246,706 matches
-
pentru toleranță în timp ce soldații continuă să treacă cu voci copilăroase și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
să treacă cu voci copilăroase și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că lumea e prea mare și rea pentru ei. Așa a fost cu siguranță și pentru mine cînd eram copil. Plîngeam cînd mama mă lăsa cu bunica. Plîngeam cînd bunica mă lăsa la școală. Am plîns cînd tatăl meu a părăsit țara - și pe noi - definitiv. Am plîns cînd a murit Stalin. Plîngeam ori de cîte ori plîngea mama. Și
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
María Zambrano, care îl interesează cu atît mai mult cu cît e spaniolă și, pe deasupra, si elevă lui Ortega y Gasset. O asemenea legătură e reciproc echivoca, senzual-spirituală dinspre el, erotic-maternă dinspre partea partenerei: "Era ca și cum aș fi întîlnit un copil", își amintește María Zambrano. Revelator, în același sens, e și un episod înregistrat (în toamna lui 1950) în jurnalul spaniol al lui Alexandru Busuioceanu. Prin intermediul lui Busuioceanu, Cioran o cunoaște pe Juana Mirdó, cu care se înțelege instantaneu și pasionat
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
lui Virgil Ierunca, tot în 1950): la o conferință foarte mondenă, "își face apariția și faimoasa doamna Florence Gould, urmată inevitabil de salonardul Cioran". în fine, foarte semnificativ este faptul ca Simone Boué n-a simțit nevoia să aibă un copil, timpul fiindu-i ocupat cu "copilul" Cioran, nematurizat niciodată, capricios și pretențios că un animal de casă. Mărturisirea partenerei lui de-o viață are ea însăși o candoare cinica tipic cioraniană: "Vous imaginez, un enfant avec Cioran! J'ai eu
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
la o conferință foarte mondenă, "își face apariția și faimoasa doamna Florence Gould, urmată inevitabil de salonardul Cioran". în fine, foarte semnificativ este faptul ca Simone Boué n-a simțit nevoia să aibă un copil, timpul fiindu-i ocupat cu "copilul" Cioran, nematurizat niciodată, capricios și pretențios că un animal de casă. Mărturisirea partenerei lui de-o viață are ea însăși o candoare cinica tipic cioraniană: "Vous imaginez, un enfant avec Cioran! J'ai eu pendant quinze jours un chat, qui
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
fallait que je leș nourisse tous leș deux! Ils étaient aussi empoisonnants, imprévisibles l'un que l'autre". Probabil că nici relațiile lui cu misterioasă "gramaticiana" și cu Jeannine Worms nu fac excepție de la regulă. Slăbiciunea cvasi-maternă a femeilor față de "copilul" Cioran e indusă, în fond, tocmai de natură lui donjuanesca aparte. Mai mult sau mai putin, Cioran era conștient de astă. Românul epistolar Eine Liebe von Cioran al ultimei sale prietene, Friedgard Thoma, se sfîrșește cu o secvență de referință
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
fizicul firav și gesturile adolescentine: "îmi săruta urechea dreapta. înduioșare". De altfel, mai tîrziu, el îi trimite versurile "scrise în deznădejde, lîngă Neapole" de Shelley, subliniindu-i de trei ori, cu roșu, strofa a patra, unde poetul apare că și "copil obosit". Tocmai lui Cioran, care nu-l suporta pe Goethe, i se întîmplă, în amurg, să trăiască o poveste de dragoste de tip goethean. Chiar dacă el e mai curînd un Werther bătrîn, supraviețuitor al tentațiilor suicidare. Cum nici Friedgard nu
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
o multitudine de rotocoale întretăiate ce-mi apropie volumul, mi-l unge pe inimă. Bănuiai că viețuiește "fresia Mozart". Florile-i sînt de o culoare albastru-deschis. Dar "dalia Ravel"? E roșie și-i înaltă de 130 cm. Cam cît un copil! Ambele, desigur, mari melomane! Le place să asculte, mai cu seamă, plăci de patefon "Columbia", de-acelea cu un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
și ninge. Insula Liding abia se mai zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era înaltă, sinceră și subțire, dar amintirile ei sunau ciudat. Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit pe ocean. Era mândră, încercată și liberă; dormise cu droguri, se trezise în frig. Se pierduse în Londra, se regăsise la Roma, trecuse prin lume, prin ciur și dârmon. Avea părul negru și
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
de când mă știu, aceste grâne se coc numai în amurg. la seceriș, tulpinile lor sunt vinete, iar spicul e bolnav și mistic. ai zice că prin boabe tușește un tuberculos, într-atât sunt de tumefiate. pâinea însă e gustoasă, iar copiii o înfulecă iute. până la doisprezece ani, n-am văzut la ei vreun simptom. după doisprezece însă, o paloare pe care o păstrează până înspre douăzeci pare să spună că au mâncat din ea și n-a fost bine deloc. dar
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
înfulecă iute. până la doisprezece ani, n-am văzut la ei vreun simptom. după doisprezece însă, o paloare pe care o păstrează până înspre douăzeci pare să spună că au mâncat din ea și n-a fost bine deloc. dar apoi copiii, care nu mai sunt de-acum copii, încep deodată să strălucească și nimic nu-i mai oprește să ajungă înspre patruzeci, însă nici noi nu mai suntem tineri de-acum și când noi ăștia care nu mai suntem tineri îi
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
locatarii scării comunică între ei, respectiv, scriind cu cretă: "Gicule, sunt la mama, vino și tu, că n-am avut ce face de mâncare..."; "Tănțico, sunt în delegație, pa!"; "Mai treci pe la mine, Alessandra." (o fi cea de la Antena 1?). Copiii sunt mai hotărâți și scriu cu pix, carioca sau chiar cu vopsea de ulei, de fapt ultima variantă a fost folosită o singură dată și a rămas acolo, în partea de sus a ușii scrisă citeț și apăsat: Aici locuiește
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
porcului/ vor evalua uraniul/ din bulion/ capetele pătrate/ au ieșit printre gratii/ și tactul creioanelor lor/ în ședințele de partid/ va năuci dactilografele/ sudate de neoanele/ tranziției// În centru la margine aici la marginea imperiului sovietic/ am văzut cum un copil a sărutat un pepene/ aici la marginea ortodoxiei/ am văzut un cerșetor/ mîncînd lumînări/ aici la marginea imperiului habsburgic/ am văzut cum un țăran/ a răstignit pe gard/ mîinile victimei sale/ și capul decpitat/ i l-a expus/ într-o
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
conține dovadă și pâlpâie de unde altfel din cealaltă lume ajungă plata zilei acesteia în care îngerul mi-a adormit pe umăr Bun rămas Dragostea mea nu are în pază nici un cuvant Absent-prezenta în aburul crucii eretica, stângace vânzător și datornic copil al tuturora, fără Tată, "Câine, Horatio, noapte bună, acum" Vei mai scrie până te va privi peste pleoapele din casă Domnului bărbatul îndrăgostit viu și mort laolaltă sfera de cristal a nebuniei Horatio, câine, bun rămas acum și pentru multă
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
cu tine la raft, desfaci borcanul de muștar, consumi strict cât îți trebuie, după care te întorci în parcare și tragi un pui de somn pe un șezlong sau faci o tablă cu prietenii. În timpul ăsta, cu coada ochiului, supraveghezi copiii care se dau cu pungă pe sub mașinile din care s-a scurs ulei. Cu coada ochiului, pentru că singurul risc e să-și spargă capetele pe derdeluș. Asta, desigur, dacă, în prealabil, ai avut grijă să le interzici să mănânce zăpadă
La gratare in parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21165_a_22490]
-
are senzația că există familii întregi care locuiesc în hypermarket-uri. acolo mănâncă, acolo beau, acolo socializează. ieri, după o vizită la carrefour, la o oră care mi se părea inteligență, am înțeles că are dreptate: o cucoana îi schimbă pampersul copilului pe o grămadă de cozonaci la oferta specială” (Salutare, adnana!). Am și eu o poveste, auzită din sursă zero, care confirmă teoria. Există familii, care, sâmbătă sau duminică, se îmbracă frumos, cu hainele alea bune de discotecă, și pleacă, în
Va scot la o prajitura in supermarket? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21170_a_22495]
-
niște fluturași prin burtică. Știi că atunci când tu o să visezi, o să vină Moș Crăciun să pună cadourile sub brad. Din când în când te fulgeră întrebarea “ Dar dacă nu vine?” Trebuie să vină, de ce sa nu vină, ai fost un copil cuminte și i-ai scris și o scrisoare mai demult. Tare ai vrea să-ți aducă ce l-ai rugat. De fapt, tare ai mai vrea să nu adormi deloc, ca să-l surprizi pe Moș, dar nu-ți iese niciodată
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
de aventuri, de minuni, de călătorii stranii, de vindecări și învieri miraculoase, dar și de kung fu, demoni, gagici mișto și - o, da! - discuții despre pârțuri. Viața lui Pi de Yann Martel: Ca să scrii peste 300 de pagini despre un copil care plutește prin Pacific, într-o barcă de salvare, în care mai sunt o zebră, o hienă, un urangutan și un tigru bengalez, trebuie să ai un mare-mare curaj. Ca să reușești, în aceste condiții, să nu plictisești, trebuie să ai
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
-și arate superioritatea. Dacă ăla are măcar colegi care îl trimit după țigări, ăsta nu are nici măcar asta. E șomer și se plictisește groaznic, așa că umblă disperat pe internet, dornic să arate cuiva, oricui, că există. Comentatoarea pudică. Stă cu copilul acasă de doi ani, deci trăiește într-un univers în care caca e “căcuță”, mărul e “măruleț”, mâncarea e “papa”, apa e “apiță” și, în general, totul e roz (are fetiță) și diminutivat. Nici inteligența n-o ajută prea mult
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
vacanță: Provence. Un sătuc foarte neturistic, cocoțat pe munte. Trei-patru restaurante, două trei buticuri și cam atât. În rest, străduțe medievale înguste, cu case superbe, înfășurate în flori cățărătoare. Te plimbi și simți, dincolo de geamurile mici, viața dinăuntru. Scâncetul unui copil, profilul unei bătrâne, un zăngănit de tacâmuri... Dar nu vă lăsați purtați de descriere și nici de peisaj, că nu despre cât de frumos era sătucul cu pricina vreau să vă zic, ci despre cât era de civilizat. Fiindcă era
Cățeii lor sunt mai civilizați decât ai noștri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21225_a_22550]
-
ci faci numai glumi triviali? Cum adicî și dansezi morcovielu’ lu’ Știefan pentru mini? Crezi ci mii di așa ceva îmi ardi? Fati, tu știi ci io tocmai m-am întors din Africa, undi am fost cu UNICEF-ul, si ajut copiii năcăjiți? Și ci, di cînd m-am întors, nu ma gîndiesc dicît la cum aș putea și li riaduc zîmbietul pi buzi? Pientru că - nu-i asa? - o mini întinși ți poati ajuta și primiești z/ua di mîini cu
Scrisorile Andreei Marin catre Mihaela Radulescu se intoarce 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21206_a_22531]
-
în ea. Uneori, nu foarte des, plângea. Țin minte că, odată, când eram eu mică, i-a murit o purcea. Așa de tare s-a necăjit mamaie, că a plâns vreo două zile. Pe urmă, se mai necăjea pe noi, copiii, că mai făceam tâmpenii, dar n-o ținea mult supărarea. Pe soră-mea a despăducheat-o, de vreo două ori, după ce s-a băgat în cotineața unor vecini și s-a umplut de insecte parazite de la găini. O despăduchea și
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
Puneai ochii pe fată și apoi o furai cu acordul ei și o duceai acasă, la părinții tăi. A luat-o, apoi și-au făcut cu mâna lor casă. Ei doi, singuri, au ridicat-o. Au făcut doi copii, iar copiii le-au făcut nepoți. Când e ziua lui mamaie, tot timpul îi zic lui tataie să aibă grijă de ea. La un moment dat, de curând, Niculae cel morocănos și blând, care vorbește puțin, mi-a zis ceva ce m-
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
mea, știu, dar ăsta e adevărul și de-asta am și ales să mă fac singură de râs, mărturisindu-vi-l. Deseori, printre văicăreli, mă distrez împreună cu Nic, imaginându-mi cam ce fel de băbuță o să fiu. Conversațiile mele cu copiii cred că vor arăta așa: - Alo. Bună, mamă, ce faci? - Bine, mămică, uite bine, p-aici prin casă cu taică-tău. - Cum sunteți? Bine, sănătoși? - Bine, mamă, foarte bine. Adică taică-tău foarte bine, că pe mine mă doare un
Mă vait by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21231_a_22556]