22,643 matches
-
aibă grijă de omul acesta cumsecade, domnul J.L.B. Matekoni, și să se asigure că toate lucrurile din casa lui sunt curate și la locul lor. Este de datoria ei. Unii oameni au mame care să aibă grijă de ei. Era conștientă că nu face parte din categoria aceasta. Dar oare de ce murise mama ei? Și-o amintea vag acum. Își amintea de moartea ei și de bocetele celorlalte femei. Își amintea de bebelușul luat din brațele mamei și pus în mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în când, se mai întâmplă și așa ceva, și o persoană conștiincioasă îți redă încrederea în cetățenii obișnuiți. Ar trebui să li se dea decorații. Decorații și bani. Cel puțin cinci sute de pula. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Familia Domnul J.L.B. Matekoni era conștient de faptul că stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o părăsească. Își plecă privirea și văzu că Mma Ramotswe e tot acolo, la vreo trei metri de el, cu o expresie de totală nedumerire așternută pe chip. Știa că el mai face câte o reparație la orfelinat și era conștientă de puterea de convingere a lui Mma Silvia Potokwane. Probabil își închipuie, presupuse el, că domnul J.L.B. Matekoni a luat doi dintre copii orfani să-i fotografieze. În nici un caz nu și-ar imagina că-i are în față pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
al valurilor aflate cu o sută de metri mai jos. Și tot afară, trei bărbați terorizați, pe a căror retină rămînea vie amintirea unui cap ce se făcea zob de pietre sau a unor ochi Încă vii, care priveau rugători, conștienți de propria lor teamă și de faptul că erau incapabili să se răzvrătească Împotriva celui care Îi ținea Într-o atît de nejustificată sclavie: un avorton tot mai difuz și misterios, care părea să dispară zile Întregi, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trei se aflau Împreună, o ocazie ideală pentru a se arunca la unison asupra călăului lor și a sfîrși cu el o dată pentru totdeauna, cu toate că vreunul dintre ei ar fi pierit În temerara Încercare, dar Oberlus era la rîndu-i foarte conștient de acest fapt și de aceea era cît se poate de atent pînă și la cele mai mici gesturi, cu mîna Încleștată pe patul armelor sale și dispus să tragă de la mică distanță În primul care ar fi Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nerăbdător. Celălalt Îl privi surprins, ca și cum Întrebarea i s-ar fi părut stupidă: - Cu luminile... - Luminile? - Luminile! Acum bătrînul fu cel care se neliniști cu-adevărat. Oare nu știi ce sînt luminile de poziție ale unui vapor? Oberlus nu răspunse, conștient de faptul că interlocutorul lui trecea printr-unul din frecventele momente de criză și că avea să prefere să amuțească de-a binelea dacă băga de seamă că tema Îl interesa prea tare. De aceea păstră tăcerea; comentă ceva neinteresant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a ataca sau cînd doar căuta să tragă aer În piept pentru a Începe o nouă escapadă. VÎslașii și timonierii Îl ascultau orbește, conștienți că, În mai multe rînduri, Își salvaseră viața datorită lui, iar Oberlus se transforma În acele momente În șeful indiscutabil, liderul care ar fi ajuns probabil să fie și În viața de toate zilele dacă natura nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deși continua să nu aibă Încredere În el și În lingușelile lui, Îi dădu voie să meargă pe insulă În libertate, pentru a supraveghea munca celorlalți, neîngăduindu-i totuși niciodată să se oprească prea mult lîngă vreunul dintre ei. Era conștient de faptul că metisul Îl ura de moarte pentru că-i amputase degetele, dar știa, de asemenea, că Îi știa cel mai tare de frică de pe toată insula și că ar fi avut grijă ca totul să funcționeze cum poruncea stăpînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ojeda se Îndrăgosti de Carmen de Ibarra de Îndată ce o văzu, iar ceea ce-l făcu să se Îndrăgostească fu silueta ei, acum extrem de subțire, privirea ei tristă și mai ales acel aer de femeie neajutorată, de care nici măcar ea nu era conștientă, dar care Îi atrăgea și mai mult pe bărbați. Începu s-o viziteze deseori, În pofida faptului că rigida lui familie era Împotrivă, convinsă că acea femeie aducea nefericire bărbaților care se apropiau de ea și doritoare să păstreze aparențele, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar și metisul Mendoza părea să fie conștient de schimbarea din comportamentul stăpînului său și, cu toate că nu avea nici acum Încredere și păstra distanța cuvenită, Încercînd să nu schimbe cu portughezul mai mult de cîteva cuvinte, ce reprezentau strictul necesar, era totuși „ceva” nedefinit În atitudinea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îmbibat de apă, cu spatele sprijinit de stîncă, Își puse capul pe ea și, pentru cîteva clipe, lăsă lacrimile mari să-i inunde ochi, plîngîndu-și de milă. Încălcase legea. Atentase Împotriva integrității lanțului său, Încercînd să-l taie, și era conștient că pedeapsa avea să fie brutală, căci dușmanul lui aștepta de multă vreme să facă un pas greșit pentru a-i aplica Întreaga rigoare a „justiției” sale. De cînd dăduse prima lovitură În piatră, nu mai exista nici o șansă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
invers, se trînti pe nisip și așteptă foarte liniștit, cu securea cît putea de strînsă În mîna lui tumefiată, atent la cea mai mică mișcare de pe insulă. Aproape o jumătate de oră mai tîrziu, Înaintă tîrÎndu-se centimetru cu centimetru, conștient că viața lui depindea de răbdare și de faptul că timpul era singurul lucru În favoarea lui În lupta pe care o Începuse. O fregată dădu din aripi la cîțiva metri distanță și se lovi de pămînt, terorizată. CÎnd inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
doi metri distanță. Începură să se miște Încet, dîndu-și tîrcoale și studiindu-se unul pe altul tot mai aduși de spate, cu mușchii Încordați, gata să sară și simulînd lovituri de pumn pe care nu se hotărau să le dea, conștienți amîndoi de faptul că prima greșeală pe care ar fi făcut-o ar fi fost, fără Îndoială, și ultima. Tăișul de oțel străpunse șfichiuitor aerul, șuierînd, se Întoarse la fel, printr-o abilă și rapidă mișcare a Încheieturii mîinii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încît s-ar fi zis că nici nu cunoscuse vreodată alta. Peștera aceea imensă era lumea ei, și de fapt nici măcar Întreaga peșteră, ci numai partea la care ajungea lanțul ei, și, cu toate că din cînd În cînd devenea pe deplin conștientă de nivelul la care se coborîse prin consimțita ei degradare, prefera să Îndepărteze din minte asemenea gînduri, refuzînd să le accepte. La cei douăzeci și șase de ani ai ei, Carmen de Ibarra - care niciodată nu fusese stupidă, deși comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
continuă pe un ton liniștit, cu privirea ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod conștient... Problema mea se limitează la o imperioasă nevoie de a mă ști posedată, ocrotită și dominată. Tot răul mi-l fac mie Însămi și, dacă aș fi știut să descopăr asta la timp, nimeni nu ar fi suferit de pe urma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cele patru zări. Uneltele lui dispăruseră și ele, și tot ce ar fi putut arde se transformase deja Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc de el cu cruzime și trebuia să pornească de la zero, dar era conștient de faptul că acum lucrurile deveniseră și mai dificile, pentru că În curînd Adventurer avea să răspîndească În porturile din Pacific vestea că pe Insula Hood, În Arhipelagul Galápagos, se ascundea un om pe care un echipaj Întreg Îl văzuse comițînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-l caute. Și Începu. În fiecare seară Îi aduna pe prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele de piatră cu lanțul pe care altădată Îl folosise pentru Niña Carmen. Dar era pe deplin conștient că, dacă Într-o noapte ar fi reușit să smulgă lanțul toți trei și să se elibereze, le-ar fi fost de ajuns să urce pe culmea falezei pentru a sfîrși cu el, și de aceea Își făcu obiceiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare și derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența lui, mereu Închis În peșteră, avea să se transforme Într-un iad; că, odată sfîrșite rezervele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd i se făcea somn și, În timp ce se Îndepărtau, se Întoarse ca să contemple, profilată la orizont, Insula Hood, „regatul lui”, singurul loc din lume unde se simțise liber și unde-și petrecuse cei mai frumoși ani din viață. Era perfect conștient că, din clipa În care aveau să pună piciorul pe continent, dacă ajungeau să o facă, avea să se transforme din nou În Oberlus, Iguana, monstruosul fiu al lui Scaraoțchi de care Își băteau toți joc și care le producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența acelei ființe demonice, de la care Întotdeauna te puteai aștepta la o acțiune și mai aberantă. Se hotărîse să-i oblige să Înainteze Împotriva acelui curent subtil și implacabil și erau conștienți că, atîta vreme cît mai aveau un singur strop de viață În ei, aveau să Înainteze, pentru că, atunci cînd amenințarea biciului cu va mai fi fost suficientă, Iguana Oberlus avea să inventeze o nouă pedeapsă prin care să-i determine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar de aceste lucruri Oberlus nu ducea cîtuși de puțin lipsă. Dormi Întreaga noapte fără să mai simtă nevoia de a o lega, pentru că părea convins de faptul că Niña Carmen n-ar fi Îndrăznit să atenteze la viața lui, conștientă fiind că Oberlus era singura ființă omenească din această lume capabilă s-o scoată din acea mare liniștită și s-o conducă, vie și nevătămată, pe mal. Ceas după ceas, de la căderea nopții și pînă În zori, se auzi, monoton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
când intru să mă ascund, iat-o pe Brandy Alexander pentru a treia oară. Regina tuturor lucrurilor bune și plăcute poartă un soi de rochie-clopot fără mâneci de la Versace, cu copleșitorul sentiment de disperare și resemnare depravată a anotimpului ăstuia. Conștientă de corpul său și totuși umilită. Veselă și totuși infirmă. Regina absolută este cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, așa că intru acolo doar ca să mă uit din prag. — Bărbații, zice logopeda, când vorbesc accentuează adjectivul. Logopeda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de neînlocuitul șef al Serviciului, de fapt Serviciul însuși. Au trecut cîteva săptămâni bune, în reverii din ce în ce mai încîlcite și mai lipsite de suport. Adevărul era că-și pierduse aproape orice speranță într-o revedere cu Mihai Mihail, deja se juca conștient cu imaginile sale în chip de șef de birou, semăna cu un aranjor de curse de la Hipodrom care propunea o sumedenie de pariuri în speranța că unul va fi cel puțin Austriacul și-i va scoate pîrleala, aproape o pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se scria în toată Europa, iar despre Pangratty nu prea. Iar la o dreaptă cumpănire a faptelor ceea ce făcea el, Șerban Pangratty, nu era mai prejos, ba s-ar putea spune era chiar mai senzațional decît isprăvile lui Balbo. Era conștient că italianul beneficia de cel puțin două lucruri pe care el nu le avea noroc și context. Era curajos, temerar, nimic de zis, dar tot ce făcea Balbo era cumva în văzul lumii. Acolo unde erau întotdeauna adunați mii, zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Depozitele Armatei, de la Arsenal, de la Pirotehnie, oameni care poate nu se vedeau decît o dată în an, la vreo instruire cu generalul Broșteanu, mai-marele Spatelui. Îi adusese ia un loc pentru a le arăta ceva. Pentru a-i face să devină conștienți de ceva și această socotire de sine, nu știa cum să-și spună mai clar ceea ce simțea și încă nu gîndea, această luare de seamă, urma să devină temelia unei reacții comune, a unei atitudini, deci și a unei acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]