2,502 matches
-
comunist trecuse la o falsificare generală a trecutului, nerecunoscându-și decât proprii „eroi” de teapa Olgăi Bancic, Doncăi Sima sau a inșilor Filimon Sârbu, Vasile Roaită, Ștefan Gheorghiu, ș.a., niște otrepe perfect adaptate politicii staliniste. Articolul pe care se supărase corectorul I. Zamfirescu fusese scris de veteranul presei vasluiene, Valer Mitru, care Îi dăduse numele „Perla Carpaților - Însemnări de călătorie”. Acesta ar fi trebuit să apară În numărul 858/ 27 noiembrie 1970 În ziarul „Vremea nouă” dar, tocmai politica bolșevică de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
eliminarea ultimului vers dar, „Aceasta a renunțat la Întreg textul citat”. Probabil, zicem noi, din cauză că printre harnicii ziariști nimeni nu avea veleități lirice ca să-și spargă capul cu ele. Multe dintre intervențiile cenzorilor Îi transformau pe aceștia mai degrabă În corectori ai textelor ce așteptau să fie publicate În paginile ziarului „Vremea nouă”. Unele greșeli pot stârni ilaritatea În zilele noastre, un bun exemplu fiind intervenția lui Ion Andrei Într-o știre care, datorită unui ziarist ghiduș, transformase vizita lui Emil
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În subtitlul „Aceeași lucrare” din „Raportul de sesizări nr.S/8/25 iunie 1974”, semnatarul se oprise asupra presei vechi bârlădene față de care a avut unele obiecțiuni fără drept de apel ale autorului capitolului. Iată pe ce i se cășunase corectorului cu un capăt al creionului roșu și cu celălalt albastru: „Presa bîrlădeană din trecut, foarte bogată de altfel, era tratată detaliat, cu lux de amănunte, Însă necritic, fără a scoate În evidență și limitele ideologice (subl.ns.) ale unor publicații
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fumat/ va fi cînd moartea va veni-ntr-o seară - / un viciu mai puțin sub cerul mat,/ un fum absent În poluarea necesară.../........./ te-ai răstignit (moartea, n.n.) În noi pe dedesubt”. Din punctul nostru de vedere, autorul (pe care corectorul de partid nu l-a nominalizat) s-a inspirat copios din Adrian Păunescu, fapt neprecizat, totuși, de Necula. d.c. De ce umblați cu prostii din astea nocive pentru uteciști, tovilor? Eliminarea unor texte din „Zorile” nu s-a oprit ci
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
intervenției lui Andrei a fost unul singur: eliminarea din conținutul ziarului a comentariului și aruncarea lui la coș. d.s. Cu Începătorii, nu facem treabă mare ci numai mică, tovilor! Un mare semn de Întrebare plantase cenzorul Ion Andrei În fața redactorilor, corectorilor dar și a tipografilor cărora le-a adus acuze grave, ce ar fi vrut să scoată În evidență sârguința sa În muncă, față de delăsarea și indiferența celorlalți. Toate delațiunile Încăpuseră În textul punctului 3, unde Își informase superiorii de la București
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se axează mult pe strategie, tacticile (de vânzare) sunt neglijate. De exemplu, am menționat în capitolul 1 că femeile în vârstă nu sunt bine servite în raioanele de cosmetice din farmacii, unde produsele mai puțin interesante, cum ar fi fardul corector, sunt expuse pe rafturile de jos, forțându-le pe cumpărătoare să se așeze în genunchi pentru a ajunge la ele. De fapt am surprins pe casete femei în vârstă care se târâiau pe jos ca să vadă produsele - imagini care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
a continuat să apară sub aceeași direcție a lui Iacob Negruzzi timp de 28 de ani. Datorită acestei longevități la conducerea unei reviste, se glumea pe seama redactorului șef, care se contopise cu opera. Se spunea că el este autorul, culegătorul, corectorul,directorul „ba chiar și cetitorul Convorbirilor literare”. Unde mai pui că și soția redactorului șef era numită „Consoarta Convorbirilor”. Revista a apărut la Iași timp de 18 ani (1867 - 1885Ă. Pentru ca revista să aibă cât mai mulți și valoroși colaboratori
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Interesant e faptul că nu lipsa hranei determină această limitare, căci fenomenul apare chiar dacă hrana e abundentă. Epizootia corectează nu raportul dintre acele insecte și hrană, ci pe acela dintre ele și restul biocenozei. Dacă n’ar exista acest mecanism corector, ar fi mai rău. Căci atunci ar crește presiunea asupra ecosistemului. Și nici un ecosistem nu permite, fără a Înceta a fi el Însuși, decât prelevarea unei cantități limitate de energie. Doar agroecosistemul - și aici ajungem la om - poate asigura o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și al lui Simion Chiropol, plutonier de jandarmi. Învață, între 1951 și 1954, la Liceul „Dimitrie Cantemir” din București și urmează, doar în 1955-1956, cursurile Facultății de Filologie din București. Își câștigă apoi existența lucrând ca arhivar, bibliotecar, muncitor agricol, corector la revista „Gazeta literară”. Debutează cu versuri în 1963, la „Contemporanul”, iar editorial în 1967, cu Jocul lui Adam. Urmează alte două volume de poezii: Schimbarea la față (1968) și Rosarium (1969), ultimul rămas însă nedifuzat și ulterior dat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
aceste versuri - apărute postum - neprezentând, În afara unei vagi amprente barbiene și a unor rime rare, nimic special!Ă că ar conține germenele unui poet de geniu... Paul Georgescu l-a angajat la Gazeta literară În ’57 pe umilul post de corector, post pe care Nichita a funcționat până În 1970, când eu l-am numit prim-adjunct al redactorului-șef, post ultim - de altfel, ridicol de modest pentru cel mai mare poet de după război -, În care a și murit, În 1983. Deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mă știa; G.H., ca orice redactor influent al Gazetei..., se afla de obicei „În preajma” birourilor conducerii revistei pe lângă care eu, un colaborator cvasi-anonim, treceam iute spre micul birou aflat la capătul culoarului, unde speram a-l Întâlni pe Nichita Stănescu, corector, ce era tolerat el Însuși În secția de poezie condusă de Victor Kernbach. Epitetul „retardat” aruncat În treacăt de frumoasa persoană a făcut bineînțeles explozie În creierul meu pentru că venea din partea unei „autorități”, dar și pentru că se potrivea cu propria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
volum de autor, Apropierea de imaginar, îi apare în 1988. Concediat abuziv din redacția revistei „Steaua” în 1985, este transferat la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, unde lucrează până în 1990, când se reîntoarce la vechiul loc de muncă, mai întâi în calitate de corector, apoi din nou ca redactor. În paralel, din 1993 ține cursuri și un seminar de estetică la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. După 2000 colaborează cu articole la Dicționarul general al literaturii române. Apropierea de imaginar (1988) este cartea care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290171_a_291500]
-
din Transilvania și nu în ultimul rând, cu Ilarie Chendi, critic literar și fruntaș al luptei pentru unitatea națională. În același timp, a colaborat la diferite reviste: “Convorbiri literare”, “Sămănătorul”, “Tribuna poporului” și “România jună”, la ultima revistă fiind angajat corector în 1899. În acest fel, și-a descoperit talentul publicistic 43 . Primele sale articole istorice se intitulează 3∕15 mai 184844 și În chestiunea națională 45 publicate în anul 1897. Acestea aveau ca idee centrală problema națională, idee care s-
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
Bilete de papagal” și „Radical”. Mai colaborează la „Omul liber”, „Excelsior”, „Viața literară”, „Viața românească” și „România literară” (la ultimele trei în 1933, cu fragmente de roman), apoi la „Azi”, „Convorbiri literare”, „Vitrina literară”, „Credința”, „Reporter”, „România literară” (1939) ș.a. Corector la unele dintre acestea, mai târziu devine redactor la ziarul „România” și la Agenția de știri Rador. A mai folosit pseudonimele Corado (în colaborare cu Radu Costăchescu), Tudor Nemțeanu și Tristan. Editorial, debutează în 1934 cu romanul Cei șapte frați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
cenaclu. Ion Dumitru, în a cărui editură müncheneză se tipărește A., este și redactorul primului număr, cules pe gestetner; la numărul 6-7 (1980-1981) i se alătură, ca redactor, George Ciorănescu, conducătorul cercului literar, care până atunci figura ca lector și corector; de la numărul 8-9 (1982-1985), G. Ciorănescu devine unic redactor, iar Ion Dumitru - editor. Grafica de bună calitate (portrete, desene, viniete) și coperta sunt realizate de Radu Anton Maier; sporadic, reproduceri după St. Eleutheriades, desene de Șt. Munteanu, fotografii de Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285409_a_286738]
-
avântate ale „noii noastre realități socialiste” etc. Tita ne-a devenit iute antipatică, nouă, celor din „grup”, ce viețuiau mai mult în biroul de poezie, nici unul dintre noi nu era angajat al revistei, cu excepția lui Nichita, „redactor II”, de fapt, corector, și apoi, prin ’62-’63 parcă, Matei, la secția critică - Cezar, Grigore și eu eram „prietenii lor”, acceptați de Paul și de criticii-evrei care conduceau „primul organ” al U. Scriitorilor cu îngăduința celor ce știu că un „mare talent” ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
CONSTANTIN, Theodor (21.XI.1910, Brăila, - 29.VIII.1975, București), prozator. A absolvit Facultatea de Filosofie din Cernăuți, după care a lucrat în calitate de corector la Editura „Cugetarea”, între 1939 și 1946. A fost director în Ministerul Culturii (1952-1955), director al Editurii Științifice (1955-1958), apoi redactor-șef al Editurii Tineretului (1958-1960). A debutat ca licean în revista brăileană „Luceafărul literar și artistic”, iar editorial la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
Revista româno-maghiară” ș.a. Publică și transpuneri din limba maghiară (din poezia lui Ady Endre ș.a.). S. a rămas în amintirea contemporanilor ca o fire contemplativă și timidă, un om cu existență extrem de discretă, „marginală”, cvasiboemă. A fost funcționar, desenator tehnic, corector etc. la diverse instituții, redactor la „Îndrumătorul cultural” (1955-1960), apoi, spre bătrânețe, paznic la Oficiul Farmaceutic al Capitalei. Trimite sporadic, în special traduceri, la „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”. Debutează editorial târziu, în 1969, cu volumul Cântec pe zare. S-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
fruntașii ei - Dumitru Brătianu în cap - merg din oraș în oraș și vorbesc în întruniri publice. Guvernul se enervează și procedează cu violență. Într-una din zilele lunii mai, d. Emil Frunzescu, actual șef al stenografilor de la Senat, pe atunci corector la ziarul Epoca, este atacat în strada Regală, alături de hotel Union și bătut. Agresorii erau agenți ai poliției. Acest atentat, cu totul nemotivat, enervează și mai mult opinia publică. În Cameră, Tache Ionescu, până atunci guvernamental, interpelează guvernul și declară
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
hârșt! îl luă la palme. Bietul Chirilov bătu repede în retragere, dar când se dezmetici constată că-i lipsește ceasornicul de la brâu. Am spus că în fundul curții, la etaj, era tipografia. Acolo ne-am refugiat. Dimitrie Radu Rosetti, Emil Frunzescu, corectorul, eu și încă vreo doi. Manifestanții începură să bombardeze geamurile cu pietre, apoi se încercară să dea asalt tipografiei spre a o devasta. Dar, ca să ajungă în tipografie trebuiau să se urce pe o scară de fier în spirală pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pentru vară. Aci erea instalat „restaurantul Frascatti“. La ora 7 sunt la întâlnire. Suntem trei la masă: Panu, Caragiale și eu. Vorbim despre înființarea gazetei, alegem personalul și compunem redacția. Panu director, eu prim-redactor, frate-mieu Iancu, reporter, Emil Frunzescu, corector. Iată totul. Administrator un moldovean, fost administrator la Drepturile omului, anume Alexandru Lefteriu, subadministrator un evreu adus de Panu din Iași, numit Leon Fainsilber.* Asta erea vineri; pentru duminică punem la cale un dejun la „Tăiere“, adică la Abator. Acum
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
polemică. Bassarabescu este conservator și antisocialist. În urma unui articol violent al lui Bassarabescu, Drepturile omului anunță că Bassarabescu a înnebunit. Ziarul socialist deschide chiar o listă de subscripție pentru căutarea bolnavului. Iată subscriitorii: Redacția Drepturilor omului, 1 rublă; Un fost corector la Trompeta Carpaților, 20 copeici; Mai mulți lipoveni, o carboavă; Colonia scopiților din Capitală, 3 bumășci. Bassarabescu era cunoscut de rusofilism. Așa se făcea presa pe atunci! (Id., ibid., foiletonul XLIII, AD., nr. 11862, 12 noiembrie 1922, p. 1.) Alte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
restaurantul Frascatti, într-un cabinet particular cu Panu și cu Caragiale. Acolo se face planul organizației ziarului, alcătuim redacția care este destul de redusă și bem în sănătatea Luptei. Redacția este astfel alcătuită: director, Gheorghe Panu, eu prim-redactor, Emil Frunzescu, corector, frate-meu Iancu, reporter parlamentar. Apoi un reporter pentru faptele diverse, anume Sotirescu. Ziarul apare în ziua de 23 noiembrie 1886, iar redacția și administrația sunt instalate în două mizerabile odăițe din casa Lahovary, astăzi dărâmată, pe locul căreia a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
să facă și ele ceva în acest sens. A face poezie doar din instinct sau prin imitație duce, în cel mai bun caz, la kitsch și improvizație. În ce privește revistele, ele sunt destule pe teritoriul național. Dar multe sunt diletante, fără corectori de meserie, fără acel "cap limpede" de altădată care făcea ca o publicație să fie model de limbă literară. Aș mai reproșa revistelor de azi că nu au o concepție limpede a profilului lor, că pun în pagină cam tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
campanie eficientă cultura de valoare nu are șansă în potopul de informație, în oceanul infinit al internetului, mediilor și divertismentului. A.B.Cum arată o zi din viață Dumneavoastră? Am pomenit de treburile editoriale de la contactele cu scriitori, redactori, traducători, corectori, graficieni, tipografii până la distribuitori. Bineînțeles scriu, lucrez la texte, traduc mult. Chiar acum am terminat Antologia poeziei basarabene. Foarte interesantă și competitivă literatura de peste Prut. A fost o plăcere această muncă. Dar mai am treaba în conducerea PEN Clubului maghiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]