8,426 matches
-
balcanic socotit de societatea vieneză drept bizantin. Sub numele Dorothy Dux (numele arată cine conduce, cine trage ițele), Thea - după ce o vreme trece drept stenografă - primește atențiile baronului, dar se apropie de Dego, cu care petrece clipe magice. La moartea contelui de Wallenstein, bunicul Theei, Mallen-Louis primește o scrisoare prin care i se cere să-și țină promisiunea - aceasta în prezența lui Dego. Invita invidia este blazonul familiei Wallenstein, descoperit de Dego, deși multă vreme nu înțelesese ceea ce Thea îi șoptise
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
vorba despre proiectul „Dracula Park”. Ca și „Dallas”, proiectul „Dracula Park” a fost unul turistic. El consta în construirea unui uriaș parc de distracții în apropierea orașului transilvănean Sighișoara - unde s-a născut personajul istoric român care a inspirat povestea contelui Dracula pe baza popularității și tematicii horror a poveștilor cu vampiri și a legendei lui Dracula. Proiectul era uriaș, presupunându-se că aproape un milion de turiști vor vizita anual parcul, majoritatea acestora fiind străini. Menționarea aici a proiectului „Dracula
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Goga, Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Ioan Alexandru. G. contribuie, alături de romaniști și eminescologi italieni cum au fost Carlo Tagliavini, Ramiro Ortiz, Giulio Bertoni, Umberto Cianciolo, Gino Lupi, Rosa Del Conte și Mario Ruffini, la cunoașterea operei lui Eminescu în Italia. În studiul Sentimentul timpului în poezia lui Eminescu (1957), autorul pornește de la ideea că Eminescu „are un sentiment al timpului foarte adânc - mai rari poeți pentru care timpul să fie
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
România. A fost distins cu ordine și medalii, între care Ordinul Meritul Cultural (1981). Romanele și unele dintre piesele sale de teatru au fost traduse în limba maghiară, iar un grupaj de poezii i-a apărut, la propunerea Rosei Del Conte, în „Il Giornale dei poeti” (1960). Ordinea apariției cărților lui G. reproduce parțial și ordinea în care scriitorul a abordat genurile literare fundamentale. Față de momentul debutului în genul liric, la nouăsprezece ani, atracția pentru scrisul în genul dramatic se manifestă
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
o fină aplicație analitică, despre personaje din teatrul lui Shakespeare, Molière, Racine și Corneille. În afara acestora, de la H., care se gândise să compună și câteva romane, au rămas două scrieri pentru copii, duioase, evanescente, fermecătoare și astăzi: La Princesse Papillon („conte bleu”) și Mademoiselle Maussade, un roman miniatural, amintind de literatura lui Edmondo De Amicis. SCRIERI: Oeuvres posthumes, I-III, pref. B.P. Hasdeu, Paris-București, 1889-1890; Mademoiselle Maussade - Domnișoara Ursuză, tr. B.P. Hasdeu, îngr. Crina Decusară, București, 1970; Prințesa Fluture, îngr. Crina
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
istoria românilor (1912-1916). Din aceleași preocupări provine și publicarea a două documente (francez și spaniol) referitoare la Vitejiile lui Mihai-Vodă apreciate în Apus. 1595-1599 (1913). Sub îngrijirea sa au mai apărut Le Voyage en Moldavie (1903), scrierea din 1809 a contelui de Moriolles, și Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49 (1913), lucrare a fratelui său Enea Hodoș, care, stabilit în Sibiul aflat în Imperiul Austro-Ungar, nu putea să o tipărească sub nume propriu. SCRIERI
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
Simonescu), I-III, București, 1903-1936; Publicațiunile periodice românești (în colaborare cu Al. Sadi Ionescu), I, introd. Ioan Bianu, București, 1913. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii postume, pref. edit., București, 1902, Opere complete, vol. I: Literatura populară, pref. Ilarie Chendi, București, 1902; Contele de Moriolles, Le Voyage en Moldavie, introd. edit., București, 1903; Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele, introd. edit., București, 1910; Enea Hodoș, Simeon Balint. Viața și luptele lui în Munții Apuseni ai Ardealului la 1848-49, București, 1913; Vitejiile lui Mihai-Vodă
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
Ioan Barac și, mai târziu, la Liceul Piarist din Cluj (1798-1805), cu excepția anului 1802, când trece la Liceul Catolic din Sibiu. În 1805 a mai urmat două trimestre cursuri de drept la Cluj, întreținându-se din lecții particulare în familia contelui Gyulai. Cu o bursă obținută prin episcopul ortodox Nicolae Huțovici, din 1806 va fi student la Viena. Cursurile audiate - de teologie, filosofie, drept, pedagogie, literatură, matematică, inginerie, științe militare, medicină - îi asigură o pregătire enciclopedică, în spirit iluminist. Intenția de
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
noastre. Studiile despre marii muzicieni români sunt bine reprezentate: Jacques Chailley, Omagiu lui Constantin Brăiloiu, Bernard Gavoty, George Enescu. Dintre recenzii, poate fi citat comentariul lui Petre Șt. Năsturel la ediția de poezii din Lucian Blaga în versiunea Rosei Del Conte. M.Dr.
REVUE DES ÉTUDES ROUMAINES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289279_a_290608]
-
București, 1989; 33 sonete, București, 1993. Traduceri: Alfred de Musset, Mierloiul alb. Romanul tinereții lui Alfred de Musset, București, 1930; Roland Dorgelès, Plecare, București, 1931 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu); Peter Neagoe, Vifor, București, 1936 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu); Contele de Lytton, Antony, viconte de Knebworth, pref. J. M. Barrie, București, 1939 (în colaborare cu Costache Popa); François Mauriac, Pustiul dragostei, București, 1942 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu); K. D. Ușinski, Cocoloșul, București, 1949; Charles Dickens, Aventurile lui Oliver Twist
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
texte și manuscrise vechi, mai puțin cunoscute sau inedite, cu trimitere precisă la trecutul ținutului. Sunt reluate astfel poeziile religioase ale lui George Coșbuc și Octavian Goga, pagini dintr-o lucrare din 1807 a iluministului arădean N. Horga-Popovici, nuvela Logodnica contelui Stuart semnată de poeta și prozatoarea bihoreană Lucreția Suciu-Rudow, fragmente privitoare la români din cronica lui Anonymus Notarius, corespondența dintre Emil Turdeanu și Mircea Eliade, o scrisoare a poetului George A. Petre, stabilit la Oradea, către scriitorul maghiar L. Hatvanyi
LUMINA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287912_a_289241]
-
R. Liceo-Ginnasio «A. Manzoni»” (Milano), „Europa Orientale” (Romă), iar în România, la „Neamul românesc”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Cuget clar” ș.a. Între romaniștii italieni, de la G. Vegezzi-Ruscala, Giulio Bertoni, Ramiro Ortiz, Mario Ruffini până la Carlo Tagliavini și Roșa del Conte, L. deține un loc distinct, fiind definit că „un studios înarmat cu un frumos arsenal informativ și înzestrat cu o patimă a frumosului” (Mircea Zaciu). Perspectiva din care abordează fenomenul românesc este cuprinzătoare, interesul lui îndreptându-se deopotrivă spre istoria
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
critică literară și eseistică îi au ca autori pe Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Silvian Iosifescu, Ovidiu Drimba, Al. A. Philippide, Cicerone Theodorescu, Mihail Petroveanu, Marin Sârbulescu, Virgil Ierunca, Ov. S. Crohmălniceanu, Ion Biberi, Miron Radu Paraschivescu, Camil Baltazar, Rosa del Conte, F. Aderca, Ioana Postelnicu. Critica teatrală este reprezentată de Traian Șelmaru, Victor Ion Popa, Zaharia Stancu, Ion Sava, iar critica de artă revine lui Ion Frunzetti, Petru Comarnescu, N. Argintescu-Amza, M. H. Maxy. Alți colaboratori: Oscar Lemnaru, Demostene Botez, Gala
LUMEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287894_a_289223]
-
copii) și Orașul cu 3 000 de statui, care nu au mai apărut. Până la sfârșitul prematur i s-au mai tipărit trei traduceri: Cei trei mușchetari de Al. Dumas, Danton de Hermann Wendel și Maria Tereza de Karl Tschuppik. Alta - Contele de Monte Cristo de Al. Dumas - a rămas needitată. Așa cum prevăzuseră G. Călinescu și Eugen Jebeleanu, care recomandă tipărirea romanului Cei șapte frați siamezi, cartea va avea un mare succes de librărie, cât și numeroase întâmpinări critice favorabile. Nu au
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
Iulian a contestat prin două epistole decizia lui Zosimus, motiv pentru care a fost destituit și trimis în exil; nici adresîndu-se curții n-a obținut un rezultat mai bun, pentru că acolo era influent un prieten de încredere al lui Augustin, contele Valeriu, care obținuse semnarea decretului imperial din 419. în 419-420, Augustin i-a trimis lui Valeriu prima carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență (De nuptiis et concupiscentia), al cărui titlu arată deja spre ce tip de subiect se deplasase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Ferrando, la cererea diaconilor romani Pelagius și Anatolie, și sprijină doctrina celor Trei Capitole, recent condamnată de Iustinian (în 543 și începutul lui 544); prin urmare, el respinge monofizismul. A șaptea este continuarea uneia precedente, trimisă de Fulgențiu unui conte Reginus, despre care nu se știe mare lucru, și arată cum trebuie să se comporte la război un comandant ce respectă credința creștină. Ferrando enunță șapte „reguli ale comportamentului potrivit”. Mai recent, au fost publicate alte cinci scrisori expediate către
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condusă de Ioan de Antiohia, cît și legații papei întîrziau să ajungă la Efes; cînd Chiril a fost sigur că prima delegație era pe cale să sosească, folosindu-se de un pretext, a deschis lucrările conciliului la 22 iunie, în ciuda protestelor contelui Candidianos, reprezentantul împăratului, care ar fi trebuit să conducă sinodul și să-i asigure buna desfășurare. Chiril a obținut repede hotărîrea de depunere a lui Nestorie și de condamnare a doctrinelor sale. La 26 iunie au ajuns antiohienii, care au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din acea perioadă. Dacă scrisorile din cartea a șaptea din Eklogai se referă mai cu seamă la chestiuni bisericești, printre celelalte se găsesc numeroase expuneri doctrinare. Așa sînt (pentru a nu menționa decît foarte puține exemple) cele două epistole scrise contelui Ecumenius cu privire la necesitatea de a apăra distincția dintre proprietățile și acțiunile trupului și cele ale Logosului în cadrul unirii ipostatice; sau cea trimisă lui Maron (păstrată fragmentar), unde natura și ipostasul individual sînt considerate identice; sau cea adresată locuitorilor din Emesa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
I.C. Chițimia, Valeriu Ciobanu, Teodor Vârgolici, Mihai Novicov, Marin Bucur, Elena Piru, Ovidiu Papadima, D. Vatamaniuc, Rodica Florea, Stan Velea, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Paul Cornea, Liviu Rusu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Roxana Sorescu, Ion Pop, Elena Tacciu, Iosif Cheie-Pantea, Rosa Del Conte, Dan Horia Mazilu, Monica Spiridon, Ion Vlad, Ov. S. Crohmălniceanu, Adrian Marino, Livius Ciocârlie, Mircea Muthu, Mihai Zamfir, Florin Manolescu, Ștefan Pascu, Mircea Cărtărescu, Ștefan Borbély, Florin Mihăilescu, Ioana Drăgan, Al. Săndulescu. Apar materiale documentare sub îngrijirea lui G. Călinescu
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
de Saint Jean, Genève, 2000. Prigent, P.; Stehly, R. , „Les fragments du De Apocalypsi d’Hippolyte”, în Theologische Zeitschrift, 29, 1973, pp. 313-333. Prinzivalli, E., „Note sull’escatologia di Ippolito”, în Orpheus, 1980, pp. 305-333. Propp, V., La Morphologie du conte, Paris, 1970. R. Pettazzoni, Essays on the History of Religions, Leyde, 1954. R. Yates, „The Antichrist”, în Evangelical Quarterly, 46, 1974, pp. 42-50. Rahner, H., L’Église et l’État dans le christianisme primitif, Paris, 1964. Rauh, H.D., Das Bild
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de mare folos: Al. Eliot et al., L’Univers fantastique des mythes, Paris, 1976, îndeosebi paginile 12‑24; R. Pettazzoni, Essays on the History of Religions, Leyde, 1954; M. Eliade, Aspects du mythe, Paris, 1988; Vl. Propp, La morphologie du conte, Paris, 1970; A.Th. Sebeok (ed.), Myth: A Symposium, Bloomington, 1958; N. Spineto, art. „Le mythe”, în Encyclopédie des religions, coordonată de Fr. Lenoir și Y. Tardan‑Masquelier; consilier științific, M. Meslin..., Paris, 1997, pp. 2163‑2185. . Caracterul liniar al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și deposedat de bunuri. Începe o viață de dramatice peregrinări în căutarea dreptății și a unui rost, cu puține momente calme. Timp de șase ani cunoaște o perioadă de refacere sufletească, fiind preceptorul copiilor și administrator al moșiilor deținute de contele Daniel Vass de Țaga (1796-1802). Ulterior, între 1804 și 1808, va fi corector (și cenzor interimar) al secției românești a Tipografiei Universității din capitala Ungariei. Deși duce o viață foarte modestă, își poate continua preocupările cărturărești, pregătește ediții, scrie prefețe
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Herescu, Jean Boutière, Ernst Gamillscheg, Alf Lombard, Basil Munteanu, Mario Roques, G. D. Serra, Carlo Tagliavini, iar ca membri activi - Mariano Baffi, Victor Buescu, Eugen Coșeriu, Petre Ciureanu, Ioan Guția, Gino Lupi, Aureliu Răuță, Mario Ruffini, Emil Turdeanu, Roșa Del Conte, Alphonse Juilland, N. A. Gheorghiu, Pierre Gherman și I. G. Dumitriu. De semnalat și faptul că, în mai 1956, Grigore Nandriș refuză să activeze ca membru al societății. În schimb, Emil Turdeanu propune un consiliu de conducere exclusiv românesc, fără „patronaj
SOCIETATEA DE FILOLOGIE ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289748_a_291077]
-
veritabilă „curte” privată (între ei și câțiva cărturari, precum Antonie de Moldovița, confesor și secretar, autor al faimosului Codice) se afla la Viena, iar în 1662 cutreiera landurile germane, fiind, pe rând, oaspete al prințului Wenzel von Lobkowitz și al contelui von Rothal. în 1663, ajunsese în Rusia - cu bani de la prințul elector Friederich Wilhelm -, trecând prin Prusia și prin țările baltice (în 1662 se afla la Dorpat), și îi făcea țarului cadou o „cruce ferecată cu aur și cu pietre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al postelnicului Pârvu Crețulescu. I-au cununat pe (cei ce vor ctitori biserica din București ce le poartă numele) mitropolitul Theodosie Veștemeanu și Sanela, fiica spătarului Iordache Cantacuzino. Ancuța (1691-1730) a fost soția postelnicului Nicolae Ruset (dobândise acela titlul de conte al Imperiului Habsburgic), fiu al influentului vistiernic grec Iordache Ruset, care n-a scăpat ocazia - la sfatul lui Hrisanth Nottaras - de a deveni rudă prin alianță cu Constantin Brâncoveanu. Bălașa (1693-1752) (căreia tatăl îi făcuse foaia de zestre pe 30
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]