2,314 matches
-
Mai erau, slavă Domnului, și alți cercetători - la același institut și la multe altele - dar nici unul dintre ei nu era și ginerele dlui Angelo Miculescu, longevivul nomenclaturist care a păstorit un domeniu mănos precum agricultura. Pe plan intern, uneori o conjuncție atârnă mai greu decât o propoziție. Numai că, atunci când partenerilor externi de azi ai dlui Adrian Năstase li se furnizează asemenea „bombe”, reacția nu poate fi decât o indiferență totală. Ca să nu mai spun că, și de ar fi întemeiate
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de a altor limbi, dar elementele cele mai importante ale vocabularului pornesc tot de la limba-bază. Aceste elemente importante (sau ale primei necesități, privind realizarea enunțurilor într-o limbă) sînt: pronumele, numeralele, instrumentele gramaticale (verbele auxiliare și semiauxiliare, unele adverbe, prepozițiile, conjuncțiile, articolele), numele principalelor calități (principalele adjective), acțiuni și stări (principalele verbe), numele realităților stabile (substantive care denumesc părți ale corpu-lui, relații umane, plante și animale din mediul propriu de viață etc.). În sfîrșit, tot din limba-bază vin și principalele mijloace
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numitoare limbi romanice se înțelege un grup de idiomuri europene care își au originea în limba latină populară și, prin aceasta, au o structură gramaticală provenită din cea latină, precum și elemente ale fondului principal lexical (pronume, adverbe de comparație, prepoziții, conjuncții, verbe auxiliare, articole etc.) cu aceeași origine. Latina făcea parte dintr-un val de populații care au coborît la sfîrșitul mileniului al II-lea î.Hr. în Peninsula Italică, ocupînd o zonă restrînsă numită Latium, unde au întemeiat cetatea Roma. Aflați
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de aceea, latina avea regula ca prepoziția să fie plasată înaintea cuvîntului al cărui caz îl indică. Totuși, acest aspect, care are manifestare exclusivă în cazul limbilor analitice, poate fi încălcat în limbile sintetice, căci, de exemplu, limba latină avea conjuncția enclitică que, care realiza coordonarea unor elemente ce prin desinență aveau marcată funcția sintactică, dar care trebuiau să fie în vecinătate: arma virumque cano..."cînt armele și pe bărbatul..." (Virgilius). Aceeași poziție enclitică și în aceleași condiții păstra que și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe uscat cît și pe mare". De aici rezultă concluzia că trecerea de la sintetic la analitic a dus la un statut unic al elementelor de relație și că este posibil ca, în vorbirea populară, nici să nu se fi folosit conjuncția coordonatoare cu această poziție. Din faptul că, din punct de vedere logic, atît atributul gramatical, cît și numele predicativ (o structură propozițională, deci) au același statut, s-a ajuns la formula poziționării subiectului pe primul loc în propoziție, căci, din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar și importantul compartiment francez al adstratului, explică de ce engleza se depărtează de tipul germanic, căci numeralul în discuție are aici expresia twenty-one [΄twenti-wan], cu aceeași structură din nynorsk și din suedeză, iar nu pe cea din franceză care conține conjuncția "și" (vingt et un66), dar este similară aceleia din italiană (ventuno =venti + uno) și din spaniolă (veintiuno = veinte + uno). Un aspect interesant al gramaticalizării topicii în limbile moderne este oferit de clasa morfologică a adverbului, care cuprinde, pe de o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
knife "cuțit", to seem "a părea", skin "piele", sky "cer", to take "a lua" etc.). Tot din germanica nordică au pătruns în această perioadă în engleză (mai puțin în alte limbi germanice de vest) și unele pronume, adverbe, prepoziții și conjuncții. Aflată trei secole sub stăpînirea dinastiei daneze (1536-1814), zona de limbă norvegiană a cunoscut impunerea danezei ca limbă oficială și înlăturarea limbii literare norvegiene. În aceste condiții, norvegiana a suferit o puternică înfluență din partea limbii daneze, principalul aspect al limbii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aspectele virtuale, valorificabile stilistic. 64 Chiar în limba română s-au preluat asemenea modele, îndeosebi în unele dintre lucrările lui Dimitrie Cantemir. 65 O exprimare ca al regelui fiu, deși posibilă, este nefirească. 66 Numeralele următoare nu mai conțin însă conjuncția (vingt-deux, vingt-trois etc.), încît, între limbile romanice, numai româna uzează de și în mod consecvent. 67 Acest procedeu de adverbializare s-a putut extinde și la determinanții adjectivului: e gol pușcă; e frumoasă foc, uneori însă, prin elipsa adjectivului care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu o fărâmă de ironie, că localitatea avea pesemne farmecele ei ascunse, care lui îi scăpau. Nu, nu, replică învățătorul, farmecele ei sunt foarte la vedere. Marea, estuarul, fluviul, nisipul, cerul, totul e frumos la Bugaz. Și, pe deasupra, această fericită conjuncție a elementelor îi întoarce pe oameni spre ei înșiși și spre întrebările lor. O să vezi, aici nu vei putea scăpa de dumneata însuți." Mi-ar conveni, spuse locotenentul, dar locul e atât de departe de toate... Departe de toate, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe trunchiul unei sălcii culcate deasupra apei, cu picioarele atârnând. După câteva clipe, își scoaseră vestoanele. Prilejul era bun, chiar nesperat, să abordeze subiectul care îl frământa. Ziua începuse atât de bine că se simțea încurajat ca de o fericită conjuncție de planete. Începu totuși cu precauție, în termeni neutri. Nu era vorba, spuse el, decât de o poveste, care, prin hazardul circumstanțelor, se petrecuse sub ochii lui și care nu-i plăcea. "De ce-mi povestești asta?" îl întrebă Vernea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Manolescu, Ana Blandiana, Mariana Marin, Eugen Negrici, Mircea Zaciu etc. Lor, dînșilor, le grăia despre noi; nouă ne vorovea cu privire la ei. Și tot așa mai departe: întreținea legăturile vechi, nexuri noi crea, promova și intensifica, pe îngerul sincategorematic făcea, inumerabile conjuncții mijlocea, admirabil go-between cultural se dovedea, de Internet loc ne ținea. A nu se uita că îi Aurel diseminat, printr-un sparagmos dionisian ce o fi durat vreo douăzeci de primăveri, și în epistole. Nicolae Sava îmi mărturisea, taciturn poet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
unor coerențe 3, se putea bucura însă de o apreciere considerabilă în mediile universitare germane. E foarte plauzibil ca, mai mult sau mai puțin conștient, fără să susțină ideologia nazistă, Wikander să fi preferat complicitatea acestei, pentru câțiva ani, oportune conjuncții. Decuparea câtorva amănunte a devenit vârful de lance al unor acuze, probabil întemeiate, dar lipsite de argument: bunăoară, dovada colaboraționismului sau propagandismului său nazist în faptul că Höfler îi propusese să-și republice teza la editura SS-Ahnenerbe4, sau folosirea termenului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
divinitate plurivalentă An³hit³, anume articolul „Gudinnan An³hit³ och den zoroastriska eldskulten”, Religion och Bibel I (1942), pp. 26-48, și teza secundară Feuerpriester in Kleinasien und Iran, Lund, 1946. Aceste lucrări strict specializate pe documente literare, arheologice și epigrafice iraniene, în conjuncție cu cercetările sale asupra epopeilor iraniană (Sh³hn³meh) și indiană (Mah³bh³rata), l-au condus pe Wikander la elocvența celebrului principiu prin care a dat o explicație satisfăcătoare, în particular, derutantei căsătorii poliandrice a lui Draupadș în Mah³bh³rata, și în general modului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
divinități autohtone. Dar planul general de periodizare a studiilor de istorie a religiilor nu va fi, într-adevăr, abandonat, găsindu-și forma nouă într-o viitoare revistă, History of Religions, fondată tot de Eliade, dar la Chicago, în 1961. În conjuncția pasageră, dar destinală (Paris, 1946) dintre Eliade, Anton Golopenția și Joachim Wach, Zalmoxis a fost cartea de vizită care l-a recomandat pe Eliade. Și Joachim Wach va fi cel care-i va intermedia cel mai bine trecerea și stabilirea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
că nu există prea multe documente masonice la Ratisbone, dar Archiv des bischöflichen Ordinariats din Ratisbone este o veritabilă mină, în mare parte neexploatată. Dacă vă interesează documentele esoterice din epocă, veți fi într-adevăr interesat să consultați aceste arhive”. Conjuncția epistolară frugală dintre Wikander și Antoine Faivre indică și mai bine poziționarea specifică a celui dintâi, care cu siguranță căuta în formele oculte reperele unei identificări și orientări proprii. Ca și în cazul mult mai familiar nouă al lui Hasdeu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acelor vremuri vedea în aceste fenomene avertismente pe care Dumnezeu le da omenilor. Mai mult, „Anul 1484 fusese prevăzut el însuși, ca având a fi un moment de răscruce în evoluția omenirii. Pentru ziua de 25 noiembrie 1489, este prevăzută conjuncția dintre Jupiter și Saturn în Constelația Scorpionului”, conjuncție aducătoare de mari nenorociri. Pentru unii oameni din Evul Mediu asemenea semne au putut constitui un „șoc psihologic” care paraliza orice acțiune. Chiar și ceva mai aproape de noi, împăratul Rudolf al II
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care Dumnezeu le da omenilor. Mai mult, „Anul 1484 fusese prevăzut el însuși, ca având a fi un moment de răscruce în evoluția omenirii. Pentru ziua de 25 noiembrie 1489, este prevăzută conjuncția dintre Jupiter și Saturn în Constelația Scorpionului”, conjuncție aducătoare de mari nenorociri. Pentru unii oameni din Evul Mediu asemenea semne au putut constitui un „șoc psihologic” care paraliza orice acțiune. Chiar și ceva mai aproape de noi, împăratul Rudolf al II-lea, contemporanul lui Mihai Viteazul, era paralizat și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
recuperabil și repetabil la nesfârșit”. Opoziția esențială se instituie între „timpul social și Marele Timp mitic, sau timpul hieroistoriilor”. Acesta din urmă este caracterizat de similitudinea cu ritmurile ample - „alegerea acestei microtemporalități sacre se află în strânsă legătură cu marile conjuncții cosmice: simbolismul lunar sau solar, solstițiile sau echinocțiile reprezintă timpuri intense pentru toate diviziunile timpului”. În creațiile folclorice investigate lunarul ține de inițierea feminină, în timp ce soarele reprezintă modelul eroic și călăuza psihopompă pentru fecior, iar solstițiul de iarnă este momentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să descopere cum acționează puterile mitice și care este înțelesul adânc al cuvintelor, întocmai precum neofiților din ritualurile civilizațiilor primitive li se revelează dintr-odată instrumentele terifiante. Efectul de surpriză este indus prin interjecția cu valoare predicativă și sporește, datorită conjuncției numai, până la senzația că simțul văzului nu face față rapidității. Apropierea zmeului în câmpul vizual este reprezentată aproape cinematografic, gradarea fiind construită atât prin intermediul gerunziului, cât și prin locuțiuni adverbiale. Comparația cu norul, atât de frecventă în textele colindelor, va
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu drumul în lumea morților pe care trebuie să îl parcurgă fiii, ceea ce transformă împăratul într-un personaj indicator al traseului mitic. Sfatul lui sugerează aparent calități vitejești subsumate planului profan și motivate pragmatic. Adevărata lui comunicare începe însă odată cu conjuncția adversativă; interesul real este trezit prin atenționarea apăsată prin locuțiunea adverbială negativă. Să nu carecumva constituie maniera rituală de modelare a acțiunilor inițiatice, prin incubarea posibilității ca feciorii să fie cei dintâi care se întorc de pe tărâmul infernal, atribuit alterității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
doar în substantivul arhaizant oară, în oara morții mele, dar și în adverbe și locuțiuni, ori de câte ori, uneori, alteori, te ridicam de subțiori/ de-atâtea ori, de-atâtea ori, oriunde, oricând, oricum, oricine, orice, prima oară, a doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori vii, ori pleci, cât și în straniul rudiment adversativ or. Dar cine ar fi bănuit că în aceste vocabule umile, tocite de vorbire ca treptele unui tribunal, sau ca oțelul subțiat al cuțitelor de bucătărie tăind doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ea câtă vrei, o trăiești, o lepezi la colțul străzii, la colțul lumii. Iar pentru asta nu trebuie să faci, din fericire, nicio victimă. Dacă închizi ochii vezi și mai bine poezia, lucru deloc dureros. Modifică cu ceva poezia (noastră) conjuncția aștrilor? Este influențată ea de cântecul sirenelor a(i)urite sau de muzica sferelor din eter(n)? Da, chiar și scrierea unei litere cu degetul pe nisip modifică ceva din ordinea universului. Chiar și târâșul unei larve pe o frunză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
marș al studenților înfrigurați și flămânzi, erau... mulți, erau flămânzi, dar înfrigurați, în primul rând, și lipsiți de condițiile minime igienice, care au ajuns până-n centru, au fost... atunci cred că... a fost o anumită, mă rog, asimilare, mă rog, conjuncție, întâlnire cu unii dintre cei de la Nicolina... Da... Deci, asta a fost, dar eu n-am fost prea conștientă de treaba asta și pentru că ‘87 a fost un an greu la mine în familie, pentru că a fost anul morții tatălui
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
sifiligraf de renume mondial și cel mai bun cunoscător al patologiei dermatovenerice din România: o memorie întreținută de dragostea firească de om și de meserie îl făcuse celebru, dar celebritatea lui, legendară, i-a fost creată în special de fericita conjuncție a unei structuri psihice sănătoase cu extraordinara lui erudiție, ca și de cursurile în care se întrevedea, la tot pasul, această îmbinare armonioasă. A fost un unicat, un om irepetabil, mort bătrân, dar lovit, cumva, în plină tinerețe intelectuală. Personalitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
surse au fost complici la un eternalism care le-ar fi alterat scrierile lor de istorie. Orosius s-a bucurat de un succes extraordinar în Evul Mediu. În Istoriile sale el declară că acestea au fost comandate de către Augustin în conjuncție cu lucrarea acestuia din urmă despre Cetatea lui Dumnezeu. Reputația lui Orosius a fost îmbunătățită, de asemenea, printr-o scrisoare de recomandare adresată de Augustin, Sfanțului Ieronim în numele său. Scrisoarea a fost scrisă atunci cand Orosius era încă tânăr și nu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]