1,866 matches
-
înlănțuie prin trecerea consoanei în cuvântul următor, în calitate de inițială a primei silabe a acestuia. Prin urmare, "avec eux" „cu iei” se pronunță că un singur cuvânt: [a.vɛ.kø] (punctele marchează sfârșitul silabelor). Regulă este valabilă și când în scris consoana este urmată de un e mut: "votre ami" [vɔ.tʁa.mi] „prietenul vostru”. În general, consoana își păstrează toate trăsăturile. Doar /f/ se sonorizează în două asocieri cu elementele aproape sudate prin frecvență folosirii lor împreună: "neuf ans" [nœ.vɑ
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
avec eux" „cu iei” se pronunță că un singur cuvânt: [a.vɛ.kø] (punctele marchează sfârșitul silabelor). Regulă este valabilă și când în scris consoana este urmată de un e mut: "votre ami" [vɔ.tʁa.mi] „prietenul vostru”. În general, consoana își păstrează toate trăsăturile. Doar /f/ se sonorizează în două asocieri cu elementele aproape sudate prin frecvență folosirii lor împreună: "neuf ans" [nœ.vɑ̃] „nouă ani” și "neuf heures" [nœ.vœːʁ] „oră nouă”. Înlănțuirea vocalica În interiorul unui cuvânt sau
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
În registrul de limbă familiar este frecvență elidarea lui "u" din "tu" înaintea formei personale corespunzătoare a verbelor "avoir" „a avea” și "être" „a fi”: "ț’aș raison" „ai dreptate”, "ț’es content ?" „ești mulțumit?” Multe cuvinte franceze au o consoana finală „latentă”, ea fiind pronunțată numai când urmează un cuvant cu vocală inițială, în anumite cazuri. În general, aceasta consoana a fost pronunțată în orice vecinătate fonetica într-o anumită perioadă a istoriei limbii și îi corespunde și astăzi o
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
avea” și "être" „a fi”: "ț’aș raison" „ai dreptate”, "ț’es content ?" „ești mulțumit?” Multe cuvinte franceze au o consoana finală „latentă”, ea fiind pronunțată numai când urmează un cuvant cu vocală inițială, în anumite cazuri. În general, aceasta consoana a fost pronunțată în orice vecinătate fonetica într-o anumită perioadă a istoriei limbii și îi corespunde și astăzi o literă. Uneori legătură se realizează prin consoana exact reprezentată în scris, alteori nu. Exemple cu aceleasi consoane, când nu realizează
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
când urmează un cuvant cu vocală inițială, în anumite cazuri. În general, aceasta consoana a fost pronunțată în orice vecinătate fonetica într-o anumită perioadă a istoriei limbii și îi corespunde și astăzi o literă. Uneori legătură se realizează prin consoana exact reprezentată în scris, alteori nu. Exemple cu aceleasi consoane, când nu realizează legătură și când o realizează: Unele legături sunt obligatorii, altele facultative, iar altele interzise. Legăturile obligatorii sunt obligatorii în orice registru de limbă. Între o parte de
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
În general, aceasta consoana a fost pronunțată în orice vecinătate fonetica într-o anumită perioadă a istoriei limbii și îi corespunde și astăzi o literă. Uneori legătură se realizează prin consoana exact reprezentată în scris, alteori nu. Exemple cu aceleasi consoane, când nu realizează legătură și când o realizează: Unele legături sunt obligatorii, altele facultative, iar altele interzise. Legăturile obligatorii sunt obligatorii în orice registru de limbă. Între o parte de vorbire antepusa unui substantiv pe care îl determină și acesta
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
între verbele cu vocalele finale [a] sau e scris nepronunțat și pronumele personal subiect se introduce un [ț] de legătură, care se și scrie: "donne-t-il ?" [dɔn.til] „da el?”, "donnera-t-il ?" „va da el?”. De asemenea, în cazul verbelor terminate în consoana scrisă, dar nepronunțată c: "vainc-t-elle ?" „învinge ea?”. Alte cuvinte gramaticale (monosilabice) care se leagă de cuvântul următor: Legătură mai este obligatorie și în unele cuvinte compuse și grupuri echivalente cu cuvinte compuse: "leș États-Unis" [le.z‿e.ta.z
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
(de asemenea cunoscută și ca Primul schimb de sunet germanic sau Legea lui Rask), denumită după Jacob Grimm, este un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
după Jacob Grimm, este un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
este un set de afirmații referitoare la consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul schimbului fonetic în
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
consoanele oclusive moștenite de către limbile proto-indo-europene în timp ce s-au dezvoltat în cadrul limbii proto-germanice (care este strămoșul comun al limbilor germanice) în primul mileniu î.Hr. Legea stabilește o corespondență regulată dintre consoanele oclusive și consoanele fricative ale limbilor germanice timpurii și consoanele oclusive ale altor limbi "centum" indo-europene (Grimm s-a folosit în mare parte de latină și greacă pentru ilustrare). este formată din trei părți, care reprezintă trei faze consecutive din cadrul schimbului fonetic în lanț: Schimbul fonetic poate fi reprezentat și
Legea lui Grimm () [Corola-website/Science/330206_a_331535]
-
referi la un set complet de forme de metal, folosit pentru a culege o pagină întreaga. Spre deosebire de un font digital, acesta nu include o definiție unică a fiecărui caracter, dar caracterele utilizate în mod obișnuit (cum ar fi vocalele și consoanele) ar avea mai multe tipuri de piese fizice incluse. Linia de spațiere este încă adesea numită "leader", deoarece aceste linii erau înainte făcute din plumb, spre deosebire de alt aliaj greu utilizat pentru alte piese. Motivul pentru această bandă de spațiere era
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
ḥarf" au terminații variabile. Cuvintele sunt analizate în funcție de locul lor în vorbire ("mawḍi‘ fi-l-kalăm"). Sībawayhi introduce conceptele de "’i‘irăb" ("declinare, flexiune") și "‘ămil" ("operator"). Sunt expuse toate schemele lexicale cunoscute pentru nume, verbe și particule, grupate după numărul de consoane radicale (minimum două, maximum cinci). De asemenea, este discutată în detaliu derivarea ("ištiqăq"). Secțiunea dedicată morfologiei arabe ocupă aproximativ jumătate din corpul lucrării, în vreme ce ultimile șapte capitole sunt consacrate foneticii și fonologiei. Lui Sībawayhi ca și mentorului său al-Farăhīdī li
Sibawayh () [Corola-website/Science/330948_a_332277]
-
mai frecvent fiind menționat maestrul său al-Farăhīdī care este citat de peste 600 de ori în legătură cu diverse fapte de gramatică. Al-Farăhīdī a fost cel care a avansat ideea că termenii limbii arabe sunt structurați pe rădăcini formate din trei până la cinci consoane radicale și că rădăcinile ce depășesc aceste limite reprezintă împrumuturi lexicale. Lui al-Farăhīdī i se atribuie o lucrare intitulată "Kităb al-ğumal fi-n-naḥw", în care sunt tratate conceptele de "nașb", "raf‘", "ḫafḍ", "ğazm", "’alifăt", "lămăt", "hă’ăt", "tă’ăt", "wăwăt", "lăm-
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
de la al-Kūfa și al-Bașra, el aparținând școlii de la Bagdad. Mai mult decât atât, Ibn Jinnī a avut meritul de a aborda filologia dintr-o perspectivă filozofica. În "Kităb sirr aș-șină‘a wa-’asrăr al-balăġa" Ibn Jinnī s-a ocupat de consoanele și vocalele limbii arabe. În "Sirr șină‘at al-’i‘răb" (“Secretul formării "’i‘răb"-ului”) a expus o descriere a sunetelor limbii arabe, trăsăturile și clasificarea lor, natura segmentelor, slabe sau țări, asimilarea, metateza, substituția și alte procese fonetice
Ibn Jinni () [Corola-website/Science/331947_a_333276]
-
lor. Această revendicare se bazează pe genetică populației care prezintă igbo are genă L1C, care este una dintre genele originale Eva L1, L2, L3. Cărți recente folosesc etnolingvistica și paleoantropologia pentru a demonstra că limba ebraica a fost formată din consoane de limbă Igbo. Religia și tradițiile Igbo sunt cunoscute sub numele [[Odinani]]. În religia Igbo Dumnezeul suprem este numit [[Chukwu]] ("marele spirit"); Chukwu a creat lumea și tot ce este în ea și este asociat cu toate lucrurile de pe Pământ
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
al Atenei care s-a sinucis atunci când a crezut că fiul său Tezeu a murit încercând să-l omoare pe Minotaur. Paragrafele finale ale povestirii sunt prelungite intenționat prin folosirea unei serii de conjuncții. Ritmul ca și sunetele produse de consoanele puternic accentuate și de vocalele lungi contribuie la unificarea efectului. De altfel, aceasta este una dintre puținele povestiri ale lui Poe în care naratorul este numit. În această povestire sunt găsite mai multe teme care se repetă adesea în scrierile
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
în pauza de la sfârșitul unui enunț). Din moment ce este un sufix flexionar comun (la nominativ singular, persoana a II-a singular, etc.), visarga apare frecvent în textele sanscrite. În ordinea tradițională a sunetelor sanscrite, visarga împreună cu anusvăra apare între vocale și consoane oclusive. Pronunția exactă a visarga în textele vedice poate varia între diferitele Śăkhă. Unele pronunță un ecou ușor al vocalei precedente după fricativă, de exemplu „” vafi pronunțat , iar „” va fi pronunțat . Conform fonologilor sanscriți, visarga are doi alofoni, și anume
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
este un standard internațional pentru transliterarea scrierii devanagari și a sistemelor de scriere indiene înrudite în scriere latină, format în anul 2001. Acesta folosește diacritice pentru a asocia mult mai marele set de consoane și vocale brahmice cu setul de caractere latine. este un standard internațional pentru romanizarea multor sisteme de scriere indiene, care a fost convenit în 2001 de către o rețea de institute naționale pentru standarde din 157 de țări. Cu toate acestea
ISO 15919 () [Corola-website/Science/334473_a_335802]
-
a”-urile inerente sunt reprezentate prin transliterarea vocalei „a” în devanagari, "a" (अ), si excluse după cum se impune de către regulile de "sincopa a „a”-ului". Aspirațiile sunt reprezentate prin "h". Grafemele retroflexe sunt reprezentate adesea printr-un punct diacritic sub consoana latină care reprezintă grafemele dentale echivalente din propuneri (dintre care unele preced chiar și metodă hunteriană), deși acest procedeu nu a fost acceptat în mod oficial de guvernul indian. Semnele halant sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
consoana latină care reprezintă grafemele dentale echivalente din propuneri (dintre care unele preced chiar și metodă hunteriană), deși acest procedeu nu a fost acceptat în mod oficial de guvernul indian. Semnele halant sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana transliterata sau, în propunerile noi (neaprobate formal de către guvernul indian), cu un punct după consoana în cauză (ex.: जल्दी - "jal.di"). Inițial, italicele erau folosite uneori pentru diferențierea consoanelor că ख („kh”) și ख़ („"kh"”), dar
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
metodă hunteriană), deși acest procedeu nu a fost acceptat în mod oficial de guvernul indian. Semnele halant sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana transliterata sau, în propunerile noi (neaprobate formal de către guvernul indian), cu un punct după consoana în cauză (ex.: जल्दी - "jal.di"). Inițial, italicele erau folosite uneori pentru diferențierea consoanelor că ख („kh”) și ख़ („"kh"”), dar macronii și diacriticele ulterioare au început să fie folosite mai mult. Cu diacritice: "maiṅ apne
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
sunt indicate fie prin omiterea unei vocale după consoana transliterata sau, în propunerile noi (neaprobate formal de către guvernul indian), cu un punct după consoana în cauză (ex.: जल्दी - "jal.di"). Inițial, italicele erau folosite uneori pentru diferențierea consoanelor că ख („kh”) și ख़ („"kh"”), dar macronii și diacriticele ulterioare au început să fie folosite mai mult. Cu diacritice: "maiṅ apne saṃbaṅdhī se kărk͟hăne meṅ milă aur usne mujhe chăy pilăī. vo bărish ke kăraṇ fasloṅ
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
kyonki uttarakhand men godam bharen hain." Sistemul hunterian a întâmpinat critici de-a lungul anilor deoarece nu produce rezultate cu precizie fonetica și este „optimizat pentru o audiență anglofona, fără nici un fel de rușine”. Mai exact, lipsa de diferențiere între consoanele retroflexe și cele dentale (ex.: द și ड sunt reprezentate ambele prin "d") a fost supusă criticilor repetate și a inspirat mai multe modificări propuse ale sistemului hunterian, inclusiv folosirea unui semn diacritic sub retroflexe (ex.: stabilirea că द="d
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
secolele XIII și XIV, perioadă în care au fost scrise cele patru mari cronici care utilizau forma standard a catalanei medievale. Sistemul de scriere din acea perioadă răspundea mult mai mult principiului fonetic decât sistemul actual. Mai mult decât atât, consoanele finale scrise se pronunțau, nu cum se întampla acum în dialectul nord-occidental standard din catalana modernă, cum este dialectul vorbit în Barcelona, unde multe dintre aceste consoane nu se pronunță. Acest fapt se datorează procesului de "amuțire graduală" și până la
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]