15,046 matches
-
că era vorba de expresia folosită Într-un pamflet din secolul al XVII-lea, când Rozacruceenii au apărut la Paris. Dar voi ați raționat exact ca diabolicii voștri: dacă mesajul e cifrat după metoda lui Trithemius, Înseamnă că Trithemius a copiat de la Templieri, și fiindcă citează o frază care circulă În mediile Rozacruceenilor, Înseamnă că planul atribuit acestora era chiar planul Templierilor. Dar ia Încearcă să răstorni raționamentul, cum ar face orice om cu bun-simț: dat fiind că mesajul e scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
profesorul folosise persoana a doua și se făcu mai roșie decât perdelele oribile de spital. Cel puțin profesorul Stephen Fay părea un om care știa să păstreze un secret. După colț, pe Mile End Road, era o poștă unde Fran copie din Pagini Aurii lista numerelor de telefon ale laboratoarelor. Dacă își făceau reclamă acolo, probabil că aveau o mentalitate destul de comercială. Anunțurile ce promovau laboratoarele îi deschiseră ochii. „De ce să aștepți și să-ți faci griji când poți veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ce nu se găsea pe piață. Băgai pe bișniță pe Covaci, Șelari, Gabroveni. Ei, nu că n-aveam bani! Mama mea lucra într-un institut de cercetări la xerox, la heliograf. Cărți de vizită, invitații la nuntă, cărți care se copiau, Pisica-n cizme și alte cărți care erau, cumva, așa și lua mii de lei. Avea salariul de bază vreo patru mii și vreo două sute. Tata era șef de laborator la Cecesimmecesehașve, Centrul de Cercetare Științifică, inginerie tehnologică, mecanică fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Lovinescu); o altă rubrică polemică - „Obsesii contemporane“ - îi ia în colimator pe E. Lovinescu (autor: I. Minulescu, sub semnătura „X” - se pare, o replică la articolul defavorabil pe care criticul i-l dedicase: „cameleon de profesie, corect ca o pagină copiată de un maestru de caligrafie”), Victor Eftimiu (taxat de Dem. Theodorescu, alias „Teo”) și Cincinat Pavelescu (autor: Nae Ionescu, alias „A”), ca și rubrica „Note, informațiuni, inserții și reclame literare“. În fine, un „sotissier” simbolist - „Serviciul de ecarisaj literar“ - etalează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Editura Curtea Veche, București, 2004, pp. 73-116). Originea străină, neaderența la poezia franceză a lui Tzara, denunțat ca „impostor avid de reclamă”, fuseseră invocate fățiș de liderul suprarealist în Le journal du peuple (22 februarie 1922). Iată și un extras copiat de mîna lui Breton din lucrarea Dada siegt (1920) a lui Huelsenbeck: „Monsieur Tzara qui se nommait l’hm le + libre (l’homme le plus libre) du monde chaque jour parcourait ses comparses de journaux dans léquels ont l’avait
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Autorul refuză, excedat, „clasicismul balcanic”, „limonata sentimentală melodramatică”, „naționalismul în versuri șchioape puse pe muzică de drin”, „piesele preistorice cu costume de epocă și boeri ce stau în picioare și țin discursuri patriotice”, „artificialul oamenilor ce-și închipuie că ar copia natura”, clamează: „vrem teatrul ce stă de vorbă cu eternitatea” și denunță „încercările unui autor român cu pretenții de expresionist” (probabil Blaga...), care au reușit doar „să compromită genul față de public”, silind spectatorii să se întoarcă - spre bucuria tradiționaliștilor - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
depărtate, la vatră” („Modernism și tradiție“). Idee similară - pînă la un punct - celei formulate în același an de un pictor „gîndirist”, Francisc Șirato: „Arta țăranului român e de invențiune, de concentrare, pătrunzînd prin sentiment pînă la esențialul formei. El nu copiază și nu imită natura. Natura o spiritualizează prin purificare și o exprimă printr-un echivalent geometric forma liberată de existența corporală. Pe covoare și scoarțe, linia, pătratul și alte forme geometrice sînt organizate și proporționate dimensional, în colori primare, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Takamori și Iijima, prietenul lui din studenție, își petreceau de obicei pauza de prânz aruncând ocheade „florilor“. Astăzi însă, parcă era altfel. În buzunarul lui Takamori se afla o notiță cu arborele genealogic al familiei lui Napoleon, pe care îl copiase pe furiș, în orele de lucru, dintr-un dicționar biografic pe care l-a împrumutat de la biblioteca firmei. Conform articolului respectiv, părinții lui Napoleon au avut o gloată de copii deoarece, catolici fiind, nu aveau dreptul la avort. Napoleon a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu extrem de puțini bani, iar weekendurile mi le-am petrecut cățărată pe scară, cu pensula de vopsit În mînă. Cumpărasem toate revistele de design interior (Architectural Digest, House & Garden, World of Interiors), rupsesem paginile care Îmi plăcuseră și Încercasem să copiez camerele văzute acolo cît am putut mai bine, În limita bugetului meu minuscul. Aveam colegi și prieteni care obișnuiau să se mute odată la cîțiva ani, care se plictiseau de casele lor și voiau ceva mai mare și mai confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-mi țin promisiunea, dar un gând m-a luminat. Am scos din desaga cu cărți un sul de pergament într-o stare precară; cuprindea Anecdota de Procopius din Cezareea, scrieri pe care, neputând să-mi permit să le cumpăr, le copiasem în întregime la biblioteca din Aquileia. Rotari, mi-am dat perfect seama, era fermecat de istorie, și, dacă el voia să-i vorbesc despre femei, aveam să-i fac pe plac amestecând cele două lucruri. În timp ce căutam capitolul nouă, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind în soare. Am remarcat și forma scărilor de șa pe care longobarzii le copiaseră prost de la ei, pintenii cu vârful metalic îndoit spre interior, oblâncurile înalte de lemn ale șeii pe care armata noastră se încăpățâna să nu le adopte, deși îngăduiau mânarea comodă a calului doar din picioare și genunchi. Dar nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
femei sosind în mici grupuri. După cum erau îmbrăcați, păreau a fi țărani. Garibaldo a venit să-mi dea vestea cea bună. - E momentul să începi să înțelegi, să pătrunzi misterul, a spus întinzându-mi un sul de pergament. L-am copiat din nou la Grado. Este una dintre cărțile tainice. După ce o citești, întoarce-te la mine. Era Cartea lui Enoh, despre care auzisem vorbindu-se câte-n lună și-n stele și pe care nu ajunsesem până atunci nici măcar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a păstrat amintirea acestui preot, și la fel multe cântece și rituri, în ciuda sutelor de ani scurse. Între cărțile secrete de la Grado, care la început au fost aici, există o cronică care rezumă ceea ce ți-am spus adineaori. Am copiat-o și pe-aceea, dar pe scurt. Mi-a întins o foaie de papirus cuprinzând următoarele rânduri: „Pinution, împreună cu Visa, a fost trimis de către Apa, care ascultase cuvintele lui Marcu în Alexandria, în cetatea de-i zice Aquileia; ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oricum, nimeni nu le-ar fi Înțeles cu adevărat - și, de altfel, tot n-ar fi știut să se descurce mai bine, căci niciodată nu fusese bun la asta, spre deosebire de Emma, care Îl sufoca cu scrisori de dragoste și-i copia versuri din poeți ruși, francezi și germani, pe vremea când se iubeau ca nimeni alții, iar el, pentru a-și arăta dragostea, nu știa să-și aleagă cuvintele, ci vorbea prin fapte. Și acum făcea la fel. De aceea băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vede și începe să coboare scările cât de repede poate. Ajunge la baza clădirii. Se uită unul la altul, amândoi fără cuvinte. Se apropie și se opresc la câțiva centimetri unul față de celălalt. Ea ridică palma dreaptă în față, el copiază mișcarea. Se mișcă sincron, făcuți unul pentru celălalt. Palmele lor se ating ușor, potrivindu-se la perfecție. Melanie! șoptește el. Jacob! murmură ea. IX. Melanie, Jacob, același gând În acel moment, o lumină albăstruie ne prinse înconjurându-ne din toate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca petalele în apa curgătoare. Inna mi-a spus că hainele lui Wenrero erau făcute din mătase, un fel de material făcut de niște viermi în războaiele lor minuscule de țesut. Mi-am ridicat sprâncenele - într-o încercare de a copia expresia cea mai disprețuitoare a mamei mele - ca să se vadă că eram prea mare pentru asemenea povești de adormit copiii. Inna a râs și nu s-a mai obosit să mă convingă. Wenrero s-a odihnit în liniște până seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o femeie goală, și atunci am încercat și eu să trasez conturul unui trup, cu talie subțire la mijloc, dar nu mi-a ieșit prea bine, atunci am început să hașurez puțin triunghiul, uitându-mă în continuare la Iza cum copiază de pe tablă, din mijlocul rândului de bănci unde stăteam nu i se vedeau sânii deloc, doar spatele și brațele și profilul, și uitându-mă atât de lung la ea, la un moment dat era cât pe ce să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am simțit cum roșesc și mi-am întors repede capul și am observat că din spate vine nea Klidész, avea obiceiul să le tragă câte o scatoalcă ălora de nu erau atenți, am întors repede foaia și am început să copiez de pe tablă, de parcă aș fi continuat pe o pagină nouă, dar nea Klidész, ajungând lângă mine, mi-a tras una peste ceafă, însă nu prea tare, așa că am crezut că scăpasem ieftin, trecuse deja de banca mea, dar deodată și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
serviciu mai trebuia și să șteargă tabla pentru ora următoare, dacă nu voia ca profa de fizică să-l ia la palme, iar noi, ceilalți, știam că va trebui să rămânem în clasă și după ce Vasököl va fi ieșit, ca să copiem harta desenată pe tablă, în manuale rămăseseră vechile denumiri ale munților, însă pe alea nu mai aveam voie nici măcar să le rostim de când, cu doi ani în urmă, de ziua tovarășului secretar general, au fost rebotezate în cinstea eroilor, oricui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
puțin mai aparte; la școală are rezultate excelente, Înțelege totul fără efort aparent. De când se știe, e primul la toate materiile; firește, bunica e mândră de el. Iar colegii nici nu-l detestă, nici nu-l brutalizează; Îi lasă să copieze când vor de la el. Îl așteaptă pe vecin să termine, apoi Întoarce pagina. În ciuda rezultatelor excelente, stă În ultima bancă. Condițiile regatului sunt precare. 6 Într-o după-amiază de vară, când Încă locuia În Yonne, Michel alergase pe pajiște cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
punea la Încălzit o mâncare gătită; mâncau așezați față În față, aproape fără să scoată o vorbă. Cum se ajunsese aici? Victor Împlinise treisprezece ani de curând. Până acum câțiva ani, făcea desene pe care i le arăta lui Bruno. Copia personaje din Marvel Comics: Fatalis, Fantastik, Faraonul viitorului - pe care le punea În situații inedite. Uneori, jucau o partidă de Mille Bornes sau mergeau la Luvru duminică dimineața. Pentru ziua de naștere a lui Bruno, Victor (când Împlinise zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era trecut de patru. Pe ecran, o pisică sălbatică ținea În bot cadavrul unui iepure de casă. Bruno scose o batistă de hârtie, Își șterse coada ochilor. Lacrimile continuau să-i curgă. Se gândea la fiul său. Sărmanul Victor, care copia benzi desenate, și care Îl iubea. Îi dăruise atât de puține clipe de fericire, atât de puține clipe de iubire - iar acum avea să Împlinească cincisprezece ani, timpul fericirii se isprăvise pentru el. — Anne ar fi vrut să aibă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spre mine, din vârful patului. Ciao ciao ! Nu reușesc să fac față schimbărilor bruște de dispoziție ale lui Trish. Se pare că am trecut pe neașteptate de la relația patron-angajat la una gen colegi-de-croazieră-de-lux. — Ăă... atunci pa ! zic, încercând să-i copiez tonul. Îi fac o reverență, trec iar peste sutienul ei și ies cât pot de repede din cameră. Micul dejun e aproape un coșmar. Abia după trei încercări eșuate reușesc să-mi dau seama cum se taie un grepfruit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Împreună În cartierul grecesc sau la clubul lui Kurbanski. Soții Durkin fuseseră foarte gentilli. Ne ceruseră În schimb doar un singur serviciu. Durkin, care era avocat, Își adusese la Saint Martin niște tomuri groase de reviste legate și uitase să copieze din ele niște pasaje documentare necesare pentru un caz În care urma În curând să pledeze. Și ne ceruse, ca o favoare specială, să le copiem noi și să le expediem prin e‑mail. Rosamund mi‑a adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Își adusese la Saint Martin niște tomuri groase de reviste legate și uitase să copieze din ele niște pasaje documentare necesare pentru un caz În care urma În curând să pledeze. Și ne ceruse, ca o favoare specială, să le copiem noi și să le expediem prin e‑mail. Rosamund mi‑a adus aminte de câteva ori de cărțoaile alea. Și proprietăreasa noastră a pus un servitor să ni le care În micul nostru apartament. Seara, când briza a răcorit plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]