestste colonelul Botofei. Bătrânul securist susține că o sursă i-ar fi spus lui că inițial spionii israelieni voiau să-l omoare pe teroristul palestinian în România, unde acesta mai fusese. „O sursă de asta - daca ma minte aia, mint și eu
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
și vest-germanii făceau parte din blocuri militare antagonice - Pactul de la Varșovia, respectiv NATO. „Făceam foarte multe aplicații atunci și veneau delegații străine la greu... Aplicațiile noastre erau bine apreciate și echipa de la GSG9 a venit și ne-a felicitat„, susține colonelul (r) Ion Georgescu. Principalele incidente teroriste de origine islamică pe teritoriul României În anii ’70, organizațiile teroriste din Orientul Mijlociu urmăreau în special scopuri politice și naționale, fiind sprijinite masiv și de sovietici. Treptat, până în zilele noastre, terorismul din Orientul Mijlociu a
România și lupta împotriva terorismului [Corola-blog/BlogPost/93464_a_94756]
-
pe drumul cel bun! Ultimul e de noaptea minții! Vorba lui MB. Florin Chilian a găsit mâna criminală de la Colectiv! Paranoici sunt de când lumea și vor mai fi! La noi, se pare, proporția este peste media generală! Și Florin și colonelul STS (!?) de la guvern trebuie, întâi și întâi, verificați de un pshiatru. Urgent! Altfel, paranoia cuprinde încet-încet România! Așa se întâmplă cu mai toate popoarele slab educate. Parlament nu mai avem! Din clipa în care alianța USL a decedat. Când ar
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
și lăuntric, „o femeie frumoasă, cu o ținută statuară, cu păr negru și ochi căprui, tipul bănățencei, iradiind în jur siguranță și bună dispoziție.” Frumos portret din pastele metaforei! În 1950, artista și-a unit viața cu alesul inimii sale, colonelul de aviație Ion Răduțu, iar în 1953 a dat viață unicului lor copil, Adrian, azi inginer. A fost anul acesta, 1950 unul încărcat neîmpovărător, însă, cu multe începuturi de drum, cruciale pentru viitorul Aureliei Fătu-Răduțu: admiterea la Conservator, căsătoria, apoi
AURELIA FĂTU-RĂDUŢU. STRADĂ A NEVOIAŞILOR, URCATĂ ÎN CONSTELAŢIA BOGAŢILOR SPIRITUALI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383209_a_384538]
-
ajungeau până la brâu, iar celor mai norocoși, până la genunchi, așa că au hotărât cu țolștokul cine este Micul Isus șef. Au fluierat toată noaptea prin oraș cu tuburile smulse din orga bisericii și și-au vărsat mațele prin zăpadă în cinstea Colonelului. În seara aceea de Crăciun el a avut cea mai frumoasă barbă, pentru că era făcută din părul mamei mele - mi-a povestit până la urmă Adél. A venit după mine în cameră, s-a așezat alături pe pat și, în timp ce vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
camerelor Televiziunii Naționale, apoi i-au dat iubitului meu decorația. După care au oprit camerele și ne-au luat pașaportul în care erau și cele două bilete de tren cumpărate cu o zi înainte. „Pușlamalele mele inimoase“, ne-a spus Colonelul. „Dacă funcționarii căilor noastre ferate nu v-ar însoți pașii cu atenția lor protectoare, duioasă, ați fi în stare să vă întoarceți la lucru. Să scrieți versuri. Dar dumneata, tinere, știi cel mai bine că poezia nu e salahorie. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
s-a ridicat și a luat-o în zbor către turnul de apă. — Știți când a fost ultima oară un păun în acest oraș? - i-a întrebat profesorul Angelo pe oameni. Fiind că la grădina zoologică nu există nici unul! Atunci când Colonelul i-a pus pe țigani să aducă trei sute de păuni! Unii din cei de față își mai amintesc de asta! Le-a promis în schimb cinci urși, numai să fie niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că, dacă-și voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-au adus niște păuni zdraveni. Și, de fapt, tot orașul a petrecut în tihnă pe străzi până ce Colonelul s-a îmbătat criță. Atunci și-a mânat sania în centru, chiar pe locul monumentului eroilor, i-a smuls hainele amantei lui și le-a ordonat soldaților să o îmbrace cu penele smulse de pe păuni. Iar între timp el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mușcat pe rând gâtlejurile tuturor celor trei sute de păsări. Zăpada era numai leșuri, carne aburindă și sânge închegat, iar fata țipa de plăcere în sanie, sub căldura penelor de păun. Poporul se temea și se îmbăta. Cot la cot cu Colonelul. Și nu s-a dezmeticit patru ani la rând. Domnilor, se va întâmpla o minune! Ceea ce am văzut e vestea că minunea ce se apropie e de neoprit! După-amiază, m-am așezat la umbra bătrânzlui copac. Undeva a bubuit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lumina de ziuă, ceața verzuie se învolbura pe ziduri până la fereastra mea. Și atunci totul era de parcă norul lui Vermeer ar fi tulit-o de la Delft tocmai la mine, ca să-l pot privi de sus. — Pe vremuri i-am făcut Colonelului o fotografie. Știi care, ăla care a folosit atât de bine părul soției mele de Crăciun. Sigur Adél ți-a povestit totul. Sincer să fiu, a fost fotografia mea cea mai reușită. Era în patru labe prin zăpadă, cărând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
exemplare, cu inscripția „Crăciun fericit“, ca felicitări, dar am pus la poștă numai patruzeci și șase, din motive financiare. Odată ajuns la poștă, a început să-mi fie rușine de mine, pentru că simțeam că nimeni nu poate să țină cu Colonelul. Nu știa să se apere. Apoi, după-amiază a dat buzna peste mine un domn. Nu în uniformă sau cu palton de piele, doar în veston, de parcă ar fi dat fuga în vecini, după chibrituri, și m-a întrebat: „Dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
două probe supraexpuse? Ar fi fost cazul să izbucnesc în râs, dacă nu mi-ar fi amorțit fața. „Da“ - i-am răspuns eu scurt, așa de surprins eram. „Și noi suntem de aceeași părere.“ Apoi a scos un exemplar cu Colonelul. „Asta e poza?“ - m-a întrebat el. „Bineînțeles“ - i-am răspuns eu. „Nu bineînțeles. Asta e o copie.“ „Dar priviți textul, vă rog. Eu am scris textul.“ „E o copie“ - a spus el. „Hârtie cartonată, supraexpusă. Cine nu se pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
poartă cu ele numele lui Iisus, care să-i umple pe tații și pe soții voștri de o nouă dorință de-a se dedica Lui? O, femeile Americii dau greș. În fiecare zi, tot mai mulți soldați și marinari și colonei și locotenenți acceptă favorurile femeilor străine și chiar se căsătoresc cu ele. Vreți ca fiul dumneavoastră să se întoarcă acasă cu o nevastă de origine străină, poate chiar păgână? Aceasta e crucea pe care trebuie s-o duceți, femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de parcă s-ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stînd lîngă foc, undeva, Într-o vîlcea carpatină, soldații se adunaseră În jurul ofițerului care le citea despre perfida conspirație Împotriva Rusiei, a țarului și a orînduirii statornicite. Acel ofițer era de fapt colonelul de artilerie Dragomirov, Serghei Nikolaievici. Cartea din care citise atunci soldaților Îi va reveni lui, după moartea glorioasă a lui Dragomirov ( În vîltoarea cuceririi orașului Ecaterinburg), tocmai lui, lui X. Cuprins brusc de bănuială, X căută În biblioteca sa cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă tardivă ce-i drept) care venea În sprijinul propriilor Îndoieli privitoare la existența unei conspirații internaționale secrete. „În afara celei bolșevice, care de mult domnilor, nu mai este secretă... În treacăt fie spus, vă este cunoscut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Întoarcerea la putere a Romanovilor... Vă rog, fără proteste. Căci există note oficiale cu declarații ale martorilor... Da. Indiferent care Romanivi... Odată, domnilor, am ajuns după pedepsirea conspiratorilor. Imaginea Îmi este Încă vie În minte ca o rană deschisă... Domnule colonel, dacă astfel arată conspiratorii dumneavoastră, precum fetița aceea...“ (Lăsați-l să termine! Domnilor, puțină toleranță)... „și dacă ăsta este prețul pe care Rusia trebuie...“ - vociferări, proteste, rumoarea Întrerupe vorbele și șirul amintirilor. („Domnilor, este timpul să mergem la culcare. MÎine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-i păstra numele sub anonimat. (De altfel, ca În multe cazuri cînd persoane destul de importante vor fi notate precum anonimul X.) Domnul Graves Îi va dezvălui numai statutul social: de religie ortodoxă, monarhist constituțional, antibolșevic, În timpul războiului civil, ordonanță la colonelul de artilerie Dragomirov, omițînd Însă un detaliu minor, acela al primului contact telefonic, de aceea Graves va rezuma pentru cititori conținutul primei lor discuții dintr-o după-amiază, În barul hotelului „Royal“ (cel din centru), discuție care durase de la cinci pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
muncească și să crească copii): Vasile Boca a rămas cu 4 clase, a fost luat fecior boierescă la moșia lui Sterian, apoi a fost factor poștal; Gheorghe Boca a urmat cursurile Școlii agricole de la Roman, devenind agronom pe moșia unui colonel din județul Gorj, dar și-a continuat studiile în particular, urcând treaptă cu treaptă în ierarhia socială; Constantin Boca a fost învățător și revizor școlar, iar Ion Boca, fratele cel mai mic, a urmat politehnica în Germania, devenind inginer de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bătălia de la Argeș, noiembrie 1916, împreună cu vărul său, tot sublocotenent, din familia Lang și dus într-un lagăr din Germania unde au stat doi ani, până la sfârșitul războiului. Când soldații germani au pătruns în tranșeele românilor - povestea Cocu Boteanu, ajuns colonel - omorau cu patul armei pe toți cei întâlniți în cale. Cocu Boteanu a avut prezență de spirit și a spus: Ovitzir (atât știa din germană), iar germanul i-a răspuns Gut, gut, i-a luat pistolul și porthartul, bănuind că
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
curți și grădini. III. 3 Societatea „Aeroteh” comaseazș o parte din fosta moșie a Roseteștilor Dumitru Bănuț, Jr. (Mitruț) - n. 8 mai 1950 Fiul Lucicăi (din numeroasa familie Boghiu) și al lui Dumitru Bănuț, de locă de prin Banat, ajuns colonel în armata română, s-a născut în București, dar a copilărit la Slobozia - Filipeni, la mama Boghioaia, care aduna vara, ca într-o tabără, toți nepoții, și nu erau puțini. Școala o face în București: clasele primare, gimnaziul, liceul „Grigore
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
semănat fiecare cum a putut. Parcelarea s-a făcut după un an.” Spre sfârșitul vieții, agronomul Toader Boca a încredințat documentul în stare avansată de degradare învățătorului Luca Boghian. Documentul a fost renovat la Muzeul Central al Armatei prin grija colonelului Gheorghe Cernat; a fost copiat pe calcă și heliografiat în cinci exemplare prin grija colonelului Mihai N. Bădăluță, amândoi foști elevi ai Școlii generale din satul Lunca. 3. 2 Reforma agrarș din 1921. Împroprietșrirea țșranilor din comuna Filipeni înscrisă în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
agronomul Toader Boca a încredințat documentul în stare avansată de degradare învățătorului Luca Boghian. Documentul a fost renovat la Muzeul Central al Armatei prin grija colonelului Gheorghe Cernat; a fost copiat pe calcă și heliografiat în cinci exemplare prin grija colonelului Mihai N. Bădăluță, amândoi foști elevi ai Școlii generale din satul Lunca. 3. 2 Reforma agrarș din 1921. Împroprietșrirea țșranilor din comuna Filipeni înscrisă în programul partidului liberal și anunțată de regele Ferdinand ranilor soldați, chiar în tranșeele de la Mărășești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]