1,945 matches
-
noi. „Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite să treacă foarte aproape de linia frontului nostru” - am comentat eu bâzâitul avionului... Ne-am tras În umbra tufelor de la intrarea În crăpătura dealului, rămânând cu ochii pe cer, În direcția de unde se auzea sforăitul motorului. După o vreme, a apărut și avionul În Înalturi. Era unul de recunoaștere. Ne așteptam să-i vedem stelele roșii pe aripi, dar, spre surprinderea noastră, avea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cînd îmi reproșa că sînt de gheață ("începi în mi major și termini în minor?"), cînd mă ironiza pentru sînii prea mari și hohotele lui nu erau deloc încurajatoare, mă consolam cu imaginea bobocilor înfloriți în mîini. Ieșeau, consolator, din crăpătura memoriei, narcisele sălbatice. Aș putea să scriu la un roman, plecînd de la tabloul cu cei doi adolescenți pe un țărm increat, de dincolo de țări și de peste mări? Despre un făt-frumos și o fată frumoasă, astralizați deopotrivă? Să scriu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ies în curte. Vișinul îmi pune-n palmă o frunză (ca să fie și o culoare la începutul ăsta de zi), o frunză roșie. O bancnotă, parcă, de zece, scoasă din circulație. Dragostea pentru Iordan a crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
știe să dezvolte o situație. Eu știu? Nici atîta. Dar am încredințarea ușurică, naivă că ficțiunea poate provoca realitatea. De-asta mă și prind să le rescriu destinul. E o șansă vagă, infimă, dar o să mă străduiesc. Poate că din crăpătura banalului (bateria îndărătnică) o să se ivească o dragoste mare. Apăs pe mînerul portierei și se deschide. Ca lucrurile să fie exact cum par a fi, motorul pornește din prima cheie. Hai, Tano, urcă. Au să se întoarcă și noi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai puțin. Da... Să fie așa o rază care iese din cameră prin perete, care... care să... să ia ce știe și să dea acolo tot în derulare, de parcă ar fi un picafon cu roată, nu, cu discul cu o crăpătură și tot ar sări și s-ar repeta... Asta ai vedea tu? Și dacă ea, din timpul normal, se uită la tine, aici, în camera în care nu trece timpul, ce vede ea? Păi, ea vede... Ea vede, dacă s-
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ce se plimba cu mine azi-dimineață pe frunzele foșnind viu ale pădurii de deasupra orașului), s-a mutat doar În altă locuință; din Întunericul tombal nu se nasc decât obiecte vii, care așteaptă de multă vreme să capete formă; În crăpăturile ce se iscă din cub, ca În deschizătura mormântului lui Agamemnon de la Micene, rânjesc lubric semne (ne)născute, se concentrează În particule finisime de materie ce-ți Înțeapă retina dureros ca să intre În unghiul tău de recepție, să le dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o altă realitate sau modifică dimensiunile cunoscute ale realului; noi nu eredităm decât ceea ce Încape În tiparele povestirii, căci toate impresiile noastre sunt modificate de dorința de comunicare. (azi) Tot mai des am senzația bizară că voi cădea Într-o crăpătură invizibilă a spațiului; chiar acum, aici, lângă mine, se va deschide o falie așa, din mers, iar eu mă voi prăvăli În gol fără oprire. Strigătul meu desnădăjduit nu-l va auzi nimeni sau nu va vrea să-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am trezit de dincolo; „Ai grijă, că eu am fost pe celălalt tărâm“, Îi spun lui A., „sunt imun la moarte sau voi fi deja nemuritor, Întrucât am aruncat o privire În anticamera aceea, m-am uitat măcar printr-o crăpătură, deși eram copil“; ea Îmi ia mâna, o duce la ochi, la buze, mi-o sărută cu atâta dăruire, că iar mă Întreb Înfrigurat dacă asemenea gesturi mă pot minți. E sinceră, Îmi spun, nu poate să mă Înșele, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-n Vestul sălbatic În urmă cu cinci ani, ascunzându-ne câteodată toată ziua, fără să mai intrăm În clasă pentru lecții. Orice colțișor, orice ungher, cât de misterios ar fi fost, fusese explorat minuțios de către noi; nu exista piatră sau crăpătură din gard, să nu fi fost pipăită și probată. Am trăit o senzație de timorare, ca un personaj de roman care știe că e personaj și trebuie să-și controleze gesturile și ținuta În fața cititorilor, pentru a ieși Înaintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe Grigore Iuga, îndeosebi, care l-a îmbrățișat atât de călduros de la prima întîlnire și nu s-a dezmințit deloc, apoi și pe Gogu Ionescu care, sărmanul, e atât de îngrijorat din pricina Nadinei... Ușa directorului se întredeschise subit și în crăpătură apăru capul lui Deliceanu: ― Roșule, mai ai ceva? ― Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am să telefonez și viu să anunț! zise secretarul fără să ridice nasul din jurnale. Când se închise ușa, Titu întrebă uimit: ― A și venit? ― Ehe! Chiar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie gata, eu într-o jumătate de oră sunt în mașină... Dar fata asta pe unde o fi umblînd? Începu să strige, lungind și cântând silabele: ― Ileana... Ilenuțo!... Unde ești, Ilenuțo?... Ileana!... Peste câteva secunde capul fetei apăru în crăpătura ușii de la vestibul, încetinel, ca și când n-ar fi fost sigură dacă a auzit aievea glasul cucoanei sau numai i s-a părut. ― Hai, fetițo, intră!... Te-ai sculat? zise Nadina întinzîndu-se alene sub plapumă și răsfățîndu-se ca o pisică la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecea prin el ca prin sită. Nu avea nici cea mai mică intenție de a se întoarce spre sine, era concav, centrul său de greutate era ca o lăcustă scânteietoare care zbura înaintea lui. Trunchiurile uriașe aveau scoarțe solzoase, iar crăpăturile lor neîntâmplătoare semănau cu literele alfabetelor runice. De fapt, fiecare formă, fiecare încrețitură a suprafețelor, sugera, privită în amănunțime, un înțeles, pădurea părea încărcată de simboluri și entități, frământată de o adiere ce nu venea de niciunde. Iar lucrul cel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ieșea din casă decât după căderea nopții. Acum o adulmeca, liniștea avea un miros anume, aducând cu mireasma florilor de gutui. Nu poți ști din ce parte vine tăcerea. Uneori se iscă din senin, ca o adiere. Alteori crește din crăpăturile pământului sau coboară, ca o funie uleioasă, din cer. Unii se tem când e prea multă tăcere. Au impresia că, dintr-o clipă în alta, se va întâmpla ceva, aud zgomote care nu există decât în închipuirea lor, simt priviri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l apere pe bătrân ori năluca spre care privea. Mai mult mort decât viu, s-a lăsat moale în brațele mele. S-au auzit, în jur, un fel de hohot, apoi un sâsâit, siluetele întunecate s-au scurs prin crăpăturile pereților ca atunci când torni apă pe nisipul fierbinte. Bătrânul bolborosea ceva de neînțeles, pe urmă am deslușit că le spunea pe nume demonilor, dar ei nu știau dacă, astfel, cunoscându-i pe nume și invocându-i, bătrânul îi chema sau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ți-ai dat seama ? Nu știu, cum puteam să-mi dau seama ? Bunicul era întins pe scară, cu gâtul rupt, cu ochii căscați... Totul era altfel... — Dar mai ales lumina. Eu priveam de departe, când ai intrat în casă, prin crăpătura ușii a ieșit o dâră de lumină. Ar fi fost simplu pentru cineva care voia să coboare scările să aprindă lumina din hol. De ce ar fi trebuit să îndrepte lumina veiozei spre trepte ? Mai ales după ce, minute în șir, o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să se îmbrace cât mai curat, doar că hainele se molipsiseră de oboseala trupului pe care trebuiau să-l acopere. Pantofii, vechi și crăpați, fuseseră dați cu cremă de ghete din gros, dar căldura subțiase vopseaua și o spărsese urmând crăpăturile căputei. Mâna, care îi tremura ușor, și-o ridică spre bărbie ca să-i astâmpere tremurul. Buza de sus era suptă, subțiată după gingia lipsită de dinți, iar buza de jos, umedă, ca a unuia care își caută cuvintele. Și asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Odată începe o huruială, nu știi din ce parte vine ca să știi unde, în partea ailaltă, să fugi. Și dacă fugi e degeaba, prăvălitura te prinde din urmă. Măcar să te strângă de-a binelea, că poți să rămâi într-o crăpătură și mori încet, fără aer. Așa că nu te apără decât Dumnezeu, ca să ieși viu. Și Sfânta Varvara, care e pentru noi un fel de Maica Domnului. — Te duci la biserică ? Te închini, te rogi la Dumnezeu să te ierte de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușa. Maca oftă, mai trase o dușcă, apoi luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De dedesubt, din crăpătura ușii, ochii lucioși și uscați ai bătrânului scânteiară, atât cât Maca să-i poată observa, înainte de a se trage îndărăt. — Bâțâitule ! Moș Coprol ! strigă, înainte de a trânti ușa. Fata se oprise în pragul băii. Avea un prosop în jurul coapselor și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tău, în toate încheieturile și mădularele, de la cap până la picioare și înapoi ! De atâta săltat, se ridicase în picioare. Nu mai privea înspre Maca, bucuria și dragostea lui se adresau acum lumii întregi : — Să te blagoslovească apa rea, boarea și crăpătura pământului, furnicăturile, încurgerile și junghiurile, păienjeneala, zgârcii și poceala ! Ologeala și urzicătura... Să te lovească profețiile prorocilor, Sfântul Ilie să-ți usuce gâtul ca cenușa... Să te bată Dumnezeu cu oftică, cu lepra Egiptului, cu trânji, cu râie și pecingine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nemaigăsind boabe căzute, se roteau flămânde deasupra orașului. Tili avea de ales între a fi plictisit și a fi trist. Ar fi avut toate motivele să fie plictisit, plimbându-se pe Bulevardul Gării, observând furnicile cum își fac loc prin crăpăturile trunchiurilor în căutare de miere sălbatică ori privind la oamenii și mașinile care-i treceau pe dinainte. Ar fi putut fi plictisit, dacă ar fi știut care e leacul. Negăsindu-l însă, era mai ales trist. Și asta nu era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repararea prin încărcare prin sudare a elementelor componentelor sub presiune care prezintă coroziuni sau eroziuni, izolat sau grupat și placarea prin încărcare prin sudare, cu material inoxidabil, a suprafețelor elementelor incintei sub presiune; ... c) remedierea prin sudare a fisurilor sau crăpăturilor elementelor incintei sub presiune; ... d) efectuarea, la elementele incintei sub presiune, a unor suduri noi, refacerea sau remedierea celor existente; ... e) înlocuirea prin mandrinare a țevilor de schimbătoare de căldură și a niturilor de la recipiente; ... f) înlocuirea dispozitivelor de protecție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266404_a_267733]
-
la cap sau în T cu pătrundere completă (cu sau fără prelucrarea marginilor tablei/țevii) este obligatorie, inclusiv în cazul în care se efectuează încercări distructive; 3.18. La examinarea vizuală a îmbinărilor sudate nu se admit: 3.18.1. crăpături și fisuri în sudură sau în zona influențată termic; 3.18.2. șanțuri marginale; 3.18.3. cratere în sudură sau pori; 3.18.4. lipsă de pătrundere la rădăcina sudurii; 3.18.5. denivelări ale marginilor tablelor sau țevilor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/266404_a_267733]
-
un gînd obsesiv. De exemplu, spălarea, cu rolul de a evita contaminarea, survine ca urmare a gîndurilor legate de o posibilă contaminare. În unele cazuri, nu există nici o asociere aparentă între gîndul intruziv și comportamentul repetitiv, ca în exemplul ocolirii crăpăturilor din trotuar pentru ca membrilor familiei să nu li se întîmple nimic rău. Alte persoane nu manifestă compulsii, fiind afectate numai de gînduri obsesive, iar altele nu prezintă obsesii, ci numai ritualuri compulsive. Elementul comun al diverselor simptome asociate cu TOC
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
le plătească". În 1886, călătorul francez Émile de Laveleye notează în legătură cu locuința țărănească: Aproape nici un mobilier, cîteva taburete, dar totdeauna o ladă mare pentru a pune în ea hainele de sărbătoare; în general, lipsesc coșurile; fumul iese cum poate prin crăpăturile acoperișului. Este considerat sănătos și, de fapt, are calități antiseptice, deoarece îndepărtează insectele de pe jamboane. În orice caz, fumul îndepărtează țînțarii, ceea ce este un lucru bun. În concluzie, nici o bucurie, nici un confort. Coliba negrului din Africa centrală este mai bine
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
corecta greșelile, explicând ceea ce era incorect. Don Terentio, trecând prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico ghemuit sub fereastra școlii... În zilele ce-au urmat l-a urmărit pe Giandomenico și a putut să-l vadă cum scoate din crăpăturile zidului de lângă fereastra școlii câteva pietre plate luate de la râu și bucăți de cărbune. Scria de zor, așternând pe acele tăblițe improvizate toate exercițiile dictate sau scrise de Solea. Extrem de familiar pentru Dante Maffìa este ambianța. Imediat după primele pagini
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]