4,181 matches
-
a dus în grădină. Floarea a ieșit la lumină dintre pietre. Floarea dintre pietre e o floare de in. În dezvoltarea relației de dependență guvernată de verb (adjectiv), între prepoziții (cel mai adesea locuțiuni prepoziționale) și variantele funcțiilor sintactice de complement corelativ (excepție, cumul, opoziție, sociativ) și circumstanțial (cauză, scop, condiție, referențial etc.), continuitatea semantică este asigurată de caracterul mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale funcțiilor sintactice: în loc de - complement corelativ de opoziție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcțiilor sintactice de complement corelativ (excepție, cumul, opoziție, sociativ) și circumstanțial (cauză, scop, condiție, referențial etc.), continuitatea semantică este asigurată de caracterul mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta, devin mărci (absolute sau relative) ale funcțiilor sintactice: în loc de - complement corelativ de opoziție în afară de - compl. corelativ de excepție/cumulativ pe lângă - compl. corelativ cumulativ din cauza - circumstanțial de cauză în caz de - circumstanțial condițional în ceea ce privește - circumstanțial referențial etc. Prepoziția în structura frazeitc "Prepozi]ia în structura frazei" În enunțurile în care funcțiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în dezvoltarea căreia prin intermediul unei relații sintactice se introduc în enunț componente semantice concrete, „cerute” de regent sau adăugate în mod aleator. Astfel, câmpul semantico-sintactic al verbului a vedea este descris de dezvoltarea funcțiilor de subiect: el (etc.) și de complement direct: o floare (etc.) care vin să împlinească golurile 4 din sfera lui semantică: „El vede o floare.” Amplitudinea câmpului semantico-sintactic este determinată de particularități semantice ale termenului regent în care își au originea „golurile” de împlinit, adică valențele lui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice, convertite în disponibilități combinatorii specifice, prezența unui substantiv (pronumeetc.) care să-i împlinească, pe cale sintactică, planul semantic concret. Odată intrat în relație cu acesta (substantiv sau pronume), verbul-predicat îi impune situarea în cazul nominativ. Substantivul fetița, apoi, devenind un complement semantic al verbului, complementul principal, cu funcție de subiect, îi impune acestuia forma de persoana a III-a singular. Sub aspect structural, absența verbului ar duce la destrămarea (sau neconstituirea) enunțului. Absența numelui (pronumelui), însă, rămâne fără asemenea consecințe. Pe de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
combinatorii specifice, prezența unui substantiv (pronumeetc.) care să-i împlinească, pe cale sintactică, planul semantic concret. Odată intrat în relație cu acesta (substantiv sau pronume), verbul-predicat îi impune situarea în cazul nominativ. Substantivul fetița, apoi, devenind un complement semantic al verbului, complementul principal, cu funcție de subiect, îi impune acestuia forma de persoana a III-a singular. Sub aspect structural, absența verbului ar duce la destrămarea (sau neconstituirea) enunțului. Absența numelui (pronumelui), însă, rămâne fără asemenea consecințe. Pe de o parte, faptul afirmă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
activ în organizarea enunțului. El este presupus de subordonat; comutarea lui cu Ø ar duce la dezorganizarea enunțului, în timp ce absența subordonatului ar lăsa doar enunțul incomplet sub aspect semantic și sub aspectul structurii. În „Mihai citește ziarul.”, verbul cere un complement care să-i satisfacă valența liberă, împlinindu-i câmpul semantic și închizând câmpul semantico-sintactic pe care l-a deschis. Când acest component e un nume (pronume), îi impune să stea în cazul acuzativ. Relația de coordonare se stabilește între termeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
parte, funcția esențială a comunicării - predicația - implică dezvoltarea funcțiilor sintactice de predicat și, în interdependență cu aceasta, funcția de subiect. Pe de altă parte, imposibilitatea unităților de la nivel lexical de a comunica întreguri semantice impune realizarea la nivel sintactic a complementelor semantice necesare. Verbul a răsări, de exemplu - termen lexical care implică raportarea conținutului său semantic la o cauză/origine -, întrebuințat ca predicat, își completează planul semantic prin realizarea funcției sintactice de subiect: un substantiv care să exprime lexical această origine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagmă cu regent substantiv (sau substitut), determinantul este purtător al funcției de atribut: „jocul copiilor”, „ziua de mâine”, „iluzii pierdute”. Prin relația de dependență simplă în sintagme cu regent verbal sau adjectival și, mai rar, interjecțional, determinantul concretizează două funcții: • complement: „Celui înalt, celui drept, celui bun / Viscolul nu le va da niciodată / haina lui rece.” (A.E. Baconsky) • circumstanțial: „O toamnă va veni cândva târziu.” (L. Blaga) Când relația e de dependență mediată 8 în sintagme cu trei termeni, un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
veni cândva târziu.” (L. Blaga) Când relația e de dependență mediată 8 în sintagme cu trei termeni, un regent și doi determinanți, dintre care unul este mediator pentru celălalt în desfășurarea relației de dependență, unul din determinanți dezvoltă funcția de complement corelativ: „- Ce alte lucruri mai sunt poetice, afară de foc, d-le profesor?” (G. Călinescu) Când relația e de dublă dependență, în sintagme cu trei termeni, determinantul, având concomitent doi regenți, un verb și un nume (pronume), dezvoltă două funcții: • atribut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relația e de dublă dependență, în sintagme cu trei termeni, determinantul, având concomitent doi regenți, un verb și un nume (pronume), dezvoltă două funcții: • atribut circumstanțial: „Anarhistul meu, mai deștept ca mine, s-a coborât întâi din vagon.” (I.L. Caragiale) • complement predicativ (element predicativ suplimentar): „Luna pe cer trece-așa sfântă și clară.” (M. Eminescu) Dezvoltă o funcție specifică, apoziția, termenul secund al relației de apoziție care reia propozițional, prin pronumele relativ compus ceea ce, planul semantic al primului termen: A fost
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonomie semantică și sintactică; • participă în simultaneitate cu alte unități lexicale la realizarea unei funcții sintactice; se cuprind aici verbele copulative care realizează cel mai frecvent în complementaritate cu un nume, funcția de predicat dar și alte funcții sintactice(subiect, complement etc.); • situează verbul, mai ales când funcționează ca predicat, într-o opoziție categorială de tip sintactic: negația, modalitatea, aspectul, temporalitatea. Ocupă această poziție funcțională: - adverbe de negație: nu, nici: „Nu lua în seamă cântecele grele / Cu care turbur liniștea de-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactic, structură de diferite dezvoltări prin care aceasta se realizează ca sens sintactic, am abandonat în mod firesc distincția Sintaxa propoziției - Sintaxa frazei. Spre deosebire de edițiile anterioare, noua ediția a Gramaticii Academiei renunța la acest model, vorbind de "realizarea propozițională" a complementului, circumstanțialului, pe lângă alte forme de realizare. etc. în subcapitolele consacrate acestor funcții.tc " Realizarea func]iilor sintactice" Abstracte și virtuale în sistemul limbii, funcțiile sintactice devin reale în actul lingvistic, când se realizează în mod concret prin unități lexico-gramaticale sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
construcții infinitivale relative; în enunțul „Ai să te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate...” (I. Creangă), sintagma cine te scoate este subiectul predicatului n-are să aibă; în interiorul ei s-ar putea identifica funcțiile: cine - subiect, te - complement direct; - construcții gerunziale absolute; alcătuite dintr-un gerunziu și un nume (pronume) - care funcționează ca „subiect interior”: „Căci voi murind în sânge ei pot să fie mari.” (M. Eminescu); I - voi murind - circumstanțial de cauză dezvoltat; II - murind + vei - „subiect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mărirea,/ Ca visul pe-un copil.” (I, p. 22), circumstanțialul de mod este realizat prin sintagmele ca zeul nemurirea, ca preotul altarul etc.; în interiorul acestora s-ar putea interpreta sintactic zeul ca subiect al unui predicat subînțeles (iubește), iar nemurirea, complement direct. - alte tipuri de sintagme • propozițional; Funcția sintactică se realizează printr-o propoziție. În enunțul Cel ce intri în această casă, citește și te cutremură, dacă mai crezi în frumusețea ființei umane., au dezvoltare propozițională funcțiile: 1. subiect: Cel ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau pot aparține ambelor dezvoltări: „Stăteam de vorbă despre vreme, despre ce se întâmplă în lume.” (O. Paler) În enunțurile de mai sus, termenii înscriși într-o aceeași relație de coordonare realizează împreună o singură funcție sintactică: timpul și visurile - complement direct multiplu, cum pe mări/ Răsare și străluce/ Pe mișcătoarele cărări/Corăbii negre duce. - complement indirect multiplu; despre vreme, despre ce se întâmplă în lume - complement indirect multiplu. • analitic; Funcția sintactică, cu dezvoltare infrapropozițională, se realizează prin doi termeni, din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lume.” (O. Paler) În enunțurile de mai sus, termenii înscriși într-o aceeași relație de coordonare realizează împreună o singură funcție sintactică: timpul și visurile - complement direct multiplu, cum pe mări/ Răsare și străluce/ Pe mișcătoarele cărări/Corăbii negre duce. - complement indirect multiplu; despre vreme, despre ce se întâmplă în lume - complement indirect multiplu. • analitic; Funcția sintactică, cu dezvoltare infrapropozițională, se realizează prin doi termeni, din care unul este un verb copulativ, iar celălalt, un element nominal (pronominal); între cei doi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o aceeași relație de coordonare realizează împreună o singură funcție sintactică: timpul și visurile - complement direct multiplu, cum pe mări/ Răsare și străluce/ Pe mișcătoarele cărări/Corăbii negre duce. - complement indirect multiplu; despre vreme, despre ce se întâmplă în lume - complement indirect multiplu. • analitic; Funcția sintactică, cu dezvoltare infrapropozițională, se realizează prin doi termeni, din care unul este un verb copulativ, iar celălalt, un element nominal (pronominal); între cei doi termeni se instituie un raport de complementaritate semantică lexico-gramaticală. În enunțul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dublă (sau chiar triplă) realizare concretă în linearitatea enunțului. Există două situații de dublă realizare a unei aceleiași funcții sintactice: • prin termeni coreferențiali; • prin termeni autonomi sub aspect semantic. Prima situație este proprie realizării repetate mai ales a funcțiilor de complement obiectual (direct și indirect) și de subiect și atribut. Cea de-a doua situație poate implica toate funcțiile sintactice. Dubla exprimare a complementului obiectual (direct sau indirect)10 își are originea mai ales într-o particularitate a sintaxei limbii române
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin termeni autonomi sub aspect semantic. Prima situație este proprie realizării repetate mai ales a funcțiilor de complement obiectual (direct și indirect) și de subiect și atribut. Cea de-a doua situație poate implica toate funcțiile sintactice. Dubla exprimare a complementului obiectual (direct sau indirect)10 își are originea mai ales într-o particularitate a sintaxei limbii române; din cele două serii de forme ale pronumelui personal (și reflexiv) de dativ și acuzativ (scurte, neaccentuate și lungi, accentuate), formele lungi impun
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
române; din cele două serii de forme ale pronumelui personal (și reflexiv) de dativ și acuzativ (scurte, neaccentuate și lungi, accentuate), formele lungi impun aproape cu obligativitate întrebuințarea formelor scurte. Exigența, mai puțin rigidă, se extinde și la enunțurile cu complement (direct sau indirect) realizat prin substantive sau alte pronume, mai ales dacă trimit spre o realitate umană. Formele lungi, accentuate, ale pronumelui personal reprezintă cel mai adesea o întrebuințare emfatică: „Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau indirect) realizat prin substantive sau alte pronume, mai ales dacă trimit spre o realitate umană. Formele lungi, accentuate, ale pronumelui personal reprezintă cel mai adesea o întrebuințare emfatică: „Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine.” (M. Eminescu) Complementul reluat este însoțit adesea de adverbul și: „Matei ar fi vrut să-l facă și pe el tâmplar...” (E. Barbu, p. 135) Substantivele, în schimb, aduc concretizarea lexical-semantică a funcției sintactice realizate și prin forma scurtă a pronumelui: „Ia eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aduc concretizarea lexical-semantică a funcției sintactice realizate și prin forma scurtă a pronumelui: „Ia eu fac ce fac de mult Iarna viscolu-l ascult Crengile-mi rupându-le, Apele-astupându-le.” (M. Eminescu) Prezența pronumelor relative în dubla realizare a funcției sintactice de complement este impusă de rolul lor de elemente joncționale în frază: „Bine, ăsta pe care l-a-nchis la cazarma vânătorilor, da, e, bulgar...” (I.L. Caragiale, II, p. 250) În raport cu poziția formei scurte a pronumelui în linearitatea enunțului, principala realizare a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rolul lor de elemente joncționale în frază: „Bine, ăsta pe care l-a-nchis la cazarma vânătorilor, da, e, bulgar...” (I.L. Caragiale, II, p. 250) În raport cu poziția formei scurte a pronumelui în linearitatea enunțului, principala realizare a funcției sintactice de complement (direct sau indirect), forma lungă a pronumelui (sau substantivul, pronumele nepersonal sau o propoziție) reprezintă: • reluarea funcției de complement; când forma lungă a pronumelui (sau pronumele nepersonal sau substantivul) urmează formei scurte: „Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bulgar...” (I.L. Caragiale, II, p. 250) În raport cu poziția formei scurte a pronumelui în linearitatea enunțului, principala realizare a funcției sintactice de complement (direct sau indirect), forma lungă a pronumelui (sau substantivul, pronumele nepersonal sau o propoziție) reprezintă: • reluarea funcției de complement; când forma lungă a pronumelui (sau pronumele nepersonal sau substantivul) urmează formei scurte: „Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi.” (M. Eminescu) „Clădirea-și este sieși idol.” (Șt. Aug. Doinaș) „În sunete din urmă pătrunde
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ochii negri... nu privi cu ei în laturi.” (M. Eminescu) „Clădirea-și este sieși idol.” (Șt. Aug. Doinaș) „În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt, Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos și sfânt.” (M. Eminescu) • anticiparea funcției de complement; când forma lungă a pronumelui (sau substantivul) precede forma scurtă: „Ca să pot muri liniștit, pe mine /Mie redă-mă.” (M. Eminescu) „Lor le e mult mai simplu să spună despre un nor că e un nor și despre o cioară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]