4,293 matches
-
din punct de vedere sexual, este ’ădăm, termen care apare în povestirile teologice din Cartea Genezei și este frecvent utilizat și în sens colectiv de „umanitate”. În gândirea religioasă a vechiului Israel, persoana era concepută întâi de toate ca o creatură a lui Dumnezeu (Gen 1-2). Deși primele capitole din Cartea Genezei au fost redactate în forma finală în epoca (post)exilică (cf. F. Giuntoli, în Merlo, 2008, pp. 113-116), învățătura lor despre natura omului reelaborează concepții specifice Orientului Apropiat antic
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Merlo, 2008, pp. 113-116), învățătura lor despre natura omului reelaborează concepții specifice Orientului Apropiat antic prezente deja în vechile povestiri ale creației (de exemplu, miturile babiloniene Enuma Eliș sau Atrahasis), astfel că este foarte posibil ca ideea că omul este creatura lui Dumnezeu să fi existat în Israel cu mult timp înainte de redactarea Gen 1-2. Conform Gen1-2, omul recunoaște că este inferior Creatorului, dar în același timp se află pe o poziție superioară comparativ cu celelalte ființei vii, deoarece doar persoana
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
binecuvântarea de pe o inscripție regală filisteană din Ecron (secolul al VII-lea î.C.): „Să-l binecuvânteze și să-i prelungească zilele sale” (liniile 3-5, în Gitin, Dotan, Naveh, 1997). Viața de după moarte În concepția Vechiului Testament, fiind considerat o creatură a lui Dumnezeu, omul rămâne viu atât timp cât divinitatea continuă să-i dea „suflare de viață” (Gen 2,7), după cum se întâmplă în cazul tuturor ființelor vii de pe pământ (Gen 1,30; 7,22). Prin urmare, se credea că moartea este
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Franciscan din Roman, împărtășind semenilor din urbea mușatină și nu numai, din pasiunea sa pentru muzică, alături de formația corală Schola cantorum mușatină, al cărui fondator este, cu rostul „de a înălța mintea și sufletul omului către acea dimensiune transcendentală, unde creatura se întâlnește cu Creatorul”. Lucrarea de față reprezintă o istorie a cântului gregorian cu trecerea sa prin toate momentele de vârf ale muzicii europene, consemnate în documente oficiale, în materie de muzică, având, astfel, în linii generale, și o istorie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Domnului cântând melodii mai degrabă cu inima decât cu vocea”. Această ideea trimite cu gândul la curentul pitagoreic, unde cântecul silențios poate să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță un cântec sacru”. Aceste motive, care, în ciuda noului fundal religios, din punct de vedere conceptual, derivă din doctrina pitagoreică și neoplatonică, își vor găsi o sistematizare mai originală, mai coerentă și mai puțin fragmentară în Sf. Augustin. 2.3
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o mare relevanță pentru însăși viața Bisericii”. Concluzie Muzica, dincolo de timp și spațiu, de genul și forma muzicală în care a fost exprimată, a avut și are menirea de a înălța mintea și sufletul omului către acea dimensiune transcendentală, unde creatura se întâlnește cu Creatorul. În alte cuvinte, muzica este unul dintre mijloacele cele mai importante prin care omul se întâlnește cu Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care, în cultul divin romano-catolic, și nu numai, muzicii i se acordă un spațiu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ALASDAIR GRAY LANARK O VIAȚĂ îN PATRU CĂRȚI PENTRU ANDREW GRAY Traducere din limba engleză și note de Magda Teodorescu Pe pămînt se vor vedea creaturi care vor lupta mereu una cu cealaltă, cu cele mai mari pierderi și morți de ambele părți. Răutatea lor nu va cunoaște limite; mădularele lor puternice vor culca la pămînt pădurile uriașe ale lumii, și cînd își vor umple burțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a porni în sus. Doi bărbați cu un metru topografic și un trepied conversau într-un colț. — E o treabă importantă, cea mai importantă de pînă acum. — Nobilul Stăpîn vrea să fie gata în douăsprezece zile. — îi lipsește o doagă. — Creatura trimite scufundători în scurgerile de tungtanium prin grupul algolagnic. — De unde să luăm forța să-i punem în mișcare? — De la Ozenfant. De la Ozenfant și micul lui catalizator. — A zis c-o să-l dea? Nu, dar nu se poate opune președintelui consiliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
concentrare, că nu se cuvenea să-l deranjezi. Lanark se simți ușurat cînd ridică tapiseria, se aplecă și intră în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a peretelui. Singurele mișcări erau ale creaturii argintii care-și încleșta și descleșta mîna, iar singurul sunet era un pufnet regulat și depărtat. Lanark își drese glasul și zise: — îmi cer scuze pentru întîrziere, dar am o carte aici și cineva care l-a cunoscut pe autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
descleșta mîna, iar singurul sunet era un pufnet regulat și depărtat. Lanark își drese glasul și zise: — îmi cer scuze pentru întîrziere, dar am o carte aici și cineva care l-a cunoscut pe autor zice că e foarte bună. Creatura nu-i răspunse, așa că se apucă de citit. „O RELATARE DESPRE RĂZBOIUL SFÎNT. în călătoriile mele, străbătînd multe regiuni și țări, mi-a fost dat să ajung în acel faimos continent al Universului. E un continent mare și foarte vast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
auzea un zgomot de frecare, de parcă un colț metalic i-ar fi scîrjelit, la mai bine de o mie șase sute de metri depărtare, pentru că părea foarte mică. O strînse pe fată de mînă. — Ce-i aia? — Un aspirator de adîncime. Creatura oferă o parte proiectului de extindere. Vorbeau în șoaptă. — De unde aveți energie pentru a manevra asemenea dispozitive? — Din curent, desigur. Și ce anume creează curentul? — Te rog, nu intra în detalii tehnice. Vino în camera mea. O să-ți placă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prin metalul rece de sub el, apoi ciocul se închise cu un pîrîit ca de pușcă. Urmă al doilea pîrîit, apoi un zăngănit. Norii de abur începură să se limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale se zărea o gaură neagră. Era părul. Se auzi un al doilea zăngănit cînd toracele se despică. Lanark căzu într-o parte, pe o aripă, și zăcu acolo, ascultînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
da a face rost de niște mîncare adevărată? Munro păru înfuriat. — Cum de voi doi un regim superior față de al nostru? Lordul Director nu mănîncă altceva mai bun. Cum ți-am spus, institutul e izolat. — Cu toate astea, o anume creatură trimite tone de mașinării scumpe. — Asta-i altceva, sînt utile în proiectul de extindere. Nu mai vorbi despre ce nu înțelegi. Dacă tu și partenera ta doriți să plecați, trebuie să mîncați ce vi se dă și să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ești superior, însemană că încerci să te convingi pe tine că ești superior. Thaw se scărpină în cap și zise: — Isteț, dar deloc adevărat. Tu ce citești? Coulter îi arătă o revistă numită Astounding Science Fiction, care avea pe copertă creaturi tentaculare care mînuiau o mașinărie în luminișul unei jungle. Un fulger verde țîșnea din mașinărie spre cer și despica o planetă care părea să fie pămîntul. Thaw își clătină capul și spuse: Nu prea îmi plac SF-urile. Sînt prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
noaptea și ziua, soarele și luna, stelele. Vineri: peștii și păsările. Cu fiecare nouă adăugire, Dumnezeu se ascunde din ce în ce mai mult în spatele universului pînă sîmbătă, cînd îi vedem doar nările într-un nor, suflînd viață peste Adam, care se trezește printre creaturile de jos. Adam are aceeași formă ca Dumnezeu, însă e mai gînditor. în final, iată și peretele din fața orgii. Adam și Eva îngenunchează strînși unul în altul lîngă rîul care izvorăște de sub pomul vieții. Pasărea din copac este un phoenix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceea, liftul se opri din nou și un alt șambelan aduse un grup de bărbați îngrijorați, în costume mototolite. Cei trei șambelani vorbeau în liniște lîngă piedestal, în timp ce ceilalți bolboroseau adunați în grupuri pe bancă. —...nu ne onorează, onorează doar creatura... — Secretarul lui suferă de algolagnie. —......dar el va menține diferențele... Dacă n-o face, deschide porțile libertății pentru toți. Munro se apropie de Lanark și-i zise încruntat: — Ghinion! Mă așteptam să-l avem pe director doar pentru noi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
arătă ceafa celor care îl urmăreau de sus. Ziarul se numea The Western Lobby și era tipărit cu sobrietate, în coloane ordonate, fără titluri sau fotografii care să ocupe prea mult spațiu. Lanark citi: ALABAMA SE ALĂTURĂ CONSILIULUI Acceptînd ajutorul creaturii de a construi cea mai mare bancă de energie neurală de pe continent, Noua Alabamă devine al cincilea stat cu reprezentare deplină în consiliu. Inevitabil, acest lucru va întări puterea lui Multan din Zimbabwe, conducătorul blocului negru din consiliu. întrebat aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se ridică. — Rima! Asfaltul e crăpat! E acoperit cu mușchi!“ — îmi ziceam eu că e mai confortabil ca de obicei. El se uită neliniștit în jur, și prin ceață văzu ceva care-l scoase din starea de oboseală. O creatură întunecată, cocoșată și fără cap, de aproape un metru și jumătate, cu multe picioare, stătea nemișcată în fața lor. Avea picioarele strînse, într-un mănunchi și picioarele îndoite de parcă s-ar fi pregătit să sară. Lanark simți cum Rima îl apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Numără, hai, numără cîți bani are! Obiectul era un portofel. Lanark i-l vîrî înapoi cu violență peste șoldurile Rimei. Șoferul îl luă cu o mînă și zbieră: Două sute de lovele. Munca pe patru zile. Faci mereu ore suplimentare, dar creatura plătește bine. îți dau jumătate ție ca să i-o trag fetei tale în părțile moi, bine? — Nu sînt artist, și mergem la Unthank. Nu. Nu prea ai ce face în Unthank. La Imber, merită. Tot felul de lumini strălucitoare, cluburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
modalitate de a-i controla mai mult pe cei care le fac. — Și dumneavoastră ce faceți? — Case. Sînt administrator de atelier la grupul Volstat Mohome. Lanark zise gînditor: — Grupurile astea, Volstat, Algolagnics și așa mai departe... sînt ceea ce lumea numește creatura? — Unii dintre noi o numim așa. Consiliul e finanțat de ea. Și institutul. îi place să se numească fundația. Sînt sătul de numele astea mari și vagi în spatele cărora se ascunde puterea, zise Lanark nerăbdător. Așa că alegeți să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se deranjeze prea mult. Luați o țigară, zise Grant, oferindu-i un pachet. El devenise prietenos, iar Lanark țîfnos. — Mulțumesc, nu fumez, spuse Lanark, calmîndu-se un pic. Puțin mai tîrziu, Lanark întrebă: — Sînteți amabil să-mi spuneți ce înseamnă exact creatura? — O consipirație care deține și manipulează totul pentru profit. — E vorba despre oamenii bogați? — Da, dar nu bogații în monede și bancnote, acest gen de bogăție reprezită doar un șirag de mărgele colorate menite să-i facă pe producători servili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru că o fac să pară adevărat. Dar nu-i necesar. Bătrînii își amintesc vremea în care producătorii produceau în mod neașteptat suficient pentru fiecare. Nici o recoltă nu se pierdea, nici o mină nu era epuizată, nici o mașină nu se strica, dar creatura a aruncat munți de mîncare în ocean pentru că flămînzii nu puteau plăti un preț profitabil, iar copiii cizmarului mergeau desculți pentru că tatăl lor făcuse prea mulți pantofi. Și producătorii au acceptat asta, de parcă s-ar fi produs un cutremur! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au nevoie și la naiba cu profitul. Și-ar fi dat seama în cele din urmă, ar fi trebuit să vadă, dacă acest consiliul n-ar fi intrat în război. — Dar în ce mod a contribuit la asta? — Pentru că această creatură nu putea rămîne bogată din vînzarea lucrurile necesare oamenilor care le produseseră, a vîndut obiecte distrugătoare consiliului. Apoi a început războiul, și acele obiecte distrugătoare au fost folosite la dărîmarea celor necesare. Creatura a profitat prin înlocuirea ambelor. Cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mod a contribuit la asta? — Pentru că această creatură nu putea rămîne bogată din vînzarea lucrurile necesare oamenilor care le produseseră, a vîndut obiecte distrugătoare consiliului. Apoi a început războiul, și acele obiecte distrugătoare au fost folosite la dărîmarea celor necesare. Creatura a profitat prin înlocuirea ambelor. Cu cine a luptat consiliul? — S-a divizat în două și a luptat contra lui însuși. — Dar asta-i sinucidere! — Nu, comportament obișnuit. Partea eficientă mănîncă partea mai puțin eficientă și se întărește. Războiul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aveau semnul consiliului pe frunte, dar nici unul nu degaja puterea calmă și reținută a unor bărbați ca Monboddo, Ozenfant și Munro. Ați putea să-mi vorbiți despre comitet? îl întrebă Lanark. — O să ajung la asta. Războiul s-a încheiat și creatura împreună cu organele sale au devenit mai puternice ca niciodată. Evident, erau multe stricăciuni care necesitau reparații, dar asta ne-a luat doar o jumătate din timpul și energia pe care-o avem. Dacă industria și guvernul ne-ar fi solicitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]