2,124 matches
-
prințese siriene și ale familiei acesteia). Toate aceste locuri consacrate fac parte din domeniul național. Meritul donației de la Emmaus revine mărinimiei marelui vizir Ali Pașa și sultanului, care voiau să ne despăgubească pentru un jaf comis de greci și să consoleze Franța pentru înfrângerea de la Sedan. Contele de Vogüé, ambasadorul nostru la Constantinopl, s-a bătut ca un leu pentru a obține această donație. Scenă destul de exotică, să-l vezi pe consulul Franței întâmpinat în prag cu agheasmă, pe același sărutând
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cenzor fățarnic, necredincios dezgustat, frate*! Căci cu Țara Sfântă, lucrurile stau cam așa; dacă nu te duci tu la ea, poți fi sigur că va veni ea la tine. Herman Melville era nu dezamăgit mai discret, dar mai ușor de consolat atunci când încredința acest pronostic jurnalului său intim: "Nicio țară nu va risipi previziunile romantice mai repede ca Palestina și înainte de toate, Ierusalimul. Pentru unii, decepția merge până la îngrețoșare". El imputa dezamăgirea pe care i-o inspira Palestina în 1857 își
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acestea rezultă că Ierusalimul ceresc nu va coborî niciodată intact din tării, fie aventura cu o lanternă de buzunar în subteranele puțin frecventate ale turnului Babel al nostru. Există acolo, pentru înțelegerea lucrurilor, un mic moment de fericire care ne consolează că ne-am jucat de-a Sisifii din tată în fiu, până la stingerea luminilor, alergând toată viața după mirajul unei fericiri plenare și fără restricții. După Înălțarea la Ceruri, când Isus s-a despărțit de ei, apostolii "s-au întors
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
băga de seamă la muerile din sat, și-și juca în tunică și pe șolduri trupul voinic. Am văzut și pe nevasta mortului. Tânără, foarte tânără, cu o durere de care sunt sigur că-n foarte scurt timp se va consola. Și aici se închee întâmplarea. Adaog că la masă nimeni nu mai vorbește despre dânsa. Toți vin flămânzi și însetați. La 30 August a fost mare paradă a diviziei, cu defilare și cu patru muzici care cântau odată, după ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întinși pe iarbă, la umbra copacilor, îngrijindu-și picioarele sau discutând veseli și mulțumiți. Din grupul lor se apropie de mine un tânăr cu o alură sportivă, se prezintă și- mi dă trista informație că toate locurile sunt ocupate. Mă consolează însă spunându-mi că după 200 de metri există un alt han. Curtea unui han (Jukeî în Boadilla del Camino Speranța se reaprinde în mine și cu pas grăbit ajung la hanul municipal. Aici găsesc loc și o bucurie imensă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în vorbă românul de la Foncebadón. Sunt tot felul de persoane, cei mai mulți tineri, dar și adulți. Mă uit în jur cu atenție și constat că sunt și persoane de vârsta mea, sau chiar mai în vârstă, și asta mă consolează cumva. Psihic, nu mă simt deloc în vârstă, iar fizic, hm, pe camino pe mulți i-am lăsat în urmă. Hanul acesta nu se poate lăuda cu mobilier nou; dimpotrivă, totul este vechi, scârțâie, iar ușile de la băi sau toalete
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
scump și să câștige cât mai mult. Banii reprezintă nervul tuturor activităților, bune sau rele. îmi este necaz că astăzi m-am grăbit, nu am analizat bine totul; în loc să fiu pe vârful muntelui, sunt puțin mai jos. Dar mă și consolez, văzând cum mai mulți pelerini au mers până pe O’Cebreiro, dar nu au găsit cazare și s-au întors aici. în fața hanului, toate mesele sunt pline, atmosfera s-a mai răcorit și toți se întăresc cu câte ceva de la bar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
schițe, de teatru scurt ...! Deții un oarecare dramatism, o gestică dramatică ... Nu mi-am propus să ilustrez genuri și specii literare, dar nu cred că aș fi fost în stare să scriu altceva decât poezie, chiar dacă aș fi încercat. Mă consolez cu gândul că multe opere în proză sau dramatice sunt, de fapt, poezie de cea mai bună calitate. Poate că greșesc, dar întotdeauna am considerat poezia ca fiind nivelul ultim al literaturii, de aceea și cel mai riscant, mai prăpăstios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
curajul de a fi nebun în numele artei? Cum se manifestă la tine această stare? Ce ai face nebunesc pentru artă? Cât pierde arta prin conformismul artistului care se raportează la social, la conveniențe? O veche cugetare spune că "Nebunul se consolează cu trecutul, prostul cu viitorul, înțeleptul cu prezentul". Tu, văd, mă pui la grea încercare. Nebunia în artă face și ea parte din prejudecata multora care, ratând, fie viața, fie opera, au dat-o, nu neapărat din voia lor, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scurt, povestea mea ar fi aceasta: trăiesc viața unui om care n-ar fi trebuit să se nască, în acel moment istoric, al anului teribil 1948, când comunismul s-a instaurat ca regim politic în toate instituțiile României. Mă mai consolează doar gândul că tot în acel an de răscruce al istoriei lumii s-a născut și statul Israel. Dacă m-a adus totuși Dumnezeu pe lume, cred c-a făcut-o doar să pot depune mărturie cu viața mea despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alimenta, la un moment dat a solicitat: „Sunt într-o baie de dureri, nu mai pot, fămi ceva ca să sfârșesc !” Când a sosit preotul să-l împărtășească a refuzat politicos și hotărît: „Nu sunt pregătit, părinte !” După care, ca să-l consoleze pe binevoitor: „Nu am păcate, părinte !” Inchisoarea îl purificase... Într-o dimineață arăta agitat, tulburat foarte...” Unde este Ionică?” a întrebat el despre feciorul său, pe cel mai mic dintre copii. Și a prins a povesti fapte care și le
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
putere de cutremur pe toți cei din jur, la care s-a adăugat, desigur, suspiciunea, dezaprobarea și probabil neîncrederea periculoasă a Securității. Îngerul Priboi a reparat cumva prejudiciile apărute. După un timp, Dana Maria Nastase, sora lui Ady, s-a consolat în mai multe brațe, ca să se oprească în ale unuia pe nume Barb, cu care s-a căsătorit și au avut o fiică. După care, la câțiva ani, au divorțat și, după cum știm, a rămas singură, cu toate încercările reunite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
de cereale și, conform biografilor săi, a aranjat importul unor cereale suplimentare din Lombardia, făcând un împrumut pentru comunitate de trei sute de florini, si neurmărind niciun interes pentru fondurile proprii 28. "Vicarii și guvernatorii sunt utili că trimiși care-i consolează și îi pe ajuta pe supușii lor", îi plăcea să spună 29. Guvernările lui Manetti în Pistoia și Scarperia au fost descrise în termeni la fel de străluciți. La Pistoia a inițiat o campanie împotriva jocurilor de noroc, un viciu pe care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
vocabularul fundamental, cine e și de unde vine, din ce zonă istorică a țării. Veterinarul Croitoru. Adică om de bază la el acolo, în fief. Câți porci n-a castrat el la Fălticeni și câte scroafe în chinurile facerii n-a consolat și nu le-a ajutat să fete fără dureri?! Avea o fată în clasa a XII-a și voia să-i găsească pe cineva să facă pregătire. Din când în când, pregăteam și io. La creativitate. Îi învățam pe oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
câștiga cât mai mult din orice și cu complicitatea patrioților de români cu patriotismul În portofel! Bineînțeles, „omul de nădejde“ și-a divorțat fata atunci când ginerele, ajuns pe drumuri, nu le mai era pe plac nici lui și nici fetei, consolată Însă cu toate lucrurile de mare preț rămase pe urma soțului, dat afară pe ușă numai cu ce [avea] pe el. Mai rămăseseră morții neatinși de inițiativele genera lului de la Breaza, pe care l-am văzut Într-o bună zi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu care să-ți treci de la mână la mână cărțile aceleași, să te Învoiești la aceeași mâncare și să te nimerești cu el la bău tură; cu care să pornești voios și În același pas la descoperirea frumuseților acestei vieți, consolându-vă Împreună de tristețile ei; și de care să mă despartă doar atât: gustul meu pentru femeile blonde și șuie, de cel al lui pentru cele brune și plinuțe. și pe toate astea le dorești mai cu seamă când?... Atunci când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
văpaia care arde În inima ta. Or, furat de proiectele mele, văpaia abia dacă a pâlpâit În această lună. Mai grav e că nici cele lumești n-au produs roade, pierzând pe ambele planuri. Nu-mi rămâne decât să mă consolez cu gândul la spusele lui Atanasie Rakovalis: Unul care se Împărtășește des nu Înseamnă că se va sfinți. Mai am de luptat... 30 iunie 2012 Trezit la 4,55, am tras tare și până la 14 am putut pune punct noii
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
toate, ei da, nimeni nu e supraom, acum se puteau duce liniștiți acasă cu note mici, dacă și Veniamin a încasat un unu. În pauză chiar m-au servit cu mere și cu biscuiți Eugenia, voiau nu atât să mă consoleze, cât să-și manifeste recunoștința fiindcă, în sfârșit, nu-i mai complexam, mă dovedeam și eu un ins imperfect, ca ei, ceea ce era mișto, le venea apa la moară. A treia boacănă a fost că, târziu (era deja începutul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
își scoate căciula de pe cap, se închină și rostește Dumnezeu să-l ierte, apoi pornește motorul și face cale întoarsă spre orășelul nostru Serenite, bine măcar că nu mai e nevoie să conduc până în capitala regiunii pe vremea asta păcătoasă, se consolează el în sinea lui. Mă înalț încet, încet și de sus zăresc totul ca-n palmă, zăresc câmpul alb, imaculat, și zăresc mașina salvării ca o pată de lapte căzută pe o foaie de hârtie, zăresc totul și-mi este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mă întrebi“ - a zis Carlota -, fiindcă am o mică rugăminte. Caută-mi o cameră la particulari, la Bușteni. Ceva simplu, să uit de toate, să dorm și eu zece ore fără să mai visez trenuri, camioane, notari și transatlantice.“ Am consolat-o zicându-i că poate să vină oricând, deoarece aveam o mătușă care dădea camere și cu ziua. „Cu patruzeci de euro pe zi“, am zis mai mult în glumă, ca să văd ce efect are un preț atât de mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
voastre acasă, când nu găseați oglinda, tot așa vă zborșeați în stânga și-n dreapta să căpătați una?“ sau, și mai potrivit cu întâmplarea, „De ce nu umblați, fă, neamuri proaste ce sunteți, cu oglinda în geantă?“. Ar fi trebuit poate să le consolez pe fetele acelea cu o vorbă bună, de natură să vadă și umorul ionescian al întâmplării, însă am simțit că ar fi explodat și și-ar fi revărsat toată umoarea neagră pe mine. La urma urmei, și eu tot aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
geamă băiatul cu probleme urinare de la bandă -, vă rog eu frumos, vorbiți mai pe ocolite, că mă abțin greu și vă stric treaba!“ „Chiar așa, bre - îl susține și contabila Stela -, suntem și femei p-acilea.“ Mofluz, însă și cumva consolat după al doilea pahar de țuică, domnul Milică trece direct la idei. „După părerea mea, zice el solemn - lumea trebuie să vadă că e un produs județean deosebit. Eu partea tehnică v-o las vouă, însă la treaba patriotică mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
șapte fac fix o mie. Cu trei sute însă îți cumperi o canapea nouă.“ „Are dreptate șmecherul -i-a zis domnul Bouleanu soției fluturând cei trei sute de EURO -, acum zău că mă simt nițel vinovat.“ „De ce să te simți vinovat?“, l-a consolat, fericită că avea un bărbat deștept, doamna Bouleanu. A luat omul marfa, a plătit.“ „Nu față de pușlamaua de restaurator, ci față de babă. Nu i-am dat cincizeci de EURO, i-am dat cincizeci de dolari. O să mă bată Dumnezeu.“ „Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
urmă, și să-l ignor pe singurul om care m-a îndreptat către adevăr.“ Ceea ce nu spunea Șerban era că ciungul murise demult, iar el amânase la infinit momentul în care urma să-i mulțumească. Nici zece romane nu-l consolau de faptul că nu-i vorbise niciodată, cât timp fusese viu și avea nevoie de un „Mulțumesc, omule“ pentru toate lucrurile bune pe care le făcea. Așa fonfăit, ciung și modest îmbrăcat cum era. Macaraua deasupra patului În fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în generația lui, dacă vrea să ajungă undeva. Tânărul, care era și reporter la paginile culturale ale unui cotidian, i-a luat un interviu scriitorului X, despre care se zicea că a evoluat separat de generația sa. „Dragă - l-a consolat bătrânul -, nu există generații, ci numai caractere dominante și sateliți. Ca și tine, m-am întrebat de ce nu sunt dorit în găștile literare, care pe vremea începuturilor mele își ziceau «generații». Nu eram respins. Aș spune mai degrabă că eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]