4,988 matches
-
1981) au obținut dovezi clare că uraniul se asociază la peretele celular al P. aeroginosa, într-un intervat de timp extrem de scurt de expunere, de la 5 la 10 s după contactul bacteriilor cu soluția în care se găsește uraniul. Din contră, acumularea uraniului de către S. cerevisiae a fost suficent de lentă pentru a permite o separare prin centrifugare în așa fel încât să se atingă o stare de echilibru chimic între uraniul solubil și cel acumulat la suprafața peretelui celular. În ciuda
Introducere în geochimia microbiană a uraniului. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gavriloaiei Doina-Iuliana, Gavriloaiei Traian () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1130]
-
neglijență. De aceea ține de indivizi ca oameni în primul rând și apoi ca turiști să participe activ la acțiunea de păstrare a mediului prin ecologie și atitudini corespunzătoare. Este esențial ca procesul turistic să nu distrugă natura ci, din contră, să o consolideze și să o pună într-o lumină favorabilă. Natura este mediul în care trăim fie că suntem în centrul unui oraș fie că suntem pe cel mai înalt munte din lume, de aceea este important să ne
TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Pop Aurica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_923]
-
ideea națională”, pentru o literatură adevărată, perenă, creată „numai de scriitori ieșiți din popor”, opusă celei menite să piară odată cu clipa. În acest sens, vreme de aprope un deceniu, T. lansează numeroase atacuri contra „moderniștilor”, contra celor de la „Vieața nouă”, contra lui Duiliu Zamfirescu, a lui E. Lovinescu (mai ales când acesta reclamă „intelectualizarea” producției literare românești), a lui Al. Macedonski (Se mișcă fosila!), împotriva „minulescianismului” ori a susținătorilor legitimității, la noi, a curentului simbolist etc. Sunt atacuri cărora li s-
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
în Pamir (în colaborare cu Sorin Ciulli), București, 1965; Singur contra mea, București, 1967; Stații în câmpiile dezordinii, București, 1969; Appassionato, București, 1978, Cuceritorul, București, 1979; O, Prometeu, București, 1982; Șarpele împăcării noastre, București, 1985. Repere bibliografice: Al. Melian, „Singur contra mea”, LCF, 1967, 19; Valeriu Cristea, „Singur contra mea”, VR, 1968, 2; Dana Dumitriu, „Stații în câmpiile dezordinii”, RL, 1970, 6; Liviu Grăsoiu, „Stații în câmpiile dezordinii”, ATN, 1970, 8; Damian, Intrarea, 124-129; Valeriu Cristea, Planurile narațiunii, RL, 1979, 20
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
1965; Singur contra mea, București, 1967; Stații în câmpiile dezordinii, București, 1969; Appassionato, București, 1978, Cuceritorul, București, 1979; O, Prometeu, București, 1982; Șarpele împăcării noastre, București, 1985. Repere bibliografice: Al. Melian, „Singur contra mea”, LCF, 1967, 19; Valeriu Cristea, „Singur contra mea”, VR, 1968, 2; Dana Dumitriu, „Stații în câmpiile dezordinii”, RL, 1970, 6; Liviu Grăsoiu, „Stații în câmpiile dezordinii”, ATN, 1970, 8; Damian, Intrarea, 124-129; Valeriu Cristea, Planurile narațiunii, RL, 1979, 20; Sultana Craia, Un roman de notație, LCF, 1979
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
însă muzicalitatea, „murmurul de cânt monodic” bizantin (Radu Petrescu) și esențializarea lirismului, efortul de a transpune o experiență spirituală. Unele texte rămân totuși cvasiincomprehensibile, spre exemplu primul poem, Geometria sau căutarea drumului, excesiv de conceptual. Altele, precum Balada păsării, șochează, din contră, prin prea marea simplitate: „vie Lumină/ venind, pe cale// inima-mi cere/ pasăre lină// sufletu-n lacrimi vrea, fără vină// numai să-l apere/ numai să-l poarte// sus/ peste moarte”. Și formula poemului lung e disputată acum de poemul scurt
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
la prințul străin, Iași, 2001, passim. </ref>. Loc, desigur, mai este pentru interpretări, poate și din necesitatea de a le degaja de anumite „clișee ideologizante” ori de excesive și de aceea păguboase poziționări ale nu puținor istorici de partea ori contra sublinierii binevenirii „soluției Hohenzollern la Tronul României”, mai larg spus a soluției monarhice pentru statul român. După ce, În timpul lungii domnii a lui Carol I, discursul prevalent panegiric s-a menținut sub auspiciile „tribunei de 10 Mai”2, contribuțiile <ref id
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
superioară dreaptă și îngustă, iar cea inferioară mai voluminoasă la nivelul șoldurilor și feselor. În 1912, T. Volkov distingea în acest sit două tipuri de statuete, unele interpretate drept falusuri, celelalte păsări, ipoteză preluată și de Z. Abramova (1991). Din contră, H. Delporte (1979) considera că acestea sunt reprezentări feminine stilizate, care pot fi raportate la figurinele magdaleniene feminine din Europa Occidentală (Aquitania) și Centrală (Petersfels, Pekarna, Gönnersdorf). L. Iakovleva (1995) împarte aceste statuete în patru tipuri, fiecare reprezentând un model
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
obezitate, constituie idealul frumuseții paleolitice. El arăta că, la numeroase populații, proporțiile voluminoase feminine apar ca un semn al frumuseții. În schimb, pentru G. H. Luquet (1934) nu există un ideal feminin de tip colectiv, adică acceptat de toți. Din contră, fiecare artist, sintagma putând fi citită și ca „fiecare unitate etnică”, ar fi posedat propriul ideal feminin, pentru unii femeia zveltă - LaugerieHaute sau Petrkovice, pentru alții cea cu proporții semnificative. Această ipoteză a idealului estetic personal este în acord cu
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
Zodiac”, „Ulise”, „Discobolul”, „Abecedar”, „Azi”, „Litere”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, iar mai târziu la „Familia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Orizont”, „Cronica”, „Gazeta literară”, „Astra”, „Iașul literar”, „Ateneu”. A lăsat în manuscris romanul autobiografic Madona Angelicata, volumul de versuri franceze La Chanson contre la chanson - géographie sentimentale (elaborat în perioada iulie - septembrie 1938, când a întreprins o călătorie de studii în Franța), mii de pagini de jurnal (editate selectiv de Simion Bărbulescu), eseuri. S., acest „romantic nerușinat, ce se reculege sub arcade și
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
și un proces de dezvoltare (So, 1990, p. 35). Modernizarea ca fenomen de criză multiplă În fine, „realiștii”, sesizând aspectele critice care însoțesc modernizarea, au admis, în cele din urmă, că dezvoltarea nu decurge mecanic din modernizare și că, din contră, aceasta îmbracă forma crizelor multiple pe care societățile trebuie să le rezolve mai întâi și abia după aceea pot spera să intre într-o fază de dezvoltare propriu-zisă. Partizanii paradigmei tranziției au trebuit, sub presiunea situațiilor „necanonice”, adică proprii unor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nicidecum ca sistem funcțional de gândire. Care sunt așadar diferențele notabile dintre cele două moduri de gândire? Teza modernistă susține că influența occidentală generează modernizare și deci dezvoltarea unei societăți întârziate. Teza teoriilor dependenței (sau a capitalismului dependent) evidențiază, din contră, asocierea influenței externe cu subdezvoltarea și cu starea de colonialism mental (a gândi prin imitație), nu cu dezvoltarea. Numim această asociere dependență. Critici în lanț ale teoriei tranziției. De la M. Manoilescu și P. Prebish la A.G. Frank Să examinăm, în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
corelativ al nașterii și expansiunii sistemului mondial modern, astfel încât dezvoltarea și subdezvoltarea par a fi fețele unuia și aceluiași proces: expansiunea sistemului capitalist modern. Acesta se naște și se mondializează, doar că mondializarea sistemului nu înseamnă și mondializarea dezvoltării. Din contră, expansiunea sistemului aduce după sine o stratificare a lumii în centre, semiperiferii și periferii, astfel că același proces care aduce dezvoltarea unora determină subdezvoltarea altora. Teoria a urmat o deplasare a accentului de pe preocuparea pentru cercetarea nașterii și expansiunii sistemului
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teoriilor mondialiste, dominante în toată epoca modernă sunt nu procesele de dezvoltare, ci procesele de stratificare a lumii, însoțite de o subdezvoltare regională ca fenomen corelativ dezvoltării globale a sistemului însuși. Dezvoltarea sistemului nu înseamnă deci și dezvoltarea părților; din contră, aceasta antrenează o masivă subdezvoltare în ariile concentrice ale zonei nucleare numite și centrul sistemului. Dezvoltarea este maximă în centru, relativă în semiperiferie și devine subdezvoltare în periferia sistemului. Teoria sistemului mondial este deci o teorie a stratificării mondiale a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prin ținerea acestora cu brațele și picioarele; Mingea va fi ținută cu o mână sau două în variante de mai sus, iar cu picioarele între genunchi sau glezne. Conducerea mingii: Prin această grupă de exerciții se urmărește dezvoltarea simțului de contro al mingii în situații de contact diferit al acesteia cu solul. 1. Conducerea mingii prin rostogolire; cu mâna dreaptă; cu mâna stângă; alternativ; Variante: înainte, înapoi, șerpuind; 2. Conducerea mingii prin impulsie; simultan cu două mâini; cu o mână: cu
BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI. In: BAZELE GENERALE ALE BASCHETULUI by CĂTĂLIN CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/360_a_642]
-
d’Europe du Nord, Thames & Hudson, Paris, 2003; Émilienne Demougeot, La formation de l’Europe et les invasions barbares, vol. I-II, Aubier-Montaigne, Paris, 1979; P. Riché, Les invasions barbares, PUF, Paris, 1964; L. Musset, Les invasions. Le second assaut contre l’Europe Chrétienne (VII-XI siècle), PUF, Paris, 1965; P. Courcelle, Histoire littéraire des grandes invasions germaniques, Hachette, Paris, 1948; G. Pepe, Il Medioevo barbarico in Europa, Il Saggiatore, Milano, 1967; Régine Pernoud, Lumière du Moyen Âge, Grasset, Paris, 1944; H.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
siguranță, motiv pentru care a și fost utilizată după căderea regimului comunist. Dar, pentru ca regimul să-și mențină identitatea, producerea terorii este o necesitate absolută. În acest sens, Hannah Arendt (1972) precizează: „Teroarea devine esența guvernării doar atunci când este dirijată contra unor victime ce sunt inocente, chiar din punctul de vedere al regimului persecutor, și când segmente importante ale populației sunt pedepsite nu pentru crimele de care sunt bănuite, ci pentru cele pe care le-ar putea comite”. Se merge dincolo de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
eram conferențiar (și sunt). Conferința era la catedra dlui profesor. Dsa avea credința - îi dădea și legea dreptul - ca nu numai conferința de etnografie, ci și viitorul muzeu etnografic să fie legate de catedra dlui (Geografie umană). Eu susțineam, din contră, ca muzeul să fie redat publicului mare, să ființeze ca instituție independentă și să nu figureze ca o colecție didactică. Posibil că din această luptă n-aș fi putut ieși învingător dacă nu m-ar fi avantajat conjunctura politică. Cadrele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
national «un fanatisme étonnant pour néophytes et terrifiant pour ceux avisés» (Tismăneanu, 1996). Comment le politologue américano-roumain décrit cette «psychologie communiste», comment la nomme-t-il? L’intolérance, l’exclusivisme, la rigidité dans le traitement appliqué aux éventuels adversaires et «l’acharnement» contre ceux d’autres attitudes spirituelles, combinés avec l’inappétence pour la communication, sont dus à un complexe anti-intellectuel, ressenti fortement par les activistes d’origine ouvrière (dans la vision léniniste, les intellectuels apparaissaient comme éléments indécis, fragiles, sans convictions fermes
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
provocation de la douleur atroce qui annihile le jugement, l’enlèvement de la dignité humaine. Franț Tandara, le tortionnaire qui s’est confessé, résumait cyniquement sa philosophie de vie qui provoquait ses souffrances, inspirée par son option idéologique: «J’étais», dit-il, «incorrigible contre la bourgeoisie», que «je les aurais tué tous». Voila la mise en pratique: «Si j’avais quelque chose contre quelqu’un, je le battais à mort». Auprès de la bastonnade «pure» on utilisait aussi d’autres techniques perfectionnées: la bastonnade avec
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
est confessé, résumait cyniquement sa philosophie de vie qui provoquait ses souffrances, inspirée par son option idéologique: «J’étais», dit-il, «incorrigible contre la bourgeoisie», que «je les aurais tué tous». Voila la mise en pratique: «Si j’avais quelque chose contre quelqu’un, je le battais à mort». Auprès de la bastonnade «pure» on utilisait aussi d’autres techniques perfectionnées: la bastonnade avec un crayon sur les testicules, le broyage des doigts dans le vantail de la porte, l’étranglement, l’asphyxie, le
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un des détenus, exaspéré par la souffrance, lui a dit: «Il vaudrait mieux que vous nous fusilliez». Cinique, Cioplan répond: «Nous, les communistes, nous ne tuons pas, nous avons nos méthodes qui te donne l’envie de cogner ta tête contre les murs». Voici le commentaire de C. Giurescu: En ce qui concerne Sighet, sa parole a été confirmée: ils n’ont exécuté personne; les prisonniers se sont suicidés à cause du désespoir, ils sont morts à cause des maladies, privés
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
des communistes... et de ne plus être le lendemain à la maison. À l’époque des communistes, comment dire, il y avaient des gens qui ont été en prison injustement, c’est-à-dire, si avant les communistes j’avais quelque chose contre toi parce que tu étais riche, maintenant c’est mon tour... Je mentais et je disais que, voilà, X a été légionnaire, a été... Il y a eu des cas où quelqu’un qui avait quelque chose contre une personne
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
quelque chose contre toi parce que tu étais riche, maintenant c’est mon tour... Je mentais et je disais que, voilà, X a été légionnaire, a été... Il y a eu des cas où quelqu’un qui avait quelque chose contre une personne et où celle-ci a été en prison injustement. Cette peur généralisée ne pouvait pas être uniquement obtenue par l’organisation d’un climat de violence institutionnalisée, par une violence d’État. Il y avait aussi une base idéologique
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la répression violente des exploiteurs en tant que classe et, par conséquent, la violation de la démocratie pure, c’est-à-dire de l’égalité et de la liberté vis-à-vis de cette classe. La recommandation de Lénine était «la lutte acharnée, sanglante», «la violence» contre «les forces et les traditions de l’ancienne société». La spécificité du régime communiste de Roumanie, constatait récemment un historien qui a étudié le phénomène, a été «un type social de violence d’État», une violence qui s’est manifestée
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]