1,949 matches
-
a căpătat un buletin. Atunci, l-am descoperit pe tânărul devenit "cineva". Parcă era într-adevăr altul și părea conștient și mândru de noul său statut. A fost destul pentru a ne simți mai legați. Vasile, care nu este prea comunicativ, și-a dat drumul, mă trata ca pe un părinte; nu era puțin, în mintea lui, să ai un act cu fotografie, să fii într-adevăr cineva. S-a petrecut, prin apariția acestui simplu simbol, o maturizare a băiatului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și rapidă. Pasiunile monomaniacilor sunt exaltate și expansive; având sentimentul unei stări de sănătate perfecte și inalterabile, a unei forțe musculare crescute, acești bolnavi observă latura bună a lucrurilor; satisfăcuți de ei înșiși, sunt mulțumiți de alții, sunt fericiți, veseli, comunicativi: cântă, râd, dansează; dominați de vanitate, orgoliu și amor propriu, se complac în convingerile lor infatuate, în gândurile lor de mărire, putere și bogăție; sunt activi, supărăcioși, de o locvacitate obositoare, vorbesc fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Cercetarea de față pleacă de la constatarea modificării poziției în limba română actuală (de la poziția în uz la poziția în sistem) a unui număr relativ mare de elemente lingvistice din categoria alocutivelor, determinată de creșterea ponderii elementelor comunicării orale în contexte comunicative formale. În aceste condiții, acordarea unei atenții speciale mărcilor orientării locutorului către alocutor în limba română actuală ni se pare justificată. 2. INDICI DE ALOCUTIVITATE 2.1. Orice comunicare presupune în mod obligatoriu doi participanți sursa comunicării, locutorul, și destinatarul
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
paginile de față, ne vom ocupa de unele formațiuni din româna actuală încadrabile, în mod tradițional, în categoria interjecțiilor alocutive 6. Materialul lingvistic consultat relevă faptul că interjecția ocupă o poziție privilegiată în discursul românesc actual, în realizarea anumitor funcții comunicative 7. Pentru susținerea acestei afirmații: − vom aborda mai întâi unele variante aparținând categoriei interjecțiilor prezentative (care contribuie la "a lua cunostință de...", în speță uite și iată), examinând modul în care acestea și-au modificat uzul în timp (de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de la înlocuirea în comunicarea actuală, în anumite contexte, a colocvialului uite și creșterea în importanță a livrescului iată), încercând să stabilim o legătură între extinderea sferei de utilizare și evoluția proprietăților enunțiative ale formei prezentative; − vom încerca să prezentăm funcțiile comunicative (valorile pragmatice) ale unor alocutive hortative, numite de noi de mobilizare (care realizează o ofertă pentru îndeplinirea unei acțiuni − prin varianta tipică hai) și demobilizare verbală (care au funcția de frânare sau atenuare a unei acțiuni a alocutorului − printr-una
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
sau conversație) precum și funcția care se atribuie elementului lingvistic aparținând unuia sau altuia dintre cele două tipuri de contexte (după cum prezentarea se referă la un element din text - cuvânt sau grupuri de cuvinte, sau la un element component al actului comunicativ). În general, prezentativele sunt mărci ale certitudinii, având funcția de a-l ghida pe alocutor în perceperea realității. Din această cauză, nu apar, în mod obișnuit, în enunțuri interogative. Sensul enunțurilor prezentative nu este condiționat de semnificația replicii de tip
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
3.2.1.2. Încadrare gramaticală Lucrările de gramatică 27 repartizează termenul hai în clasa morfologică a interjecției, clasându-l "în funcție de sursa referențială și de natura semnificației" ca interjecție propriu-zisă, alcătuită dintr-o singură componentă (simplă), iar din perspectiva funcțiilor comunicative îndeplinite, ca interjacție alocutivă (de orientare a mesajului spre alocutor), injonctivă /hortativă (care exprimă ordine sau îndemnuri). Baza de definiție utilizată este esențialmente pragmatică. Interjecția hai(de) poate constitui singură enunțuri exclamative (nestructurate)28 și nu constituie niciodată enunțuri interogative
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
comunicare eficientă, a formelor verbale menționate și înlocuirea lor cu interjecția. Fenomenul ia amploare în timp, ducând la consolidarea poziției în sistem a interjecției hortative și conferind acesteia supremație funcțională asupra formelor de imperativ și conjunctiv hortativ în anumite contexte comunicative (specializarea unor funcții − vezi infra). În utilizarea inițială, termenul hai(de) a fost asociat cu imperativul unor verbe de mișcare ("Vino! veniți! să mergem!").31 În situația în care imperativul verbului de mișcare asociat este subînțeles, prezența lui hai(de
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
implicit: Hai (vino) la picnic! Hai la picnic! Diana Nedelea, 23 Iunie 2006. Hai la picnic! în timpul verii, ieșirile la iarbă verde, grătare sau picnicuri (www.idieta.ro). Cu această funcție, hai(de) poate acționa asupra unei componente a formațiunii comunicative sau asupra unei întregi replici. În ultimul caz, ocupă, de regulă, poziție finală în enunț. − Mergi mai departe, îi strigam, să încercăm și fără palmă, hai! (I. Nicolau, Haide, bre!). Formațiunea în discuție prezintă un comportament diferit, în raport cu prezența sau
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
știrile cele mai importante. Haideți să le vedem și pe celelalte (Național TV, 28.X.2005). B. Hai(de) - marcator discursiv În anumite contexte, hai(de) se alătură elementelor limbii care au rolul de a se referi la componentele actului comunicativ, funcționând ca marcator discursiv. În această calitate, hai(de) contribuie la structurarea interacțiunii, stimulând deschiderea discuției: T: Haideți să vorbim pentru început de ăsta propriu zis... Da vă rog continuați-vă ideea așa cum ați formulat-o pân la urmă (Antena
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
dreptului la cuvânt: Și stați puțin, că încă n-am terminat. Unde-i forță și putere... Se cere și minte, vă zic eu! (www.jucaushii.ro). B. În anumite contexte, stai are funcția de a se referi la componentele actului comunicativ (marcator discursiv). În această calitate, are contextual, variate sensuri: − asociat în mod obligatoriu cu un verb dicendi, stimulează, asemenea lui hai(de,) deschiderea discuției: Stai să-ți spun și eu câteva: mamei i-au murit doi purcei de pestă, tata
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
nu-i așa... − comentariu pentru articolul Nea Gigi, fă-ne acte pe case! (www.9am.ro). Formațiunea stai intră în componeța unor enunțuri ce îndeplinesc, contextual, diverse acte lingvistice din categoria actelor alocutive, contribuind la punerea în evidență a intenției comunicative.60 Un rol hotărâtor în decodarea forței ilocuționare a enunțurilor revine intonației. ( ordin: A: Băi, lasă pantera aia, lasă panterele roz, c-aicea-i pantera roșie. Zi-mi, ce-ai făcut aseară? B: Am jucat cărți. A: Hahahaha! [...] A: Stai, stai, lasă
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
2003) ( negociere: Times: Să zicem că obținem și noi la un 57, dar la mai puțin de 121 nu dăm. Vrăbiescu: Păi stați puțin, discutați cu mine aici, putem să stabilim o relație (www.times.ro). D. Stai - în contexte comunicative formale Asemenea lui haideți (care a primit, prin analogie cu verbul, desinența de plural), stați este folosit pentru mai mulți destinatari, dar, mai ales, asociat adresării politicoase prin plural"61. OP: Urmăriți, vă rog, explicațiile pe care le dă un
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
acord și, chiuind cu hotărâre, încep a se prinde-n hora electorală. Aaa, dar stați puțin: ofertă avem, strategiile... Germania: alegerile de land prevestesc succesul extremei drepte ... (www.ziare.com) 4. CONCLUZII Analiza efectuată de noi asupra ponderii și funcțiilor comunicative ale interjecțiilor alocutive în limba română actuală permite enunțarea următoarelor constatări: (a) Elementele lingvistice aparținând categoriei alocutivelor în general (și a indicilor interjecționali în special) sunt deosebit de frecvente în uzul românei actuale. Vitalitatea acestor formațiuni (în spațiu și timp) este
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
cu desinențe de plural a formațiunilor investigate (uitați, haideți, stați) are aceeași consecință, de apropiere a elementelor în discuție de clasa verbului. (d) Prin utilizare repetată, cu anumite valori, în contexte identice, unele formațiuni tind să se pragmatizeze devenind mărci comunicative. Interjecția prezentativă textuală iată pătrunde în comunicarea orală "semiformală", preluând atribuțiile prezentativului uite (în calitate de marcă a cunoașterii perceptuale). Colocvialul uite, în contexte informale și semiformale, cumulează mai multe valori - manifestând diverse grade de deplasare către altă funcție decât cea prototipică
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Magda (2004). 5 Pornind de la funcțiile pe care le îndeplinesc in comunicare, interjectiile au fost clasificate, în general, în următoarele categorii: − expresive: simptomatice pentru starea mentală a vorbitorului; − alocutive (conative/ fatice) direcționate către alocutor, utilizate pentru stabilirea și menținerea contactului comunicativ; cf. între altele, Thun (1989) și Wierjbicka (1992). 6 Cf. GALR I: 665. 7 S-a arătat că interjecția constituie un suport verbal în general preferat de româna vorbită pentru exprimarea anumitor sensuri pragmatice (mai ales în unele variante regionale
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
folosesc când este un singur destinatar, și formele uitați, poftiți și haideți, care se folosesc când sunt mai mulți destinatari sau într-o exprimare politicoasă." 35 Forma haidem nu a fost identificată în CLRA. 36Ca elemente de expresie-tip (necontextualizate comunicativ), "interjecțiile (cu excepția celor "imitative", onomatopeice), ca și imperativele au un sens care poate fi glosat în termenii unei acțiuni verbale exercitate de un locutor virtual asupra unui/unor alocutor(i) virtuali, sau ai unei atitudini exprimate de locutorul virtual în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
stai, lasă). 44Intr-o abordare mai nouă, unele formațiuni interjecționale sunt asociate studiului marcatorilor discursivi (operatori, conectori sau particule), termeni generici pentru desemnarea unor unități simple sau chiar complexe care au în comun funcția de a se referi la componentele actului comunicativ. Aceștia nu sunt încadrabili într-o clasă gramaticală omogenă, criteriul lor de reunire fiind cel pragmatic. Fără a încerca să dăm o definiție riguroasă acestor termeni, menționăm faptul că, în general, operatorul este un concept care se referă la modificările
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
a oprit, iar vorbitorul întrerupt este lăsat s-și continue mesajul (și tema respectivă)." 59 Vezi GALR II: 772. 60 Vezi Charaudeau (1992: 579−598). 61 Zafiu (2005a). 62 Unele dintre fenomenele constatate sunt potențate de influența copleșitoare a modelului comunicativ de tip "mediatic" contemporan (cu efect direct asupra comunicării cotidiene și, implicit, cu repercusiuni asupra structurii sistemului lingvistic) caracterizat, în planul resurselor ilocuționare, de fenomenul de grefare a indicilor lingvistici ai comunicării "globalizante", practicate de canalele mediatice, pe mecanismele moștenite
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de prelucrare și timpul pe care-l economisim, folosindu-l. Raportăm totul la preț si apoi ne hotărâm. (Răspuns mai lung) Folosind aceste trei "poduri", care nu constau decât în unsprezece cuvinte, comerciantul a sensibilizat un client potențial foarte puțin comunicativ și a aflat criteriile după care acesta va lua o hotărâre. De fapt, "podurile" sunt versiuni mai scurte ale întrebărilor deschise. Pot fi folosite cu succes în cazul persoanelor care nu vorbesc mult sau care dau răspunsuri scurte unor întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
titanică, adesea extenuantă. Gustav Flaubert mărturisea: . Constantin Brâncuși a dat o imagine a creatorului:. [25] B. Trăsături de caracter care exprimă atitudinea față de alții: sinceritatea; respectul; cinstea; democrația; colectivismul; fermitatea. Individul creator este deschis în relația cu semenii săi. Este comunicativ și posedă o structură democratică a caracterului. Manifestă simpatie și empatie pentru umanitate în general. Dovedește rezistență la presiunea socială și culturală. Își apără principiile și sistemul de valori. Nu este influențat de criticile aduse propriei persoane și - mai ales
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
analogii care stârnesc mirarea cea mai mare. Îi place, de exemplu, o carte a lui Gheorghe Iancovici și, prezentând-o, o raportează la Gide, Malraux, Valéry. Pe Magdalena Ghica o compară cu Shakespeare, deloc cunoscutul Cornel Marandiuc îi pare mai comunicativ decât Truman Capote și, pentru a fi mai convingător, îi cheamă în ajutor pe Plutarh, Jünger și Montherlant. Atâta bunăvoință în critică strică, totuși, scara de valori. Critica lui S. se salvează prin eseistica din interior, care place prin imaginația
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
o ureche... Și avea un prieten bun, tot bucureștean... probabil că s-au cunoscut Încă din libertate. Basmacian Îl chema... Mi-aduc aminte de el, era o figură extraordinară, un tip din ăsta pe care niciodată nu-l vedeai supărat, comunicativ, tot timpul zicea ceva de spirit, un banc, o glumă, și-ți făcea plăcere să fii În preajmă, să stai de vorbă cu el... Și, bineînțeles, că se țineau cursuri adevărate de filozofie, de franceză și-așa mai departe. Cât
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Astfel, comunicarea publică înseamnă răspândirea informațiilor „publicate”. Primul studiu, „Despre comunicarea publică” („A közéleti kommunikációról”), îi aparține lui Horányi Özséb, profesor la Catedra de Comunicare la Facultatea de Filologie din cadrul Universității Pécs. Sunt prezentate conceptele de bază ale comunicării (comunicare, comunicativ, agentul comunicării, tematizare), este explicată semnificația conceptului de viață publică și sunt caracterizate domeniile comunicării din perspectiva comunicării publice. H. Özséb caracterizează domeniile comunicării în funcție de mai multe criterii: pot fi determinate în timp și în spațiu (1), în funcție de agenții care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în studiul „Cultura digitală și rețeaua mondială ca public alternativ, procesele, efectele, modurile de reglementare și consecințele politice predictibile” („A digitális kultúra és a világháló mint alternatív nyilvánosság, ennek folyamatai, hatásai, szabályozási módjai, anticipálható politikai következményei”), pornind de la teoria acțiunilor comunicative a lui Jürgen Habermas, analizează caracteristicile și modul de reglementare al publicului alternativ în cadrul rețelei mondiale. Clarifică conceptele legate de cultura digitală (realitatea virtuală și informația digitală), prezintă caracteristicile de bază ale acestora (ușurința multiplicării, inutilitatea logisticii, imposibilitatea blocării), după
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]