3,021 matches
-
din munții cei vechi, cele mai bune roade de pe dealurile cele veșnice, 16. cele mai bune roade ale pămîntului și din tot ce cuprinde el. Bunăvoința Celui ce S-a arătat în rug să vină peste capul lui Iosif, pe creștetul capului domnului fraților lui! 17. El are frumusețea întîiului născut al taurului; coarnele lui sunt cum sunt coarnele bivolului, cu ele va împunge pe toate popoarele, pînă la marginile pămîntului: ele sunt zecile de mii ale lui Efraim, ele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval al scrîșnetului, am să-i organizez funeralii mărețe fiecărui fir de păr căzut de pe creștetul tău, am să răscumpăr ruginii tot fierul din care-ți voi face o nouă cazma, voi coase haine de mătase pentru isteria lumii, Îți voi șterge cu acid sinuciderea de pe fața nevăzută a medaliei, voi coborî cu hăitașii pînă-n visele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cu degetul după sistemul ei planetar, Îmi farmecă și desfarmecă ganglionii, Începe să murmure un cîntec străvechi, și gonadele mele o iau razna prin trup, izbindu-se de artere, de vene, de oase, Îmi păgubește sîngele, Îmi țintuiește fericirea deasupra creștetului. În această deltă amară mă chinuiește cu perlele nefolosite În poemele sale, perle răscoapte, bune doar de trimis ca ilustrate, scrise cu sîngele cald al mamiferelor, al mamiferelor hrănite cu poveștile și poemele scrise de ea, poeme de tămîiat visătorii
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
trei inele smulse de la femeile ce alăptează orfanii pedepsiți prin semnul păduros al crucii, aici așteptăm sosirea unsului, a celui despărțit de tot și unit cu toți cei neasemănători, care trag la edec mormintele, Înțelenite cu prea mult fast pe creștetul celor din urbea lăsată capriciilor ― un menuet În sunetele căruia așteptăm deschiderea carnavalului, veseli că ne putem pîndi, printre versuri, unii pe alții. Doar aici mai pot să alint pielea cu care mă voi Îmbrăca În mormînt, unde mă va
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a prins a se uita în stânga și-n dreapta și a început a se scărpina la ceafă. Habar nu avea ce să facă, cu ce să pornească treaba. A început să se uite jur-împrejurul său și să se scarpine în creștetul capului. Era tot nedumerit. După câteva clipe, însă, și-a amintit de ce-i spusese bătrânul: că are să-i vină în ajutor nevoia. încurajat, a și prins a striga, cât îl țineau puterile: - Nevoieee... nevoieee hăi, unde ești?!... A așteptat câteva
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
-o. Au izbucnit ropotele de aplauze. Pasărea plana maiestuos pe deasupra, ea însăși mulțumită de grandiosul spectacol. Părea conștientă de prestație. în cele din urmă, s-a oprit pe brațul înmănușat al dresorului. Cu mișcări tandre, acesta a mângâiat-o pe creștet și pe aripi. A urmat recompensa: o bucățică de carne. Copilul care se speriase ceva mai devreme s-a apropiat de dresor. A întins mâna dreaptă, ca și cum ar fi vrut să mângâie și el pasărea. Zâmbind, dresorul i-a prins
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
civile și cu pregătirile în vederea plecării mele la țară. Părinții rămaseră foarte surprinși de sosirea mea neașteptată. (Trebuia să-i anunț telegrafic.) Fără să mai pierd vremea cu ocoluri, le-am arătat deschis scopul venirii. Tata m-a măsurat din creștet până-n tălpi, fără sa scoată o vorbă, apoi s-a interesat, firește, de zestrea Mihaelei. ― E săracă, i-am spus, însă de familie bună. Vom munci amândoi și ne vom ține. N-o să murim de foame. Ce vrei, n-au
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cedru, de la pardoseală pînă la tavan; a îmbrăcat astfel în lemn partea dinlăuntru și a acoperit pardoseală casei cu scînduri de chiparos. 16. A îmbrăcat cu scînduri de cedru cei douăzeci de coți ai fundului casei, de la pardoseală pînă în creștetul zidurilor, și a păstrat locul acesta ca să facă din el Sfîntă Sfintelor, Locul preasfînt. 17. Cei patruzeci de coți de dinainte alcătuiau Casa, adică Templul. 18. Lemnul de cedru dinlăuntru avea săpături de colocinți, și flori deschise; totul era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
pedanterie hipnotizată, ca la ralentiurile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecât geanta sub ceafă, eu i-am lipit omului batista de gaura din creștet și am început să-l asigur ca se află printre oameni binevoitori, în cea mai frumoasă dintre lumile posibile, iar o doamnă - după ce ne-a somat scurt să nu cumva să-l mișcăm - l-a întrebat cum îl cheamă și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
între cele două brațe ale Chiliei, cel nou și cel vechi. Ei bine, nu știu dacă era sămânța sau harul locului, dar pepeni de mărimea celor pe care i-am avut acolo n-am mai văzut. Popușoii creșteau până dincolo de creștetul călărețului iar inul semănat mi-a deschis multe porți. Mulți ar fi dorit să poată croi din pânza aceea îmbrăcăminte. Aveam și o micuță grădină de zarzavat care nu mai prididea să ne bucure. Dar poate că experiența agricolă cea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aburcat pe cal, s-au uitat în stânga și n dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ...Doamne ferește! În starea asta abia perecepeam mișcarea bărbaților. Care cum
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mea se lipesc de tine ca poțoțonii tăi de trup. Să nu cumva să râvnească cineva la grădinița mea de nuri, și te pun păzitoare înainte de toate pe tine. Al doilea, te sărut de mii de mii de ori din creștet pîn' la vârfurile picioarelor și-ți declar că m-au fermecat cu desăvârșire și ca nealtădată. Îndealtmintrelea, vorba ta, nu mai făgăduiesc nimic, dar mă pun pe treabă // și sper că vei avea mai bune rezultate decât în trecut. E
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
găsea cufundat în rahat până la urechi. Deci, cel mai interesat să-l determine pe inculpat a se înclina. Îi dărui țigări Kent ! I le aprinse. Se învârti în jurul lui ocrotitor, surâzându-i prietenos. Îl luă pe după umeri. Îl mângâie pe creștet. Mai că nu se aplecă să-l sărute pe frunte. Dar, în același timp, simțeam cum își înfrâna cu greu pornirea de a se repezi să-l strângă de gât. Parcă se scăpase pe el locotenentul major Silveșteanu. Arăta răhățit
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
multe precizări când vrem să ne imaginăm asemenea locuri. Acum o sută cincizeci de ani, oamenii se înduioșau privind lacurile și pădurile. Astăzi avem lirismul închisorii. Așa că mă bizui pe dumneavoastră. Adăugați doar câteva amănunte: căldura, soarele bătându-ne în creștet, muștele, nisipul, setea. Cu mine se afla un tânăr francez care credea cu tărie în Dumnezeu. Într-adevăr, e ca într-o poveste cu zâne. Un fel de Duguesclin, dacă vreți. Din Franța trecuse să lupte în Spania. Generalul catolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
că nu e pentru el, că doar nu scrisese, dar moșul se îndreptă spre el, îl luă în brațe și îi oferi cadoul. Cristinel se fâstâci și uită să mulțumească. Parcă îi venea a plânge de bucurie. Moșul îi sărută creștetul, ură „Sărbători fericite!” și dădu să plece, când Cristinel își aminti să îi mulțumească. Cuibărit în brațele bunicii, ținând mașina cu telecomandă în brațe, o întrebă pe aceasta de unde a știut moșul ce își dorește el. Din câteva cuvinte rostite
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
bulgărești. Domnule profesor, galant cum vă știu, veți găsi o scuză pentru efectul lecturii asupra mea. Pentru că, citindu-vă cartea, am înțeles că tot elevă am rămas. Iar la final, meditând la cele citite, am simțit cum cartea îmi lovește creștetul și dumneavoastră îmi spuneați: „Stai jos, Lia Moldovanu, nota 4 la lecția despre viață”. Și pentru că istoria este repetabilă, mie nu-mi rămâne acum decât să fac același gest ca în 2006: mă înclin cu respect în fața „călătorului”. „CĂLĂTOR... PRIN
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
prin fața meu adăugând alte buchete de flori, gândurile mele înaripate zburau spre alte momente când, în postura de director, în care m-am aflat timp de 4 ani, în acea perioadă am fost denigrat, ponegrit și înnoroiat din tălpi până în creștetul capului. Raportând situația actuală - de a mă afla aproape cufundat în mulțimea buchetelor de flori - la trecutul meu când persoana și demnitatea mea umană mi-au fost înjosite, fără să vreau - mi-am zis că, ceea ce mi se întâmplă azi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
serbare de sfârșit de an școlar și când una din elevele excepționale ale școlii recita cu patos artistic următoarele versuri despre luptele de la Turtucaia: „Copiii mei, copiii mei/ Când treceți seara la culcare/ Și candelele-n tremurare/ Vă ning pe creștete văpaia/ Rugați-vă și pentru cei/ Care-au căzut la Turtucaia”. Aceste versuri abia mai târziu le-am recunoscut ca fiind ale lui G. Tutoveanu. Cum fuseseră mulți priponeșteni participanți la Turtucaia și unii au căzut acolo, în sala de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
urcă în cap și, amenințător, luă de jos o găleată plină. - Dă-mi-o ! Cu demnitate, bătrânul îi întoarse spatele și-i arătă lui Voicea doar ceafa cu cârlionți cărunți. Namila ridică găleata deasupra capului și, furios, o răsturnă în creștetul moșului, îndesându-i-o ca pe o glugă. Agitând ca o găină tăiată brațele scurte, bătrânul se zbătu și dădu să se întoarcă dar, înecat, se prăbuși în iarbă. Beat, tăietorul râdea gros. Căpitanul scoase un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o avusese la șaisprezece ani. La optsprezece, avea experiență. A fost sedusă, iubită, înșelată, trecută din mână în mână. Pentru ea s-au tras focuri de armă, chiar se vorbea de o sinucidere. Cu siluetă de amforă vie care, din creștet până în vârful degetelor, unduia sub priviri, cu chip din rotunzimi desăvârșite și urechiușe lucrate în arabesc, cu frăgezimea pielii care trezea irezistibil pofta masculilor în uniformă, cum să nu se întâmple atâtea ? Târgul era mediocru iar fata avea altă vocație
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
trebuie să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază au fost Îmbrăcați complet În alb, de la beretă pînă la pantofi; pentru Julius o cravată mică de mătase albă, din același material cu funda În care era strîns cocul demodat pe creștetul bălai al Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față. În spate stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un scamator. I-au așezat pe scăunele aliniate În holul uriaș al castelului. La capătul rîndului al treilea stăteau Cinthia și Julius, iar Vilma, În picioare, ceva mai la o parte. Din fund, Victor se uita lung la ea pe deasupra creștetelor celor cincizeci de copii și a capetelor celor cincisprezece guvernante care reușiseră să-și găsească loc; celelalte stăteau În picioare, sprijinite de perete. În rîndul Întîi, În mijloc, Rafaelito, Pipo și Martin, acesta din urmă spunînd că totul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și tulburat. CÎnd ajunseră la pod abia se mai putea ține pe picioare, Îl Întrebă dacă avea curaj să treacă și Julius răspunse: desigur. Nu se clatină aproape de loc, adăugă pentru a-l liniști. Peter zîmbi și-l mîngîie pe creștet făcîndu-i semn să pornească. A stat cîtva timp acolo petrecîndu-l cu privirea, uite-l acolo, abia se mai vede, ai gri-gri-gri, vru să spună grijă, dar se poticni Îngrozitor după prima silabă, gri-gri-gri-gri, nu era nimic de făcut, mîine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
metisul ăla păros și cam prostănac, el zîmbea și-ți spunea că altădată. Așa stăteau lucrurile cu Arzubiaga, aproape că uitară pînă și isprava cu ridicatul bolovanului, cînd Îl ținuse cîteva clipe deasupra capului și apoi și-l așezase pe creștet. Într-o bună zi Silva ridică și el pietroiul și pe urmă și-l așeză pe cap. Silva era un băiat blond cu Înfățișarea unui pisoi gata oricînd să scoată ghearele. Avea ochii foarte verzi și niște picioare puternice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ziua lui, o petrecere mare la care să invit toată clasa. Santiago și Bobby fuseseră Întotdeauna În coada clasei, În schimb Julius era printre primii. Aflaseră asta de curînd, cînd maica stareță l-a chemat, l-a mîngîiat pe creștetul capului și i-a prins la gît o medalie. La Încheierea anului pregătitor era al treilea din clasă. Mătușa Susana era cît pe-aci să moară de invidie, dar a venit să-și felicite verișoara. Și biata Susan, ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]