3,537 matches
-
lună În creștere ar fi putut absorbi din ea o parte din păcat și durere, redându-i, măcar pentru câteva ore, Înfățișarea obișnuită. Gândindu-se la hăul mișcător pe care distinsa doamna Îl purta În loc de chip, fiind nevoită să-l contemple zilnic În oglindă, trupul lui Oliver fu scuturat de fiori reci. Față de o astfel de ființă, el ar fi trebuit să simtă nu repulsie, ci milă. În fond, oricine putea păți ceva la fel. Zgribulindu-și penajul de pe umeri, Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
odată tot mă voi opri”, conchise medicul. Noimann privi spre pieptul arătării ce se clătina În fața lui: nasturii, insignele și banderola tricoloră ce-și schimba nuanțele În funcție de fiecare pahar băut, privi și sabia strălucitoare și tricornul Împins pe o sprânceană, contemplă și fața buhăită, cu pungi mari ce atârnau la ochi, și Își spuse: „Probabil vom avea astăzi de Înfruntat un amiral și Întreaga sa flotilă...”. Flotila, desigur, Încă nu apăruse la orizont. Noimann continua să fie Înconjurat de cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
comandă, iar peste terasă se așternu liniștea. Ștergându-și fruntea transpirată cu o batistă, Oliver decise: „Adevărul lui Satanovski e unul crud, el coboară pe om În stadiu de neom...”. În tot acest timp, Noimann stătuse liniștit la locul său, contemplând de la distanță toată zarva și așteptând deznodământul. Cuprins ca de un resort nevăzut, trupul său dădu să se ridice și el odată cu ceilalți, dar medicul, dând peste cap câte un păhărel de Alexandrion, reuși să-l potolească. Când zarva mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
strecură pe ușă afară și se duse tiptitl-tiptil În parc, de unde smulse din rădăcini un arțar tânăr, ochit de multă vreme, apoi reveni pe vârfuri În salon și Îl așeză pe locul său. Făcând doi pași În urmă, Oliver Își contemplă improvizația, frecându-și, plin de mândrie, mâinile de satisfacție. În Întuneric, copăcelul adus din parc putea fi luat drept el. Cum nu-i plăcea să lase lucrurile la voia Întâmplării, Oliver Își dezbrăcă halatul și-l aruncă pe umerii momâiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca de obicei, liniștit pe taburetul său. Salutându-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului silueta În vitrine. Acoperit de frunze și de pene, masterandului nu avea de ce să-i fie teamă că va fi arătat cu degetul de trecători sau că va fi oprit de vreun gardian și băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce se cernea printre crengile copacilor postați la marginea trotuarului. Noimann trăgea cu nesaț aerul proaspăt În piept, care se răspândea Înăuntrul lui ca un balsam binefăcător, curățindu-i fiecare celulă, fiecare atom de mâzga adunată de-a lungul nopții ... Contemplându-și umbra prelungă pe care soarele răsărit undeva În spate o Întindea Înaintea lui, Noimann pășea, călcând agale, pe trotuar, cu pași moi, ce parcă nici nu simțeau atingerea asfaltului de pe care se ridicau aburi subțiri de ceață. Ziua Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
decizia administrației ca În spațiul vechiului WC, aflat acum În partea de nord a edificiului, a fost amenajată Sala de așteptare Cl. I. Stând la birou, În fața ferestrei deschise, șeful de gară, un bărbat cu părul grizonat și obraji trandafirii, contemplă porumbeii călători ce ciugulesc grăunțele printre vagoane și se gândește, nici el nu știe de ce și cum, la pantofii săi proaspăt cumpărați din bazar, care posedă bizara proprietate de a ocoli de la distanță orice epolet. Numai glasul impiegatului de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vagoanelor de călători, dar și de mărfuri, cu vopseaua scorojită și ferestrele murdare sau sparte, abandonate pe liniile moarte, În care noaptea Își făceau culcuș copiii străzii și boshetarii cu fața puhavă, adunați În jurul a câte unei sticle de lichior. Contemplând aceste trenuri măcinate de rugină, Noimann căzu pe gânduri. Era ca și cum și-ar fi contemplat propria viață, ajunsă Într-un moment de răscruce. Sentimentul de neliniște din sufletul său se accentua. Cum de ajunsese În această stare, ce avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
abandonate pe liniile moarte, În care noaptea Își făceau culcuș copiii străzii și boshetarii cu fața puhavă, adunați În jurul a câte unei sticle de lichior. Contemplând aceste trenuri măcinate de rugină, Noimann căzu pe gânduri. Era ca și cum și-ar fi contemplat propria viață, ajunsă Într-un moment de răscruce. Sentimentul de neliniște din sufletul său se accentua. Cum de ajunsese În această stare, ce avea de făcut de acum Înainte pentru a ajunge, din nou, pe linia de plutire? Gândurile Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o știa. —Sincer? Nu mă așteptam la asta, dar sunt cât se poate de fericită. Voiam s-o fac de multă vreme și, ei, sunt foarte nerăbdătoare să văd ce urmează. Am luat Încet o gură de cafea și am contemplat această nouă informație. —N-ai fi atât de nerăbdătoare dacă n-ai fi cunoscut pe altcineva. Cine e tipul? Habar n-aveam că tu și Avery aveți probleme - cum ai putut să nu-mi spui? am spus eu, gâtuită. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Înăuntru Înainte să Înghețați. Am urmat-o dincolo de ușa simplă, de pin, după ce am scos-o pe Millington, care strănuta, din geanta ei specială și am mers până la mica seră pe care o instalaseră În urmă cu câțiva ani „ca să contemple natura când vremea nu permitea“. Era singurul element modern din toată casa aceea rustică și-mi plăcea la nebunie. Total scoasă din contextul ideii de cabană de lemn, sera avea o atmosferă minimalistă, Zen, semănând cu ceva ce ai descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
este și frumos și deci s-ar putea afirma că femei urâte nu există, aș îndrăzni să-i dau domnului Coposu nume și adrese de legionare pe care domnia sa, ca expert în materie cum se afirmă și acum, să le contemple cinstit și nu cred că pe fețele ofilite de ani și de suferințe în închisori nu ar descoperi totuși trăsăturile de netăgăduit ale frumuseții din tinerețea acestor „băbuțe” care, chiar dacă nu s-au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cunoștințe, poate... - Și dacă vînezi, pescuiești ori îți ari terenul, cu siguranță te-ai gîndi că există în cer "cineva" cu un alt soi de ocupație!... Cum privirea ta îndreptată în sus ar părea să-l bănuiască, chiar să-l contemple, ai gîndi că și el face același lucru... Pretenție de reciprocitate de la vierme la stea! Așa s-a născut "supranaturalul" și credința. Strămoșul tău a răsuflat ușurat; pusese ordine și "sus", angajînd iluzoriu pe "acel cineva" care să-l aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
calapodul gîndirii lor antice: sufletul nemuritor. Își bat joc de viața pe care o au și cerșesc cu nerușinare o alta! Nu reprezintă altceva decît Natura răzvrătită împotriva ei însăși!... În cîteva excepții doar Natura reușește prin om să SE contemple... în rest, nu se poate vorbi de o liniște a contemplației proprie acestei specii care încearcă cu asiduitate să dezvolte la nivel macrocosmic mișcarea browniană. Înțeleg că fiecare își poartă Zeul său, dar ei au făcut din asta o mascaradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
trăiește, scriitorul, fascinat de ceea ce vede, poate lansa o sondă și, în, seninătatea conștiinței sale, poate să studieze datele acestei lumi și să ne dea, poate nu chiar un răspuns, asta, uneori, e atât de ușor, ci posibilitatea de a contempla noi înșine propria noastră viață, cu toate enigmele și problemele ei insolubile. Și atunci poate fi sigur că urmările gestului său creator vor fi imprevizibile. FATALITATEA RELAȚIEI Nu e ușor să-ți închipui replica unui adversar. Cine s-ar recunoaște
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
efemeră, a celor două din urmă. Și nu o dată ne trezim, crezând că sîntem revoluționari, susținând cu exaltare tezele spiritului primar a cărui grosolănie și agresivitate le confundăm cu ardoarea și fermitatea altitudinii. Iar intoleranța obtuză și amenințarea brutală le contemplăm cu stupoare, dar și cu o secretă convingere că spiritului filistin mic-burghez, care ne însoțește în revoluția socialistă, și spiritului reacționar burghez, împotriva căruia luptăm să-l eliminăm, nu li se cuvine ceva mai bun, asta merită, fără să ne
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
veșnic să muncească alții pentru ei, iar ei să stea și să se uite prin locurile cele mai frumoase ale țării, fără griji, în timp ce alții să trudească de dimineața până seara? Și să nu-și găsească măcar câteva clipe să contemple și ei o constelație cereasca "au să iasă să vadă măcar cum e câmpul. care după mine e mai frumos decât cerul? Dar mai există printre noi, românii, o categorie de oameni care sânt chiar așa cum îi vrea poetul, contemplativi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
eu atunci, dacă numai de asta depinde totul..." "Dar de ce să depindă?" a dat el iar din umeri, iar eu am izbucnit triumfător în hohote de râs și l-am părăsit acolo, lângă același zid de care se rezemase și contempla, flegmatic, cerul albastru de primăvară... BĂTRÎNUL ÎNVĂȚĂTOR Mi-a intrat în casă bătrânul învățător. A dat bună ziua și mi-a spus că s-a invitat singur, lucru care nu mai era necesar de constatat. Așa era, nimeni nu-l invitase
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
adevăr, creația artistică nu este oare unul din răspunsurile cele mai energice pe care le dă omul "blestematei probleme insolubile?" Nu admirăm noi oare în ea victoria noastră asupra morții? Nu oprește artistul clipa, imortalizînd-o și dîndu-ne nouă, care o contemplăm materializată, fiorul nemuririi, trăit întîi de el? Miron Paraschivescu, îmi amintesc, a fost și el câtva timp neliniștit de patima oamenilor pentru stadioane, pentru istoriile pe pânză, din ce în ce mai fascinante, și care îi plăceau și lui, pentru micul ecran și pentru
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai mult cu cât viața de țăran, în ciuda faptului că se petrecea într-un spațiu liber, mie mi se părea că se petrece într-un țarc. Dar eu nu vreau să povestesc aici "amintiri", ci doar lucruri pe care le contemplu și azi fără să le înțeleg, străine parcă de mine, cu un sentiment de neliniște că s-ar fi putut totuși să nu aibă loc, și atunci nici lumina ciudată care le însoțește azi în amintire și pe care o să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
hîrtie. Într-un colț, Goilav avea o însemnare: „Azi am ascultat un ciripit de păsăruică. N-am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avea să-și omoare nevasta după ce, În fața ei, le tăiase gâturile celor trei copii cu un cuțit lung pe care, la sfârșit, și-l Înfipsese În inimă, cu o nemaiîntâlnită ușurare sufletească), fotoliul de răchită Împletită din care obișnuiam a contempla lumea cu ochii Închiși - prieten drag, și el, ce-mi ocrotea odihna trupului și nestarea minții și a sufletului -, un butoi cu doagă de stejar În care se găseau douăzeci și cinci de vedre de vin curat și roșu, un butoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clinti de pe scăunelul de campanie, Genba desfășură harta, mângâindu-și obrazul cu o mână, și rămase tăcut. Trecu aproape o oră. O vreme, Katsuie fusese îngrijorat că nepotul său vorbise cu prea mult zel, dar, când îl observă pe Genba contemplând în tăcere harta, dintr-o dată se simți convins că putea avea încredere în el. — În regulă. Punând capăt, în sfârșit, propriilor șovăieli, se întoarse spre nepotul său: — Să nu faci nici o greșeală, Genba. Îți dau ordin să intri cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
potopul de raze ale soarelui, mă arunc pur și simplu în brațele răcorii de afară... Merg de o bună bucată de vreme. Soarele soarbe cu voluptate și ultima picătură de rouă. Am ajuns pe creasta dealului. Aici mă opresc să contemplu împrejurimile... Dealul Cetățuii și al Repedii, năpădite de lumina dimineții. Târgul își trimite larma trecută prin surdină până la mine. Nu rămân în loc prea multă vreme, fiindcă simt chemarea celui care mă așteaptă. Și drumu-i lunglung... Soarele începe să dogorească din ce în ce mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
monahi”. Apoi în 1638 a venit Vasile Lupu - „Domnul larg în daruri” - și a ridicat o biserică de piatră pe aceste „prăvălișuri de dealuri acoperite de vii” dar... răufăcătorii au făcut ca „mănăstirea dintre vii” să se risipească... În timp ce eu contemplam biserica, din umbra zidirii se desprinde o siluetă îmbrăcată în sutană. În scurtă vreme îmi revin din surprindere și îmi dau seama că nu este altul decât bătrânul călugăr... Bine ai venit, dragule! Știam că ai să te arăți și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]