3,539 matches
-
voluntate disjunxerit - apud P.P. Negulescu, op.cit., vol. I, p. 299. Ernst Cassirer, Individuum und Kosmos in der Philosophie der Renaissance, Leipzig-Berlin, 1927, p. 4.; cartea a fost tradusă în limba engleză de Mario Domandi sub titlul The individual and the Cosmos in Renaissance Philosophy, Oxford, 1963. Johan Huizinga, op. cit., p. 519. Andrei Oțetea, Renașterea și Reforma, ediția a II-a, Editura Științifică, București, 1968, p. 24. Pico della Mirandola a fost între primii umaniști europeni care au studiat vechile cărți ale
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
neproductive. Pune accentul pe absența evoluției unei situații sau pe obscuritatea și dezordinea ce domnesc în spiritul celui ce visează. Mare, ocean Marea este simbolul matricii universale, al apelor primordiale, al locului originar. Marea este, prin excelență, mama universului, a cosmosului și a umanității. Prezența ei în vis pune adesea accentul pe relația cu mama, personaj central al existenței. În psihologie, marea este și simbolul inconștientului, al profunzimilor psihicului. Ea ascunde comorile cele mai prețioase (corali, petrol, perle), dar și pericolele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pe care aceasta i l-a inspirat, receptorul se simte îndemnat să o examineze mai cu atenție și descoperă ordinea ei intrinsecă, logica elementelor ce o alcătuiesc, faptul că lumea în care a pătruns nu este un haos, ci un cosmos. Constatarea aceasta va alimenta la rândul ei plăcerea receptării, de unde concluzia lui Birkhoff că între măsura estetică M și ordinea O trebuie să subziste o relație de proporționalitate directă. Etapizarea conduce în mod natural, la construirea unei relații matematice simple
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
Nilului scrisă de Emil Ludwig, Cartea Oltului este însă mai puțin monografia unui râu, cât mai ales evocarea simbolică a unor momente istorice și descrierea geografică a unei națiuni. Discursul coboară până în preistorie și geologie, pentru a „urca” apoi în Cosmos, luând drept traseu un râu de atâtea ori semnificativ pentru neamul românesc. Străbătând șapte trepte, de la izvorul ce curge din mineral și până la vărsarea în Dunăre ce pare o întoarcere în Cosmos, marele râu devine pretextul unor amintiri istorice și
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
preistorie și geologie, pentru a „urca” apoi în Cosmos, luând drept traseu un râu de atâtea ori semnificativ pentru neamul românesc. Străbătând șapte trepte, de la izvorul ce curge din mineral și până la vărsarea în Dunăre ce pare o întoarcere în Cosmos, marele râu devine pretextul unor amintiri istorice și al unor întâlniri umane cu semnificații etern actuale, în care personificarea naturii grandioase depășește orice „pitoresc” vlahuțian, iar hiperbolizarea senzitiv-sentimentală abia mai amintește uneori de homerismul livresc al lui Calistrat Hogaș. Reporterul-poet
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
6; Pop, Avangarda, 269-287; Ierunca, Românește, 127-130; Negoițescu, Ist. lit., I, 222; Mihai Cimpoi, „Basarabia, țară de pământ”, RL, 1992, 5; Aurel Rău, Bogza 85, ST, 1993, 2; Ion Bălu, Infernul existențial, ST, 1993, 3-4; Ion Vlad, Treapta întoarcerii în cosmos, TR, 1993, 38; Ion Pop, O anume înălțime și verticalitate, ST, 1993, 10; Caius Traian Dragomir, Un european, ST, 1993, 11; Alex. Ștefănescu, Geo Bogza, RL, 1994, 28; Poantă, Scriitori, 64-66; Nițescu, Proletcultismul, 217-222; Alex. Ștefănescu, Ultimul Geo Bogza, RL
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
numeroase, însă poeta creează metafore totale prin aceea că însăși gândirea îi este metaforică. Atrasă de ceea ce Goethe numește „fenomenul originar”, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia încreatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității. Ea „se copilărește”, interogând cosmosul cu ingenuitate și abandonându-se la modul infantil unor reverii de natură a-i restitui sensibilitatea ingenuă din vârsta inocenței. „Am scris [...] - zice ea, într-un eseu - pentru a mă copilări, pentru a deveni un copil, pentru a mă vindeca
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Institutul de Etnografie și Folclor din București. După ce teoretizează Principiile clasificării legendelor populare românești (1966), le aplică practic în primul tom al corpusului acestei specii a prozei populare: Legende populare românești (1981). Selecția, din care inițial au fost tipărite legendele cosmosului, florei și faunei, a fost alcătuită pe baza cercetării a 120 de autori, 224 de volume, 278 de periodice, precum și a unor manuscrise aflate în arhive. Autoarea și-a asumat riscul de a include aici și „texte oarecum dubioase din
BRILL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285884_a_287213]
-
la typologie des légendes populaires, în Aspekte der Volksprosaforschungen in Romänien, București, 1969. Culegeri: Legende populare românești. Legende istorice, București, 1970; Legende geografice românești, București, 1974; Legende populare românești, introd. edit, I, București, 1981; Legende populare românești, vol. I: Legendele cosmosului, vol. II: Legendele florei, vol. III: Legendele faunei, București, 1994. Repere bibliografice: Ligia Bârgu-Georgescu, Tony Brill (1910-1986), REF, 1987, 4; Ion Cuceu, Tony Brill (1910-1986), AAF, 1991, 241-242; Datcu, Dicț. etnolog., I, 113-114. I.D.
BRILL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285884_a_287213]
-
iulie, prefațat de Al. Piru. În primele poeme a fost identificată influența lui Nichita Stănescu, cel din O viziune a sentimentelor, dar se poate susține și că acestea sunt rodul sensibilității proprii, exprimată ca uimire și extaz juvenil în fața miracolelor cosmosului și ale vieții. Simbolul cu cea mai mare pondere ce apare aici, soarele (cu o întreagă constelație izotopică: cerul, zborul, aripa, părul despletit în vânt), se încarcă de semnificații personale: „memoria de iulie” se va clarifica ulterior ca temă majoră
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
de grație infantilă, prin care se încearcă depășirea angoasei provocate de conștientizarea marii treceri. Cealaltă particularitate este identificarea cu viața naturii, ceea ce face posibilă percepția corespondențelor între freamătul exterior și cel interior, dar și revelează singurătatea interioară și singurătatea în fața cosmosului: „De acolo n-am să mai vin / niciodată / decât întovărășită / de razele lunii / furișate-n odaie, / dusă de lanț / de-un anotimp / cu degetul pe buze...” SCRIERI: Jocul anilor, București, 1967; Poarta viselor, București, 1967; Îngerii lui Rafael, București, 1969
BARBULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
natural, intră În spațiul uman al cetății construit de el. Este actul prin care se inaugurează o importantă etapă În evoluția psihologică a omului. Momentul În care Începe transformarea și subordonarea naturii de către om, când sunt Înlocuite „legile naturale” ale cosmosului, cu „legile umane” ale cetății. Din acest moment, pe toată durata existenței sale istorice, mediul uman va fi reprezentat prin cetate, prin polis. Cetatea este spațiul și universul pe care omul l-a construit În conformitate cu nevoile și aspirațiile sale. Un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de sufletul colectiv, iar acesta din urmă va sfârși prin a impune un model unic pentru toți membrii cetății. Cetatea nu este numai o structură socială. Ea are la origine și o anumită determinare sufletească. Cetatea este replica umană a cosmosului. Este imaginea sublimată a tendințelor și aspirațiilor persoanei, dar concomitent are ca model și imaginea de sine a ființei umane. Cetatea este, din punct de vedere psihologic și moral, replica simbolică sublimată a spațiului uman al persoanei. Un alt fel
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Idealul existenței umane este de a Învinge timpul, de a opri scurgerea acestuia, de a transforma durata determinată În eternitate. Știe Însă că acest lucru este imposibil. Din acest motiv, Încearcă „să iasă din timp”. Ieșirea din timpul lumii, al cosmosului, este proiecția unei aspirații a supraeului moral și spiritual. Dacă ar fi numai trup, omul nu ar avea neliniști. Dar pentru că are trup și suflet, omul devine ființă neliniștită. Având capacitatea de a reflecta asupra sa, omul se Întreabă asupra
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca fizica, astronomia, biologia și psihologia, care oferă „o bună motivație ontologică și gnoseologică gândirii magice tradiționale”, autorul are de examinat un fenomen vast, deloc ușor de definit și interpretat, ale cărui limite „se pierd între faldurile înșelătoare ale unui cosmos necunoscut și, deopotrivă, în adâncurile întunecoase ale eului”. Cu o impresionantă bibliografie, străină și românească, el realizează un studiu larg antropologic, preocupat să descopere mecanismul unor credințe și practici care scapă înțelegerii obișnuite, raționale. O altă lucrare, Creștinismul cosmic - o
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
fiind unul pluridisciplinar. A. susține că în spațiul românesc este foarte viu un creștinism cosmic, care și-a menținut prezența în pofida unor potrivnicii ideologice. Norme, valențe mitice bine articulate, chiar superstițiile, definite ca „jaloane ale unui comportament ritmat după respirația cosmosului, după presentimentele lăuntrice, după experiența dobândită de-a lungul a secole și milenii de practică a vieții”, toate acestea sunt caracteristice creștinismului cosmic. Cartea nu rămâne o prezentare a creștinismului popular, ci încearcă și câteva răspunsuri la dileme ale lumii
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
viscol, 1976, Anonimus, 1977, Ascunsa trudă, 1979) confirmă că B. a intuit de la început o formulă poetică proprie, relevantă, căreia îi rămâne fidel, întrucât este productivă sub toate aspectele. Dar dacă, tematic, se cristalizează trei mari obsesii (timpul, erosul și cosmosul), surprinzătoare și impresionante sunt dexteritatea prozodică, diversitatea și virtuozitatea „spunerii”, a rostirii. Poetul străbate, ca pe niște adevărate căi obligatorii, formele „canonice”, tutelare ale poeziei. Cu fiecare poem se reia un ritual, ca o nouă tentativă de acces într-un
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
o matrice mioritică”, dar deosebindu-se prin aceea că termenii săi extremi nu sunt dealul și valea, ci muntele și abisul, câmpia și marea. Eroii sadovenieni, mai ales bătrânii, purtători ai unei îndelungate experiențe empirice, ajung la o înțelegere a cosmosului, a tainelor universului, a spațiului și timpului prin simbolistica semnelor. În comentarea literaturii române contemporane, B. s-a dovedit un critic cu egale disponibilități interpretative pentru poezie și proză. În volumul Abside (1979) desenează cu o mână sigură profile ale
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
un congres internațional de poezie, A. își explicitează crezul poetic: „Poetul-omul-artist se regăsește astfel slujitor al Cuvântului, și în această vocație a lui a dat opere nepieritoare; el este scoica în care se aud vuietele cele mai de taină ale cosmosului, este transparență între vizibil și cele nevăzute, punte-catapeteasmă ce tăinuie și revelează între sacru și profan, mijlocind ca diacon dialogul mereu triadic.” Volumul de debut, Cum să vă spun, este dominat de o poezie vitalistă, frustă, ale cărei puternice accente
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
a originarului, o cale multimilenară a poeziei, până dincolo de cuvântul înșelător împerecheat în metafora care deformează realul, căutând viziunea, revelația profetică. Veșnica dubitație existențială argheziană între credință și tăgadă este reluată într-un mod precreștin, în sensul înțelegerii pastorale a cosmosului, prefigurând astfel o cale de ieșire din infern: „Iov trecea în lumea cealaltă fără pic de regret, / fără pic de știință, / așa cum s-au născut și au murit morții / înainte de a se naște Dumnezeu.” Aparent paradoxal, în această dificultate de
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
13. Pluton; 14. Halley; 15. Pământul; 16. Pluton (voce); 17. Neptun Piesa a fost jucată de către: Teatrul pentru copii „Cărăbuș” Brăila și Teatrul „Maria Filotti” Brăila. Tabloul I Un spațiu care sugerează interiorul unui observator astronomic, bolta cerească, hărți ale cosmosului, o lunetă, etc. În acest spațiu se mai află un ROBOT care nu funcționează. Pe piept însă îi sclipesc diferite beculețe, care sugerează că Robotul se află în stare de „repaus”. Intră Gigel în vârful picioarelor uitându-se foarte atent
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
fapt să-ți fac un compliment... Gigel: Mulțumesc, ML ML: Adică, un băiat dezghețat, dar cam îndrăzneț. Radule, programează robotul. Gigele, vino lângă mine. (Radu programează robotul care începe să furnizeze date, cu o voce specifică, sacadată, metalică) Roboțel: În Cosmos, în afară de Pământ, se mai află opt stele...(Robotul se oprește) Gigel: ML, dar Roboțel trăiește pe altă planetă! Cum să fie în Cosmos doar opt stele, când eu noaptea văd multe, foarte multe! Dar nu le poți număra! Și mă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
când eu noaptea văd multe, foarte multe! Dar nu le poți număra! Și mă gândesc uneori cum de nu cad pe pământ! Radu: (râzând): Cade pară mălăiață în gura lui nătăfleață! Gigel: Râzi, dar pentru mine este o problemă!... ML: Cosmosul se afla într-un echilibru perfect. La baza echilibrată stă forța de gravitație. Forța de gravitație ține stelele pe cer ca să nu cadă pe Pământ. Dar despre ea o să mai vorbim. Revenim deci: Gigele, este vorba de Sistemul Solar din
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
poeții Terrei. Gigel: Terra?! A! Da! Pământul! Zii, Roboțele!... Robotul: (continuă) ...Marte, un disc roșiatic, strălucitor. Saturn, un disc sclipitor, cu multe inele în jur... Gigel: Dar ce face Saturn cu atâtea inele? ML: Cu ele își menține echilibrul în Cosmos. Gigel (cu importanță): Aha, așa m-am gândit și eu... Radu (ușor îmbufnat): Continuăm ML? ML: Da, da... Gigel: (cu importanță) Sigur că da... Robotul: Jupiter este uriașul Împărăției Soarelui (apare și el pe bolta cerească și rămâne acolo, cu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
sâcâilă! Gata, s-a terminat. Acasă! ML: Radule, totuși Gigel are dreptate, lipsesc patru stele. O să se întrebe ce-am făcut cu ele. Gigel: Chiar așa ML, unde sunt? ML: Uranus, Neptun, Pluton și Mercur. Primele trei, aflânduse la marginea Cosmosului, a Împărăției Soarelui, nu se văd decât cu un telescop special. Iar Mercur stă veșnic învăluit întrun nor de vată. Gigel: Nor de vată?! O fi bună de mâncat? Radu: Vrei să pleci acolo? Gigel: Să mănânci vată câtă vrei
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]