3,263 matches
-
plătesc o gură de aer și încă una? Nu, trebuie să se termine odată. Gata. Am terminat. Scoase din țâțâni ușa cu oglindă a șifonierului și-o aruncă pe jos. Un trosnet înfundat îi dădu de știre că oglinda se crăpase căzând cu fața în jos pe podeaua de unde strânsese covorul. Acesta zăcea, făcut sul, de-a latul sofalei, peste pernuțele fantezi de catifea și mătase portocalie. Trase pianina, care avea rotile, până în mijlocul camerei și sprijini de ea covorul persan
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi, înfiorate și tremurând încă de parcă ar fi deținut ceva incomunicabil și care totuși se revela prin limbajul sudorii și frisoanelor. Nici una, totuși, nu era conștientă de ceea ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o cadra cu un portret magnific al lui Tagore, dat chiar de poet cu o dedicație, și faptul acesta a cutremurat-o, căci vedea în el un semn foarte rău, mai ales că rama se făcuse țăndări și pânza se crăpase). Am întîlnit-o în zori în bibliotecă, unde i-am adus cărțile, fiecare cu o dedicație inocentă, și am îmbrățișat-o urîndu-i o viață senină și toată fericirea pe care o merită. Aveam lacrimi în ochi spunîndu-i acele câteva cuvinte banale
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai viu depărtarea de Maitreyi. Aproape că îmi venea să urîu. Când a sosit Khokha, credeam că am să-l îmbrățișez de emoție. Parcă aducea cu el toată dragostea, toată India. Venise într-o dhoti destul de murdară, cu picioarele lui crăpate fără sandale, și toți din casă îl priveau cu dispreț, cu scârbă, dar el, știindu-se "la mine", intra și ieșea mândru, aducând lucrurile din camion, conducând hamalii prin hall. Ardeam de nerăbdare să-mi spună ce s-a mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
liceu, îi făcuse și uniformă, cu beretă, parc-o vede ș-acu, în iulie a fost asta și-n august s-a decretat mobilizarea... Tăticu a plecat pe front, p-ormă a murit mămica, coșcogea femeia zăcea și aiura, îi crăpase buzele, săraca, de ce fierbințeli avea... Și ea, ce să știe ea, copil de unșpe ani ? Ea se juca pe maidan, nu se îndura să vie acasă... La urmă, a văzut pe dracu, că avea grijă de frați, că sta la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cât vorbise ei amândoi pân-atuncea ? — Se duce, i-a zis. De-acum, într-o zi, două, într-o săptămână, dar nici nu cred că atât, se duce biata Muti... Vezi că i se urâse de când tot aștepta să crape soacră-sa și nu mai putea să s-abțină. Ce-o fi fost și-n capu lui ? C-o să crape și Ivona, și-o să scape el d-amândouă, și-o să rămâie Farfuza stăpână și pe casă, și pe bijuterii, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
săptămână, dar nici nu cred că atât, se duce biata Muti... Vezi că i se urâse de când tot aștepta să crape soacră-sa și nu mai putea să s-abțină. Ce-o fi fost și-n capu lui ? C-o să crape și Ivona, și-o să scape el d-amândouă, și-o să rămâie Farfuza stăpână și pe casă, și pe bijuterii, și pe banii de la cec ai babii ? Asta trebuie să fi fost în mintea lu gineri-su, de se tot plimba
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-su, de se tot plimba el pân sufragerie și-și tot freca mâinile : — Vezi ? Acu-n două, trei zile cel mult, se duce biata Muti... Și baba, nimic. Aprindere de plămâni, apă, ce-o fi avut, ea știe, da de crăpat tot n-a crăpat. Tot degeaba și-a frecat gineri-su mâinile în sufragerie. A zăcut ea ce-a zăcut, da dac a scăpat dân martie, care-i lună cu bucluc, dacă e să pați v-o nenorocire, dacă e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plimba el pân sufragerie și-și tot freca mâinile : — Vezi ? Acu-n două, trei zile cel mult, se duce biata Muti... Și baba, nimic. Aprindere de plămâni, apă, ce-o fi avut, ea știe, da de crăpat tot n-a crăpat. Tot degeaba și-a frecat gineri-su mâinile în sufragerie. A zăcut ea ce-a zăcut, da dac a scăpat dân martie, care-i lună cu bucluc, dacă e să pați v-o nenorocire, dacă e să mori, în martie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
casa cât lipsise el. Că ea vânduse covoare, bijuterii, că ea deschisese și pensiunea. Așa că d-aia nu putea el în fața lu soacră-sa să deschiză gura. Nici să-i spună soacră-sii de a dreptu că azi-mâine ea o să crape și să-l puie pe el pe carnete. Și baba, vicleană, se făcea că nu pricepe ce vrea el să-i spună. Încă nu se ramolise baba, avea ea ceva-n cap, că-ntr-o zi a scăpat-o gura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dracu muieri, cum se ține ca scaiu... Că doar n-o să trăiască Ivona cât lumea, că doar n-o să împărățească ea pământu. Că și madam Ioaniu, cât a avut zece suflete-n ea, ca pisica, da pân-la urmă tot a crăpat ! Și Ivona, cum e zurlie și otrăvită, numa cu țigarea-n gură și cu cafelile, și-n toate mințile n-a fost niciodată, Ivona nici atât n-o s-o ducă... Păi că n-o vezi ce zmintită e ? Să stea ea ascunsă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pâine amară mănânci dacă ajungi orfană, tot la coadă la brutărie mă văd, tot întuneric, tot frig, tot iarna. Ee-heee, și d-atunci, câte și mai câte cozi, parcă tot la cozi am stat, toată viața... Și numa când se crapă de-a binelea de ziuă mă văd cu pâinea-n brațe, ce pâine rea, plină de tărâțe, bolovan, nu pâine, înghețată și ea de ger, și-mi atârnă, tare ca piatra, în brațe. Și io, cu pâinea-n brațe, într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce m-așteaptă acolo, că s a trezit toată liota de frați, și urlă, și se-ncaieră, și mă strigă, care de care, că nici nu mai nemeresc pe ce să pui mai întâi mâna. Spală-i, dă-le să crape la toți, p-ormă deschide ușa să se ducă putoarea casii, să intre-o gură de aer, p-ormă cară lemnele de la magazie să aprinzi focu, tot cu mâinile-alea, parcă le văd și-acu, alea e mâini de copil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el ce știe când zice de Rusiia ! Și-ntr-un timp, povestea el, și-a scos mâna în ger, afară. Că sta ei în șanțuri, sta ei sub pământ, ei știe cum sta, ca șobolanii... Și-afară, un ger de crăpa pietrele, și Niculaie, cum a fost el toată viața drăcos, și-a scos singur mâna afară, să-i degere. Că doar-doar l-o trimite ăia acasă, și-o scăpa de belea. Și-a stat ce a stat așa, cu mâna-afară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și nu mai știi c-ai și tu pe lume o casă și o nevastă ! Că te duci acolo, trap-trap, da p-ormă vii tot la mine, io să te spăl, io să te calc, io să-ți dau să crăpi ! Eee, mai crapă tu, crăpa-ți-ar ochii în patru ! Poftim, madam Delcă, la masă, poftim în capu mesei, în locu lu Niki ! Poftim, să-ți torn supa lui în farfurie ! Asta, o dată-n viață o văz și io pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știi c-ai și tu pe lume o casă și o nevastă ! Că te duci acolo, trap-trap, da p-ormă vii tot la mine, io să te spăl, io să te calc, io să-ți dau să crăpi ! Eee, mai crapă tu, crăpa-ți-ar ochii în patru ! Poftim, madam Delcă, la masă, poftim în capu mesei, în locu lu Niki ! Poftim, să-ți torn supa lui în farfurie ! Asta, o dată-n viață o văz și io pe Ivona că e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai și tu pe lume o casă și o nevastă ! Că te duci acolo, trap-trap, da p-ormă vii tot la mine, io să te spăl, io să te calc, io să-ți dau să crăpi ! Eee, mai crapă tu, crăpa-ți-ar ochii în patru ! Poftim, madam Delcă, la masă, poftim în capu mesei, în locu lu Niki ! Poftim, să-ți torn supa lui în farfurie ! Asta, o dată-n viață o văz și io pe Ivona că e femeie cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au strecurat vecinele... Dar eu, ce pot să fac ? Mă uit nehotărât la umbrele înnegrite, prăfuite, decolorate, care desenează pe perete, pe podea locul unde mobila a stat, zeci de ani, nemișcată. E ca la o mutare... Zidul din stânga e crăpat tot, de sus până jos - a rămas așa de la cutremur. Și la plafonul din sală a căzut o bucată mare de tencuială - dedesubt se văd cărămizile, lemnăria. Nea Delcă n-a mai ajuns să repare, n-a mai ajuns nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la marginea șoselei, și improvizăm un picnic copios. Timp de o jumătate de oră mănînc neîntrerupt, În timp ce taică-meu mă privește făcînd mici comentarii. Se amuză de uniforma mică și uzată, care stă să plesnească pe mine. — Oprește-te, o să crape de tot. În cele din urmă, Îmi face o poză. Așa cum stau ghiftuit, pe o pătură, Între resturile unui prînz monstruos, mijindu-mi ochii, poate din cauza soarelui care Îmi luminează chipul, poate din cauza suferinței, tuns oribil, par mai degrabă subiectul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea aproape țipînd. Iar ultima dată cînd straniul și sîcÎitorul personaj a crăpat ușa și și-a vîrÎt chipul hidos, ca să Întrebe iar dacă mortul nu s-a Întors totuși la birou, coana Lizica era acolo, cu un scaun de lemn ridicat În dreptul pieptului, privind peste ochelarii căzuți pe vîrful nasului, gata să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că totuși nu e atît de irevocabil, poate că uită de noi, aici sus, pe munte, cu cerul În cap, niște amărîți care un an și patru luni trăiesc și așa destul de multă mizerie. Poate că se Îmbolnăvește dracului și crapă. Sau poate că se Îmbolnăvește și crapă și apoi uită. Sau poate că se Îmbolnăvește și crapă și uită și apoi se Îmbolnăvește iar și crapă și el, și cel care Îl trimite aici, și cel care Îl verifică pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate că uită de noi, aici sus, pe munte, cu cerul În cap, niște amărîți care un an și patru luni trăiesc și așa destul de multă mizerie. Poate că se Îmbolnăvește dracului și crapă. Sau poate că se Îmbolnăvește și crapă și apoi uită. Sau poate că se Îmbolnăvește și crapă și uită și apoi se Îmbolnăvește iar și crapă și el, și cel care Îl trimite aici, și cel care Îl verifică pe cel care Îl trimite aici. Toți odată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cerul În cap, niște amărîți care un an și patru luni trăiesc și așa destul de multă mizerie. Poate că se Îmbolnăvește dracului și crapă. Sau poate că se Îmbolnăvește și crapă și apoi uită. Sau poate că se Îmbolnăvește și crapă și uită și apoi se Îmbolnăvește iar și crapă și el, și cel care Îl trimite aici, și cel care Îl verifică pe cel care Îl trimite aici. Toți odată sau unul cîte unul, treaba lor cum. Dar să ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
patru luni trăiesc și așa destul de multă mizerie. Poate că se Îmbolnăvește dracului și crapă. Sau poate că se Îmbolnăvește și crapă și apoi uită. Sau poate că se Îmbolnăvește și crapă și uită și apoi se Îmbolnăvește iar și crapă și el, și cel care Îl trimite aici, și cel care Îl verifică pe cel care Îl trimite aici. Toți odată sau unul cîte unul, treaba lor cum. Dar să ne lase pe noi să ne bucurăm de mizeria noastră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din paradis. Cădere din paradis, spui... De ce vorbești așa urît? E clar că e subiectivă memoria... poate că ai uitat cozile. La prima oră a dimineții... toți oamenii ăștia strînși grămadă la fiecare colț de stradă cînd Începe să se crape de ziuă... arată ca o turmă de pinguini orfani, ca un cortegiu funerar. PÎinea și laptele sînt raționalizate, nu ajung pentru toată lumea. Poți să-ți bagi undeva cartela aia pe care ți-o dă statul, stai cu ea cu tot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]