3,585 matches
-
separată, de dreapta Vasul de pasageri intră în port decis, ca un dispozitiv de luptă, făcând clădirile de culoarea noroiului să pară și mai mici. Pe fundal șirul neregulat de acoperișuri se conturează ciudat, amenințător. Pe măsură ce se apropie, femeile își croiesc drum spre el, împingând cărucioare de mână, ducând vase cu banane și alune, pește afumat în frunze de palmier. Docherii formează un lanț, trecându-și de la unul la altul sacii și cutiile până la depozitele companiei, iar femeile lasă jos încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lasă jos încărcătura și discută între ele. În momentul în care coboară albii din bărcile care-i aduc la mal, pe chei s-a format deja o piață completă cu cerșetori, câini și un polițai cu un băț care le croiește o cale de trecere spre vamă. Albii ezită și clipesc des în lumina soarelui, în timp ce femeile din piață pretind că nu-i văd, mulțumindu-se în secret să observe cercurile de transpirație care se întind la subsuoara cămășilor lor curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
De ce și-ar dori să le spună acestor chipuri care devin brusc grave la vederea lui: este în ordine, mă făceam doar, continuați, râdeți dacă doriți... În dimineața în care expediția este gata de pornire, se trezește devreme și-și croiește drum printre resturile de nuci de cocos goale și trunchiuri de copaci, îndreptându-se spre plajă. Pescarii împing pirogile lungi spre valurile care se sparg la țărm, forțându-și lopețile în apă, apoi ridicându-le la loc cu mișcări fluide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-a scos pălăria. Le răspunde și el, pretinzând că nu înțelege. Este salutat de Famous, al cărui cap este împodobit cu o cască bulboasă, cu un aspect dur. Pe măsură ce marea rămâne în urmă, Nelly se îndreaptă spre delta largă, croindu-și drum printre stânci și bancuri de nisip. Treptat, râul se îngustează până ajunge un simplu canal, care curge leneș între malurile încărcate de copaci. Din când în când, trec pe lângă sate, unde copiii tulburați vâslesc spre ei cu pirogile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decât frica. Vin cu tine, se hotărăște. Presupun că nu vor fi probleme. Am arma. Se bate cu palma pe suportul armei, scapă o înjurătură și se duce s-o ia de la latrină. Urcă amândoi povârnișul pe fondul bătăii tobelor, croindu-și drumul în lumina lunii. Ritmul tobelor îi atrage, îi face să mărească pasul. Este imposibil de spus câte tobe se aud: când muzica ajunge la unul din crescendourile periodice, li se pare că sunt sute de tobe. Pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din curiozitate, și nu din pasiune pentru pictură. Sunt sigură că ar fi comentat: „Ia să vedem ce poate face nevasta unui geniu.“ Mi-am pus în cap să reușesc singură și, cu tena citatea Scorpionului care sunt, mi-am croit un drum pe cont propriu. Așa se face că, în toate țările unde am expus, puțini au aflat că eram soția acestui muzician. „Ioana“ e un nume care nu spune nimic, lasă loc liber imaginației să alerge. Timp îndelungat nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dantele albe de zăpadă, Copacii se nchideau deasupră-ne-n arcadă, Sub ramuri ninse străluceau priviri de foc Și-am știut atunci că nu mai e un simplu joc. Am nins prin vreme dorul meu prea plin de tine Și-am rătăcit croindu-mi drum printre destine, Priviri de foc și-au stins văpaia-n așteptări Și-aripile s-au frânt în zborul către zări. Azi plânge o vioară în albul infinit, Mereu îți voi cunoaște pașii ce-au strivit Zăpada neumblată a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi face cu mâna și își duce batista la gură. Kuei Hsiang rămâne ca un par de lemn: — Așteaptă, Orhideea. Așteaptă un pic. Trag adânc aer în piept și mă întorc spre poarta trandafirie. Soarele iese dintre nori în timp ce îmi croiesc drum spre Orașul Interzis. — Trec doamnele imperiale! cântă Shim, eunucul-șef. Gărzile de la intrare se aliniază de o parte și de alta, făcând un culoar prin care trecem. Privesc înapoi pentru ultima dată. Mulțimea e scăldată în lumina soarelui. Rong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numai moartea o putea învinge. În vechime, eunucii au instigat la răscoale și chiar mai rău. În timpul dinastiei Chou, aceștia au ars din temelii un întreg palat. După spusele lui Fann Sora cea Mare, când un eunuc mai deștept își croia drum și devenea favorit imperial, cum făcuse Shim, își trăia viața supus unei persoane, dar deasupra întregii națiuni. Această posibilitate, nu doar de supraviețuire, ci și de a deveni o legendă, făcea ca mai mult de cincizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așa? — Răbdare și credință, doamnă. Dar împăratul Hsien Feng nu m-a chemat în patul său. Și am trecut dincolo de durere și rușine. Nu mă mai obosesc să-mi șterg lacrimile, care acum îmi curg șiroaie pe obraji. Mi-am croit drum în Orașul Interzis, numai că pare să nu fi existat niciodată o distanță mai mare între patul meu și Majestatea Sa. Nu șiu ce să fac. — Pe zi ce trece deveniți tot mai slabă, doamnă. Mă doare să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prezint. Kuei Hsiang a fost nu de mult onorat cu titlul tatălui meu. A avut de ales între a sta la Peking și a trăi din suma sa anuală de tael-i sau a călca pe urmele tatei și a-și croi drum, prin muncă, spre o carieră în Curtea imperială. Kuei Hsiang a ales prima variantă, ceea ce nu m-a susprins deloc; îi lipsește hotărârea pe care o avea tata. Însă nu este mai puțin adevărat că pentru mama va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
începutul unei călătorii fascinante, de care mă bucur în ciuda sentimentului de vinovăție. Yung Lu e de origine manciuriană și provine din nord. Ca nepot al unui general, s-a alăturat Stegarilor Albi la vârsta de paisprezece ani și și-a croit drum în sus, urmând calea academică imperială și instrucția militară avansată. Îl întreb despre relația sa cu Su Shun. — Marele Consilier se ocupa de un caz în care eu eram reclamant, răspunde Yung Lu. Era în cel de-al optulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
000 de oameni pe țărmurile Golfului Chihli. Luând cu asalt imensele metereze de pământ care se desfac între gura de vărsare a Fluviului Galben și litoral, Aliații s-au târât pe mal scufundați până la genunchi în mâl și și-au croit drum cu pușca până pe teren uscat. Apoi au început să se deplaseze spre Peking. Generalul Seng-ko-lin-chin, comandantul forțelor armate imperiale, i-a trimis vorbă împăratului că este pregătit să moară - cu alte cuvinte, toate speranțele de apărare ale capitalei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se răzgândească, copilul pe care îl port va fi afectat de suferința mea și voi pierde sarcina. Rong îmi ia mâinile într-ale ei și zâmbește: — Soțul meu nu a putut suporta ideea pierderii unui posibil fiu. Așa că și-a croit drum cu forța înăuntru și l-a văzut pe Majestatea Sa zăcând în pat. L-am urmat pe Ch’un înăuntru și i-am dorit amândoi Majestății Sale sănătate. Burta mea era prea mare ca să fac plecăciuni, dar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rău îmbrăcați sau gălbejiți de boli. "Bă, cutare (așa și pe dincolo), tac-tu ăla ce tot face de dimineață și până seara și nu pune mâna să vă țină? Are două loturi de pământ, ar trebui să aveți haine croite pe voi și pantofi în picioare, nu să umblați desculți și trențăroși. O să ajungeți voi oameni, dacă vă luați după el!... La Chitila o să ajungeți"... Adică dintre cei care n-o să-și poată câștiga existența decât adunând oase de pe câmp
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
schimbe lumea pe care nici Dumnezeu n-o poate schimba! Și cine-i nătărăul ăsta al meu, spune și mata, domnu’ pictor? Moise? Isus Hristos? I-un catîr puturos la care, cît a dormit de-a curmezișul patului, nu i-am croit destul urechile. Acum încape doar pe lung și bietul tat su nu-i poate face nimic. - Dar dacă lumea asta nu se schimbă s-ar putea, Aizic, ca voi să pieriți. - Domnu’ pictor, acuma ați vorbit drept. - Ei, are ori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sine, de aceea pielea lui va fi o cămașă prea strîmtă pentru ceilalți. După orînduirea logică, ceea ce urmează e neantul. - Dimpotrivă, aceasta e orînduirea care împlinește toate visele. - Cărui zeu jertfești tu, Aizic? Pentru asemenea principiu e nevoie de oameni croiți după un calapod utopic. Celui lipsit de rațiune nu-i poți argumenta nimic. Ți-am zis că dintre aceștia se recrutează conducătorii. Ce facem cu nerodul pe care nu-l poți înlătura? - Pentru omenire nu există decît un sens unic
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
seama că ăla făcea scamatoriile mai mult beat. De-acuma, circul era numai pentru cei mici. Aveau, totuși, un mic regret că dăduseră circul pe zbor: nevasta circarului apărea pe scenă numai În chiloți și sutiene cu sclipici. Chiloții erau croiți mai mult să descopere decât să acopere și, când dresoarea ieșise prima oară de după cortină cu un șarpe uriaș, lung și gros, cum nu se putea vedea decât În țările calde, atârnat de gât, toți băieții din sală scoseseră murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apoi pârâiașul, afundat Între bozii, lipani ori țevi lungi de cucută și ajungea În curtea din spate a lui Câinaru, bătrânul cojocar și tăbăcar. Acesta cumpăra pieile de iepuri de la primar, le tăbăcea și cosea din ele căciuli și haine croite cu Îndemânare, pe care, Însă, nu le vindea În sat - căci nu cumpăra nimeni de la el de când se aflase că făcea negoț cu untură de câine -, ci le trimitea cuiva care știa să obțină bani buni pe ele prin târgurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
clanului Araki erau postate la palisadele de lemn, ici și colo, așa că ne-au înconjurat de mai multe ori și, câteodată, am fost despărțiți unii de alții, în mijlocul săbiilor și al lăncilor inamice. Într-un târziu, am reușit să ne croim drum, dar, în timpul uneia dintre încăierări, Seniorul Kanbei a fost rănit de sabie la genunchiul stâng, iar aceasta ne-a împiedicat să ajungem prea departe. Până la urmă, am fost nevoiți să ne culcăm într-un hambar. Am călătorit noaptea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
văzut, am fost rănit în luptă, acum două zile. Întrucât mă mișc cu dificultate, vă voi privi pe fiecare luptând în ultima voastră bătălie, în timp ce voi aștepta aici, calm, inamicul. Apoi, voi putea sfârși, luptând după placul inimii. Așa că, ieșiți! Croiți-vă drum prin porțile din față și din spate și arătați-le cu cât curaj cum cad florile cireșilor de munte! Strigătele de răspuns din partea aprigilor războinici, susținând că aveau să îndeplinească porunca întocmai, răsunară ca un vârtej de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un visător extraordinar. Dar spinii și țepii realității - mai ales date fiind nașterea și creșterea lui - nu-i permiteau să trăiască numai într-o lume a viselor. Lumea adevărată avea dificultăți peste dificultăți și îl învățase plăcerea de a-și croi drum prin ele. În perioada de creștere, când era pus la încercare și se înapoia victorios, și iarăși era încercat, descoperise, până la urmă, că nu era satisfăcut de dificultățile întâlnite. Cea mai mare plăcere a vieții, aflase el, se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se opri când își văzu un tovarăș prin fum. — Minoura? — Ei? — Încă n-ai rezolvat nimic? — Nu, nu încă. Începură să-l caute împreună pe Nobunaga - sau, mai bine zis, să se întreacă în a-l găsi. Curând se despărțiră, croindu-și drum prin fum. Focul prea să se fi răspândit până sub acoperiș și interiorul templului trosnea. Chiar și părțile din piele și metal ale armurilor frigeau la atingere. Într-o clipă, singurele forme omenești care se mai vedeau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
marea diferență numerică dintre trupe. Creierul lui Mitsuhide funcționa prin calcule, iar acum nu mai exista nici măcar o licărire de speranță că avantajul ar fi fost de partea lui. Mai mult, undeva, un mic fior de frică începea să-și croiască drum în conștiința lui. Acest fapt în sine putea juca rolul decisiv între victorie și înfrângere. Începea să se scufunde sub valurile pe care el însuși le stârnise. Mitsuhide stătea pe colina din fața taberei, privind norii. — Se-arată a ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]