3,155 matches
-
Se distinge uneori și prin decrepitudine, încercând să se impună în fața soției prin puterea vârstei, uitând regretabil că ceea ce primează într-un cuplu sunt sentimentele autentice (IV, 10). De cele mai multe ori însă, cruzimea este cea care îl caracterizează, lipsa de compasiune, de înțelegere, de empatie, latura posesivă a ființei pentru care un cod social este mai 111 Stavros Deligiorgis, Arhitectura narativă în Decameronul, în românește de Cezar Baltag, Editura Univers, București, 1979, p. 124. 112 Giovanni Boccaccio, op. cit., p. 351. 47
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
hotare ale odăii lor și, stand așa în huzur, pe de o parte de voie și pe de alta de nevoie, se tot gândesc la câte toate și nu e cu putință ca gândurile lor să fie pururi vesele.” 117 Compasiunea este vădită, directă, uimitoare, venită, paradoxal am putea spune, din partea cuiva care a suferit din dragoste, a fost părăsit și ar trebui mai curând să fie un misogin. Nimic malițios sau ironic la adresa femeii în această introducere justificativă, ci doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dintr-o societate ce izolează și condamnă la solitudine femeile claustrate între zidurile caselor. Se evidențiază în acest cuvânt introductiv al Decameronului imaginea femeii care guvernează universul intim al autorului: ea știe să trezească sentimente copleșitoare, dureroase, dar stârnește și compasiunea și admirația, ei îi este închinată capodopera boccaccescă. Femeia joacă un rol multiplu și se înfățișează în mai multe ipostaze: centru al preocupărilor artistice ale creatorului, muză permanentă, generatoare a celui mai nobil sentiment, iubirea. Pentru Boccaccio viața are sens
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
doar prin intermediul operei sale. Cu toate că Geoffrey Chaucer realizează portrete ușor ironice personajelor feminine din galeria Povestirilor din Canterbury, nu este mai puțin un filogin și un apărător al drepturilor femeii decât Giovanni Boccaccio. Grija pentru acestea devine la fel de plină de compasiune, le instruiește și le înțelege, nu se reține chiar de la promovarea ideii unei lumi guvernate de femei: „și nu vă tot jertfiți neștiutoare/ Ci cârma apucați-o-n palma toată!”130 Devine un povățuitor direct al femeilor, vizând situații concrete
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
până la sfârșit, un anumit mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care Chaucer o intuiește, de aici și îngăduința și compasiunea sa față de eternul feminin. și poetul și femeia se află, din punct de vedere social, pe poziții subordonate autorității politice, marginalizante, nesigure, inferioare. Sunt nevoiți să afirme lucruri care să distrugă această dominare, chiar dacă uneori nu sunt întru-totul adevărate, dând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un personaj boccaccesc tragic.618 Statutul de criseidă o apropia de imaginea unei idealități, cum este aceea a unei donna angelicata, dar trăirile intense, pasionale, vor determina o decădere a personajului, care nu mai este exemplar prin virtute, ci stărnește compasiunea prin destinul nefericit, de al cărui deznodământ este oarecum culpabilă. Opera aceasta poate fi comparată cu un text boccaccesc mai timpuriu, Comedia delle ninfe fiorentine: „Ca scriere pastorală, Ninfale reprezintă un nou echilibru. Africo o caută pe Mensola în pădure
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pentru poet de a-l interoga în legătură cu pierderea suferită și de a-l provoca la confesiune. Mărturisirea devine o adevărată terapie, naratorul știa că doamna murise, dar îi oferă cavalerului șansa de a se destăinui, este delicat, sensibil, plin de compasiune. Naratorul își ascunde voit cunoștințele pentru a-l lăsa pe partenerul său să povestească. Cavalerul se întoarce în trecut, evocând propria tinerețe: de când își aduce aminte, mărturisește că l-a venerat pe zeul iubirii ca pe un senior al său
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ideală nu mai este accesibilă în planul mundan. Moartea ei golește de sens universul intim masculin, sărăcește o lume. Cavalerul în negru devine un simbol al durerii și trimite cu gândul la prototipul cristic, imago pietatis 669 , atrăgând din partea cititorilor compasiunea. Femeia iubită, decedată, a lăsat în urma ei numai durere, viața devine în absența ei un chin asemănător celui din iad: „Singurele personaje cu care cavalerul în negru își compară durerea sunt Sisif și Tantal, amândoi chinuindu-se pentru eternitate în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Nissus, Ariadna, își trădează tatăl și cetatea, de aceea preferința pe care bărbatul o arată Phedrei, sora ei, nu mai pare atât de dramatică cum s-ar dori. Înjosită și mutilată de cumnatul Tereu, Philomela este imaginea supunerii obediente, stârnind compasiune. Legenda Hypermnestrei este neterminată. Critica literară a mers chiar mai departe, susținând, surprinzător, că nu avem în aceste Legende o imagine ironică, pervertită, a unor personaje feminine, percepute până atunci ca virtuoase, ci, mai mult, că poemul nici măcar nu ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și, în final, va fi răsplătită pentru fapta sa nobilă; soția mareșalului din Londra - II. 8 - este miloasă și o acceptă în casă pe copila considerată 726 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 498. 197 orfană; de aceeași compasiune față de o tânără dă dovadă și soția lui Liello di Campo di Fiore - V. 3). Pioase, smerite, loiale, se caracterizează printr-o supunere totală față de soț și de familie, se evidențiază prin cinste și cultivarea virtuții (fiica contelui d’Angers
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mese bogate, pe care o oferă, dar și al unei 921 Ibidem, p. 366. 922 Ibidem, p. 367. 923 Ibidem, p. 369. 924 Ibidem, vol. al II-lea, p. 275. 925 Ibidem. 926 Ibidem, p. 276. 249 conversații pline de compasiune, ci îi oferă și plăcerile trupești pe care acesta nici nu le spera să le găsească în situația aproape dramatică în care se aflase anterior. Inițial credincioase și virtuoase, unele femei nu au puterea de a se menține în această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care își trădează soțul, se dovedește mai viclean decât femeia, deoarece reușește să se sustragă acestei datorii. Dialogul dintre soție și călugărul John trădează șiretenia amândurora, concupiscența, minciuna și ipocrizia. Confesiunile femeii nu sunt sincere, cum nu este onestă nici compasiunea slujitorului Bisericii. Interesant de observat că ceea ce pretinde soția de la negustor seamănă izbitor cu ceea ce proclamase târgoveața din Bath în Prologul ei: „și bine știi că orișice muiere,/ Tot ca și mine șase lucruri cere/ De la bărbat: să fie zdravăn
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Cresida: descrierile celor două femei se realizează utilizând cam aceeași tehnică, în final ele se vor dovedi, moral, incapabile de a se ridica la perfecțiunea portretului fizic anterior conturat 965, dar Cresida primește din partea naratorului o mai mare apreciere și compasiune: „Eu nu vreau să-i aduc dojană, biata,/ Mai mult cât i se-aduce în poveste./ Pe faima sa e-atât de mare pata/ Încât pedeapsă prea-îndestulă-i este./ E greu păcatul ei; cu toate aceste,/ M-aș apleca s-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și în suspendarea personajelor între idealuri și impulsuri contradictorii.”976 Naratorul chaucerian găsește o scuză purtării Cresidei: „Este atât de impresionat de durerea ei, încât îi atenuează vina, sau chiar o va absolvi de tot ce este acuzată, dintr-o compasiune autentică. A fost pedepsită destul; și, în definitiv, nu era decât o femeie vulnerabilă.” 977 „Cresida a trădat. Trădându-l pe Troilus, ea a încălcat codul dragostei curtenești, păcat de neiertat în concepția medievală. Faptul rămâne fapt, însă plină de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și sensibilitatea: individul devine extrem de fantezist, visează enorm și uneori Își poate descoperi talente de clarvăzător. Evenimente: Efectul acestui tranzit este În general foarte perceptibil În plan psihologic: mai receptiv, individul face dovada unei Înțelegeri „magice” și a unei reale compasiuni, care poate Îmbunătăți considerabil relația cu celălalt, ba chiar Îi poate da un fel de putere de fascinație. Într-un plan mai concret, se pune problema unei dezrădăcinări fizice sau psihologice, a călătoriilor sau mutărilor, a Îndepărtării de anumite obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
un cocteil toxic de convingeri și sentimente greșite, a generat, În cele din urmă, mai multe probleme decât a reușit să rezolve. Societățile se pot ticăloși atunci când se complac În hedonism; În acest caz, le lipsesc trei sentimente de bază: compasiunea, respectul și admirația. A compătimi Înseamnă a fi afectat de durerea celorlalți, și acesta e fundamentul comportamentului moral. Să consideri compasiunea un sentiment paternalist și umilitor e o imensă corupere afectivă. De fiecare dată când strigăm: „Vreau dreptate, nu compasiune
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
rezolve. Societățile se pot ticăloși atunci când se complac În hedonism; În acest caz, le lipsesc trei sentimente de bază: compasiunea, respectul și admirația. A compătimi Înseamnă a fi afectat de durerea celorlalți, și acesta e fundamentul comportamentului moral. Să consideri compasiunea un sentiment paternalist și umilitor e o imensă corupere afectivă. De fiecare dată când strigăm: „Vreau dreptate, nu compasiune”, uităm că Însăși compasiunea a fost cea care a deschis drumul către dreptate. Sentimentul potrivit În fața unui lucru valoros este respectul
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
compasiunea, respectul și admirația. A compătimi Înseamnă a fi afectat de durerea celorlalți, și acesta e fundamentul comportamentului moral. Să consideri compasiunea un sentiment paternalist și umilitor e o imensă corupere afectivă. De fiecare dată când strigăm: „Vreau dreptate, nu compasiune”, uităm că Însăși compasiunea a fost cea care a deschis drumul către dreptate. Sentimentul potrivit În fața unui lucru valoros este respectul. Este vorba despre un sentiment activ, care se prelungește printr-o acțiune de grijă, protecție și sprijin și este
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
A compătimi Înseamnă a fi afectat de durerea celorlalți, și acesta e fundamentul comportamentului moral. Să consideri compasiunea un sentiment paternalist și umilitor e o imensă corupere afectivă. De fiecare dată când strigăm: „Vreau dreptate, nu compasiune”, uităm că Însăși compasiunea a fost cea care a deschis drumul către dreptate. Sentimentul potrivit În fața unui lucru valoros este respectul. Este vorba despre un sentiment activ, care se prelungește printr-o acțiune de grijă, protecție și sprijin și este, Înainte de toate, sentimentul care
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și inteligență spirituală (SQ). Inteligența intelectuală sau rațională (IQ) „este ceea ce folosim pentru a rezolva problemele logice sau strategice”, inteligența emoțională (EQ) „ne face să conștientizăm propriile emoții, dar și pe cele ale celorlalți indivizi. Ne face capabili de empatie, compasiune, motivație și de a avea reacții adecvate la stimulii de durere sau plăcere”; inteligența spirituală (SQ) este „acea inteligență care ne ajută să abordăm și să rezolvăm problemele legate de semnificație și valori”. Inteligența spirituală (SQ) reprezintă fundamentul necesar al
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
-a chakră, Femeia Universală, este situată chiar deasupra capului. Ea controlează partea stângă a corpului și reglează toate talentele și abilitățile noastre creative. Tot aici Își au originea dorința internă de Iubire de Sine, precum și dorința externă de Iubire și Compasiune pentru tot ce ne Înconjoară. . A 13-a chakră, Bărbatul Universal, se găsește deasupra capului și coordonează partea dreaptă a corpului. De asemenea domină percepția realității și capacitatea de a materializa un plan conceput mental. Această chakră este izvorul dorinței
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
până acum semne că vrea să intre în Uniunea Europeană. S-o aducem aici cu forța?...” Alții, ceva mai edificați asupra istoriei recente a Basarabiei și a „specificului” nostru național, au avut o atitudine mai prudentă și aparent mai înțelegătoare, dar compasiunea lor reținută mi-a sunat mai usturător decât replica indiferentă a celor dintâi: „E foarte greu să ai de a face cu niște oameni care nu știu ce vor, care una spun și alta fac. Ar trebui să vă hotărâți o dată. Ați
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de circumstanță, basarabeanul iartă și trece ușor cu vederea impostura și amatorismul spumos al celor care-1 mint voios și cu dragoste. Astfel rezistă vulgata „marelui patriot și unionist”. E o boală a copilăriei democrației noastre originale, care trebuie tratată cu compasiune și consecvență. mai, 1996 Sincronizarea se amână Dacă facem abstracție de importanța și utilitatea contactelor la nivel individual dintre scriitorii basarabeni și cei din România, care s-au hotărât în cele din urmă „să treacă Prutul”, putem afirma că simpozionul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de prezentul lor, nu de al domnitorului "el a locuit la palatul culturii, strada Ștefan cel Mare"192. Au rămas în continuare sensibili la încercările din viața eroului: "era mic de statură și sabia lui era grea"193. Neașteptata lor compasiune pentru marele războinic salvează tacit Eroul de la completa lui mumifiere prin encomiastica de ocazie. Nici elevii din anii terminali ai liceului nu au uitat repertoriul anecdotic asociat domnitorului 194, amintind de faptul că era scund, că purta plete, că a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
galeria eroilor medievali, cei mai simpatizați erau "Ioan Corvin și Matei Corvin" (Ibidem, pp. 11-12). Se amintea ceva despre "ciuntirea Moldovei", în 1775 și 1812 (Ibidem, pp. 21-22), iar "Revoluția lui Horea, Cloșca și Crișan" nu provoca nici entuziasm, nici compasiune, doar observația că "austriecii au lăsat până la un timp [lucrurile] după voia țăranilor" (Ibidem, p. 22). Momentul pașoptist era punctat prin foarte sumare lămuriri: "în 1848, Ungurii s-au răsculat contra stăpânirei Austriecilor. Voiau să se rupă de Viena și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]