2,327 matches
-
părinți continuă la nesfârșit. Acest proces poate constitui fundamentul agresiunii conjugale. Cel care a fost victima maltratării din partea părinților poate influența evoluția propriei sale relații conjugale în sensul agresivității și abuzului. Abuzul conjugal poate fi corelat și cu alți factori contextuali precum calitatea relației conjugale. De exemplu, nemulțumirea generală din interiorul cuplului poate cauza o stare de stres continuă. Stresul în sine nu reprezintă un factor convingător pentru stabilirea unei relații conjugale abuzive, dar el poate declanșa o stare afectivă negativă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
forme de maltratare, orice eveniment care nu place părinților sau care pune în pericol puterea lor parentală, precum obținerea unei note proaste la școală, ajungerea acasă la ore foarte târzii etc., poate constitui un pretext pentru maltratare. Variabile individuale și contextuale. De multe ori părinții care maltratează au fost ei înșiși copii maltratați, crescuți într-u mediu de socializare negativă, supuși maltratărilor fizice, neglijenței sau altor abuzuri. Într-un studiu comparativ privind familiile incestuoase, Madonna, Van Scoyk și Jones (1991) au
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
comportamentelor agresive. Fiind comportamente care se învață, specialiștii sunt în măsură să propună soluții care să le modifice. Datorită cunoștințelor actuale, se poate admite rolul factorilor biologici și a celor individuali în manifestarea agresivității, predominanți fiind însă factorii sociali și contextuali. Suntem convinși că agresivitatea este determinată de contextele în care individul s-a socializat: familie, școală și societate în sens mai larg. Pentru copii și adolescenți, familia este nucleul central în care se formează comportamentele pro-sociale, sentimentul de responsabilitate față de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pe baza experienței emoționale 140-142 interpretativă 212 Emoția emoție negativă 12-13, 34, 140, 231 specifică 20 Empatie 72, 74, 100, 116, 231 Empiric 18, 59, 71, 193 Ereditate 101 Erotic 65, 200 Erotism 66 Eșec 31-31, 118 personal 115 Experiență contextuală 127 emoțională 11, 70, 117 indirectă 127 motivațională 11 subiectivă 117 F Factor de aglomerație 38 de anxietate 38 de mediu 37 de proximitate 204, 205 de personalitate 28-34 de sex 20-28 de temperatură 38, 175 de zgomot 38, 43
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
structurată 213 Meta-analiză 22, 24, 28, 64, 173-174 Metafora mersului la cumpărături (shopping) 79 Mijloace media 96 Mișcare voluntară 118 îndoire-întindere 178 Model de prelucrare a informației 135, 142-143 integrativ 145-150 multidimensional 149 unic 145 Moderator 113 Modulare cognitiv-afectivă 113-120 contextuală 118 N Negativă credință 12 emoție 12 motivare 12 Neglijență 73-75 Neuro motorie 120 vegetativ 118, 120, 150, 179 Nevoi fundamentale 20 personale 75 Normă 58, 63, 76, 234 O Observator 60-62, 91, 137 Observație sistematică 159-173 în laborator 163
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și interlocutor, exercițiul de codificare și de decodificare a mesajului etc. De aici și oportunitatea unui pre-spectacol (al comunicării), ca scenă posibilă de prezentare a datelor "spectacolului", a actorilor lui, a relațiilor dintre aceștia, a "indicațiilor/sugestiilor regizorale", a delimitărilor contextuale, a deschiderii către implicarea spectatorului în actul comunicării etc. Componenta "pre-" se va concretiza, în paginile ce urmează, în perspectiva reflectată pentru planul comunicării, al discursului și al teatrului (coroborate aici prin ancorarea în "strategie" și, particularizând, prin realizarea sub
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care și-l asumă (ascultător interesat versus ascultător indiferent versus ascultător centrat pe "contrarea"/combaterea, argumentată sau nu, a locutorului). Pentru a optimiza comunicarea, locutorul trebuie să aibă în vedere o adaptare continuă a propriei instanțe comunicative la toate variabilele contextuale (când acestea sunt de ordin personal, provocarea este cu atât mai mare, în condițiile în care, de exemplu, în comunicarea face-to-face, "personalitatea partenerului de interacțiune, întreaga sa subiectivitate, constituie un permanent factor de nesiguranță, ce trebuie ținut sub control" H.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
anumit subiect, acesta este schimbat, cu mai multă sau mai puțină subtilitate; când gradul de atenție pare să scadă, locutorul poate povesti o istorioară/anecdotă care să capteze atenția interlocutorului), redimensionarea/restructurarea actului comunicativ prin raportare la factori de ordin contextual (interlocutorul are mai puțin timp la dispoziție decât știa inițial locutorul; este prea frig în sală etc.), respectiv cotextual (interlocutorul se raportează la feedback-ul primit de la interlocutor, la răspunsuri/întrebări ale acestuia etc.). Practic, în această accepțiune, relația locutor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de feedback prin anumite gesturi, printr-o mimică sugestivă sprâncenele ridicate întrebător sau neîncrezător, mișcarea capului corespunzătoare negației sau afirmației etc. ; în semnalarea dorinței de a interveni în discuție sau a sugestiei transmise locutorului de a-și încheia intervenția etc.); contextual, pot fi valorificate și alte canale de exemplu, canalul olfactiv poate fi cel prin care se transmit informații legate de meniul zilei. Extinzând accepțiunea dată canalelor de comunicare, realitatea mijloacelor tehnice, a tehnologiilor moderne utilizate în societatea contemporană în comunicare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
transmis de către locutor și mesajul receptat și decodat de către interlocutor, vezi Hobjilă, 2009, p. 234; Mincu, 1983, pp. 202-203; Năstășel & Ursu, 1980, p. 16 etc.), a multitudinii codurilor și a canalelor de transmitere a mesajelor, cât și prin complexitatea coordonatelor contextuale pe care le implică fiecare situație de comunicare, respectiv o situație de comunicare versus alta; * într-o diversitate de discursuri, ca forme de concretizare a mesajelor, diversitate motivată de raportarea particulară a fiecărui locutor, în fiecare situație de comunicare, la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care le implică fiecare situație de comunicare, respectiv o situație de comunicare versus alta; * într-o diversitate de discursuri, ca forme de concretizare a mesajelor, diversitate motivată de raportarea particulară a fiecărui locutor, în fiecare situație de comunicare, la coordonatele contextuale (sociale, instituționale, personale, relaționale/interpersonale, culturale, politice, circumstanțiale, acționale etc. vezi supra) ale acesteia, această perspectivă de analiză oferind și posibilitatea diferențierii "spus-ului" și a "nespus-ului" (Cmeciu, 2010, p. 33) din actele comunicative; vezi, de exemplu, "spus-ul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Radu, 2010, p. 51) concretizate, la nivelul comunicării interpersonale, în manifestări comportamentale verbale, nonverbale și paraverbale ale acordului/comuniunii de idei/trăiri etc., respectiv ale dezacordului/opoziției/revoltei etc. (b) Principii, finalități și funcții ale comunicării interpersonale Tranzacțională, ireversibilă, relațională, contextuală, presupunând simetrie, asimetrie sau complementaritate (cf. Rovența-Frumușani, 2005, pp. 49-50; Ezechil, 2002, pp. 8-9 etc.), comunicarea interpersonală este guvernată de o serie de principii 8 teoretizate în literatura de specialitate și respectate, explicit sau implicit, intuitiv, în relaționarea interumană. De
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tipuri de context implicate de derularea acestui proces. Se disting, astfel, variabile la nivel personal (în planul subiecților implicați într-o situație de comunicare: locutor, interlocutor/i), interpersonal/ relațional, cotextual (comunicativ propriu-zis pe coordonatele verbală, nonverbală și paraverbală), referențial, acțional, contextual circumstanțial, social, politic, cultural, instituțional, funcțional etc. (c1) Variabilele de ordin personal ale unei situații de comunicare interpersonală reflectă ipostaza locutorială și pe cea (a)/interlocutorială, cu toate particularitățile acestora (cf. Șerbănescu, 2007, p. 43; Mucchielli, 2005, pp. 163-187; Abric
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acest context, de raportul dintre intenția comunicativă a locutorului și gradul de realizare a acestei intenții în act, raport influențat și de alegerea mijloacelor comunicative aferente exprimării unei opinii, a unei urări, impunerii unei acțiuni etc. (c6) Variabilele de ordin contextual circumstanțial locul, momentul etc. în care se realizează un act comunicativ implică alegeri în planul canalului de transmitere a mesajului (de exemplu, dacă sunt lângă bibliotecă, pot să și arăt o anumită carte interlocutorului, nu doar să o prezint verbal
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dominantă de un cercetător sau altul): * stil directiv vs. egalitarist vs. structurativ 18 vs. dinamic vs. de abandon vs. de evitare (Jamț, Ștefănescu & Samson, 2006, p. 37 ș.u.); * stil direct vs. indirect, elaborat vs. exact vs. succint; personal vs. contextual; instrumental vs. afectiv (Gudykunst, apud Șerbănescu, 2007, pp. 258-259); * stil instrumental-exact vs. spontan-argumentativ vs. implicat-expresiv vs. elaborat-dramatic vs. birocratic-contextual vs. succint-supus, deferent (FitzGerald, apud Șerbănescu, 2007, pp. 260-262); * stilul permisiv-dependent vs. de susținere vs. altruist vs. agresiv-depreciativ vs. conștient de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a ieșit totul bine. etc. Tabelul poate fi completat, în continuare, prin raportare la diferite forme de manifestare a stilului de comunicare 19 al locutorului, față de care interlocutorul reacționează în funcție de stilul său comunicativ, în general, sau de stilul corespunzător caracteristicilor contextuale ale situației respective de comunicare interpersonală (de exemplu, în condițiile în care te recunoști și în stilul analitic, și în cel expresiv, actualizarea unuia dintre ele este motivată de relația cu interlocutorul, de starea de spirit din momentul respectiv, de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
alte valențe ale codului decât cele pe care le-a avut în vedere locutorul (de exemplu, decodarea și interpretarea eronată a unor cuvinte/ structuri polisemantice, a unor semne motivate prin raportarea la numite norme de ordin social, cultural etc.); * disfuncții contextuale: factori perturbatori zgomote de fond, temperatură prea scăzută sau prea ridicată, spațiu prea mic etc.; limitări de ordin social, religios, cultural, politic etc.; * disfuncții în planul "disciplinei" comunicării abateri de la această disciplină: monopolizarea discuției; neoferirea dreptului la replică; nerespectarea ordinii
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
transformate, de exemplu, în entuziasm comunicativ, care se poate constitui într-un plus al modului în care transmitem o anumită informație; sunt situații în care emoțiile devin mai convingătoare decât un discurs elaborat). (2) Emoțiile sunt datum-uri (personale) sau constructe contextuale de exemplu, emoțiile generate de o schimbare neașteptată în contextul comunicativ (a apărut în situația respectivă de comunicare o persoană care intimidează locutorul; brusc, nu se mai aude bine interlocutorul la telefon și este o discuție foarte importantă/ urgentă etc.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005, p. 25; Birkenbihl, 1998, p. 90) morala, prejudecățile, sistemul de valori la care se raportează o anumită persoană, în condițiile în care individul înregistrează, de-a lungul vieții, imitativ, multe informații pe care ulterior le reproduce contextual (de exemplu, un copil de 7 ani își poate actualiza starea de Părinte, grijuliu cu fratele său mai mic, adresându-i-se acestuia în stilul mamei sale, de la care a preluat sintagme precum "Nu-i nimic... Te ajut eu..."). Variantele
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
impuse sau în ajutor oferit (coordonată negativă), Adultul poate fi perceput pozitiv, în analiza și rezolvarea unei situații-problemă, respectiv negativ blocat în raționamente. Importantă este, în toate aceste cazuri și în manifestarea tuturor Stărilor Eului, adaptarea (lor) la diferitele valențe contextuale ale situației de comunicare, la aspecte precum: "1. gradul de urgență (în cazul unui incendiu, explicațiile Adultului sunt, probabil, în plus, iar panica Copilului trebuie să fie reținută etc.); 2. persoane (trebuie să fii uneori protector cu anumiți indivizi, dar
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pozitive/negative. Nu există, așadar, o cheie general valabilă de comunicare, de transmitere optimă a intenției comunicative a locutorului și de relaționare optimă cu interlocutorul, există particularizări și soluții particulare. I.1.3. Comunicarea didactică/educațională delimitări, particularizări Am folosit, contextual, supra, fie sintagma "comunicare didactică", fie alternanța "comunicare didactică/educațională" cu trimitere către valențele deosebite pe care le poate avea comunicarea, în general, în condițiile plasării acesteia într-un context cu miză în planul educației. Dacă prima sintagmă 27, "comunicarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
doua figură reprezentând, liniar, comunicarea-teatru, cinci instanțe comunicative distincte: * autorul creației dramatice care transmite, prin replicile personajelor și prin didascalii, o anumită perspectivă, subiectivă și estetică, asupra realității; * regizorul care transpune, sub forma spectacolului, interpretarea pe care a dat-o, contextual, operei dramatice; interpretarea este una contextuală prin raportare la teoria lecturilor multiple, în condițiile în care același regizor poate pune în prim plan anumite coordonate interpretative ale aceluiași text, în contexte diferite de receptare, după cum același regizor poate opta pentru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
instanțe comunicative distincte: * autorul creației dramatice care transmite, prin replicile personajelor și prin didascalii, o anumită perspectivă, subiectivă și estetică, asupra realității; * regizorul care transpune, sub forma spectacolului, interpretarea pe care a dat-o, contextual, operei dramatice; interpretarea este una contextuală prin raportare la teoria lecturilor multiple, în condițiile în care același regizor poate pune în prim plan anumite coordonate interpretative ale aceluiași text, în contexte diferite de receptare, după cum același regizor poate opta pentru modalități diferite de punere în scenă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Dramaturgul este, de asemenea, instanța primă care vizează, prin creația sa, un anumit tip de public-țintă vezi, de exemplu, teatrul pentru copii vs. teatrul politic, teatrul social etc. (a2) Strategia regizorală reflectă maniera particulară de raportare, la un moment dat (contextual), a unui regizor la un text dramatic/dramatizat 88 și viziunea sa asupra reprezentării scenice a acestuia. Această strategie presupune, așadar, o lectură contextualizată (nu prima) a textului care se constituie în premisă a spectacolului, lectură realizată nu doar din
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
multiplelor roluri pe care și le poate asuma instanța locutorială într-o situație de comunicare interpersonală; vezi, de exemplu, rolul de mamă, rolul de soție, rolul de fiică, rolul de prietenă, rolul de colegă, rolul de profesoară etc. toate asumate, contextual, de același locutor feminin. Implicit, strategiile locutoriale vor fi adaptate rolurilor asumate: mama va fi protectoare/directivă față de fiu/fiică, soția partenera soțului, prietena confesoare, colega cu disponibilitate (sau nu) pentru discutarea unor probleme de ordin profesional, profesoara ilustrând o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]