1,997 matches
-
sa îi aparține în exclusivitate. Această particularitate vorbește despre valorile și frumusețea operei sale. După anul 1910, Pablo Picasso va împrumuta ceva din tehnica artistului italian. Patruzeci de ani mai târziu, Bernard Buffet realizează opere ale căror linii ferme, gamă cromatică restrânsă și simț al spațiului ne poartă cu gândul la creația lui Modigliani.
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
mai mare, lucrează la Antwerpen începând din anul 1585; este un copiator talentat al tatălui său. Fratele lui, Jan Bruegel (1568-1625), pictează la început flori, dar după o călătorie întreprinsă în Italia devine un peisagist original, cu o sugestivă paletă cromatică. Și fiul lui Jan, Jan Bruegel cel Tânăr (1601-1678), va deveni la rândul lui pictor, la fel ca și cei doi fii ai acestuia, Abraham și Jan Baptista.
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
făcută în 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell. Primul sistem color, "Autochrome Lumière", a apărut pe piață la 17 decembrie 1903. Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. rea se făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu substanțe cromatice sensibile numai la culorile roșu, verde și albastru. Apoi cele trei fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă. Pelicula color de tip "Kodachrome" a apărut în 1935 și s-a bazat pe emulsii tricromatice. Majoritatea peliculelor color
Fotografie () [Corola-website/Science/297138_a_298467]
-
încercările de renunțare la perspectivă, ci aspiră mai ales să reducă motivele la forme geometrice fundamentale. Caracteristică pentru această fază (numită și "cubism ermetic") este înclinația artistului de a descompune obiectul reprezentat într-o mulțime de suprafețe mici, geometrizate. Gama cromatică devine neobișnuit de sumară, bazându-se în principal pe tonuri de cafeniu și cenușiu. Ambii artiști realizează faptul că deformarea din ce în ce mai puternică și atracția pentru monocromie poate duce în cele din urmă la abstract. Pentru a evita acest lucru și
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
ceremoniile tribale, fie în scopuri pur decorative. Astfel, primele reprezentări artistice datează din 7000 î.en., fiind desene, pe stânci, cu animale și vânători. O dată cu evoluția societăților, arta reprezintă și o modalitate de a exprima diferențierile tribale, caracterizate prin bogăția cromatică a picturii corporale și prin diversitatea măștilor utilizate în ceremoniile religioase. Considerată, la început, "primitivă", arta africană avea să influențeze arta vest-europeană de la începutul secolului XX. Pictori ca: Picasso, Matisse, Vincent van Gogh, Paul Gauguin și Modigliani vor utiliza astfel
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
în culori reprezentând viața de noapte din cartierul Montmartre. Creațiile lui Van Gogh din perioada 1886-1890, în care culoarea ca mijloc de comunicare se substituie vorbirii, au ceva din trăsăturile expresionismului de mai târziu. Georges Seurat accentuează, de asemenea, elementul cromatic, totuși, fără exuberanța lui Van Gogh. Pe baza unor studii teoretice asupra tehnicii picturale, conform cărora întrepătrunderea culorilor realizează un efect optic de o deosebită intensitate, el creează tablouri dintr-un mozaic de puncte colorate (Pointilism sau Divizionism). Bazându-se
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
legume așezate pe o fructieră, vânat, o vază, sticlă, amforă, o narghilea sau un ceainic, pahare, farfurii, piese la care sunt asortate uneori și cărți, un ziar împăturit, într-o combinație artificială și un element textil ori două, ca suport cromatic. Acest tip de pictură poate fi găsit în interioarele mormintelor egiptene. Erau reprezentate obiecte care ar fi servit în viața de dincolo a celor decedați. În Grecia antică, apogeul acestui gen este atins prin secolele al III-lea și al
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
9/8), adică 10/9=1.111 sau 182.4 de sutimi. Semitonul diatonic (s) este diferența dintre o terță mare (5/4) și o cvarta pură (4/3), adică 16/15=1.0667 sau 111.7 de sutimi. Semitonurile cromatice sunt de 92.1 de sutimi (egal cu T-s, între secunde/septime mici și mari) și 70.7 de sutimi (egal cu t-s, între terțe/sexte mici și mari). Folosind combinații de tonuri și semitonuri se poate alcătui
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
11.8% creștere). Semitonul diatonic (sd) este diferența dintre cvinta de 696.6 de sutimi și trei tonuri de 193.2 de sutimi, egală cu 117 de sutimi (7.00% creștere). Diferența dintre un ton și semitonul diatonic este semitonul cromatic (sc) de 76 de sutimi (4.50% creștere). Temperamentul mezotonic cu "1/4 comă" face parte dintr-o familie de temperamente mezotonice. Temperarea cvintelor perfecte poate fi cu 1/3, 1/5, 1/6 etc. din coma sintonică. De exemplu
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
1/3 din comă, devenind 386.3+21.5/3=393.5. Terța mică se poate afla din diferență dintre cvinta perfectă și terța mare. Un ton este, prin definiție, jumătate din terța mare adică 196.8 de sutimi. Semitonul cromatic este diferența dintre terța mare și mică egal cu 88.7. Semitonul diatonic este diferența dintre un ton și semitonul cromatic, adică 108.1 de sutimi. În același mod se pot obține valorile din tabelul de mai jos pentru alte
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
perfectă și terța mare. Un ton este, prin definiție, jumătate din terța mare adică 196.8 de sutimi. Semitonul cromatic este diferența dintre terța mare și mică egal cu 88.7. Semitonul diatonic este diferența dintre un ton și semitonul cromatic, adică 108.1 de sutimi. În același mod se pot obține valorile din tabelul de mai jos pentru alte sisteme. Știind semitonul diatonic și cromatic, se pot afla toate intervalele oricărui sistem de temperament mezotonic folosind relațiile dintre intervale din
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
și mică egal cu 88.7. Semitonul diatonic este diferența dintre un ton și semitonul cromatic, adică 108.1 de sutimi. În același mod se pot obține valorile din tabelul de mai jos pentru alte sisteme. Știind semitonul diatonic și cromatic, se pot afla toate intervalele oricărui sistem de temperament mezotonic folosind relațiile dintre intervale din tabelul de mai sus. Din cauza comei lui Pitagora (care nu este egală cu zero în temperamente mezotonice, spre deosebire de cea sintonica), o cvinta (de obicei situată
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
de a fi însorit: - culorile spectrului se nasc din roșul scânteii - agent de faptă bună/rea - și se odihnesc în purpura violetă a Sfârșitului dinaintea tuturor începuturilor. Cum să aduci extremele acestea în starea de contiguitate altminteri decât pe discul cromatic al fizicienilor-pictori? dar dacă Începutul și Sfârșitul, Trecutul și Viitorul se contopesc și sunt totuna, dacă ireconciliabilul s-ar anula în punct, cu nesfârșită resemnare - la locul bunei întâlniri dintre ceara albinelor și flacăra răbdător hrănită de această materie vie-moartă
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
și împăcarea înfricoșata cu moartea”"". (Nicolae Macovei) "„Pictură lui Dorin Coltofeanu pune în evidență o lume purificata de profan, valorificata de o lumină cerească care trăiește în fiecare dintre lucrările sale, apropiată de lumină stării extatice din doctrina misticilor. Gamele cromatice calde pe care artistul le folosește, manieră plină de finețe în care își conturează picturile sporesc hieraticul acestui univers simplificat profund prin sacralizare. Ceea ce atrage atenția sunt personajele picturilor, ființe stilizate, diafane, alungite, cu privirea încețoșata, susținându-și individualitatea tocmai
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
un sistem de intonație numit sistem netemperat. - Așezând sunetele în ordinea aparentă, adică o succesiune treptată, ascendentă, de tonuri și semitonuri. - Utilizând succesiunea natural a sunetelor, adică lanțul de cvinte perfecte. Atât tonurile, cât și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se numesc diatonice, iar semitonurile și tonurile care se formează pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Atât tonurile, cât și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se numesc diatonice, iar semitonurile și tonurile care se formează pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce cuprinde întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
oare, de o simplă basculare a preaplinului colorat anterior în opusul său nihilist, dar mereu senzual. Această calcinare a culorilor până la completa lor negare(dar care le conține pe toate)ne duce cu gândul, desigur, la alți exploratori ai „vidului cromatic”, precum Pierre Soulages sau americanii Clyfford Still, Barnett Newman și Brice Marden, atrași de asemenea de virtuozitățile catarsice și de potențialitățile metafizice ale „misticii negrului”, în ultima jumătate a secolului XX. Totuși, la pictorul român, avem de-a face cu
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
sobru. Tablourile artistului, unul din reprezentanții importanți ai artei afișului în România, se întâlnesc mai ales în colecții particulare. , un subtil acuarelist, este cunoscut (și) ca pictorul troițelor, arta sa impresionând prin acuratețea desenului și tonurile temperate, un admirabil spectacol cromatic în care dominante sunt culorile nisipurilor, sirenelor arse, într-un desăvârșit acord muzical cu alburi catifelate și galbenuri pale; o pictură cu care te împrietenești și în care locuiești, căreia, odată " citită ", descifrată pe îndelete, îi duci dorul. Tematica amplă
George Chirovici () [Corola-website/Science/317659_a_318988]
-
de nuanțe în jurul albului („perioasa albă”). Artistul realizează peisaje în care volumele clădirilor (case, biserici etc.) sunt tratate în suprafețe ample, monocrome, de cele mai multe ori albe, luminoase ("Casa lui Hector Berlioz", [[1910]]; "Biserica Notre-Dame de Clignancourt", [[1913]] etc.). Treptat, gama cromatică se îmbogățește, culorile sunt pline de prospețime, de acuitate senzorială. Se vorbește despre o „perioadă multicoloră”, care este situată după anul [[1922]]. Între [[6 martie]] și [[15 septembrie]] [[2009]] a avut loc la "Pinacothèque de Paris" expoziția "„Valadon-Utrillo: De l
Maurice Utrillo () [Corola-website/Science/318223_a_319552]
-
de gât butoiul și sticluța; Sf.Marina îl prinde în Joia Mare pe un drac și îl bate cu maiul de la toacă; deasupra focului stau și „biraiele”, slujbași necinstiți care fac judecată strâmbă. Alături de reprezentările figurale, încadrate adesea în chenare cromatice distincte, ca elemente complementare ale picturii se înscriu și vrejurile, motivele stelare ale cerimii naosului și liniile meandrice intercalate cu alte motive geometrice. Alături de icoanele pe sticlă, provenite din centrul de iconari de la Nicula, se mai află la această biserică
Biserica de lemn din Rotărești () [Corola-website/Science/318248_a_319577]
-
propriei baștini ori în culturile altor seminții - așa cum sunt ele păstrate și transmise prin miraculoasa memorie vizuală a umanității - au fertilizat și au nutrit statornic și cu vigoare poetica creativă a lui Petrehuș. De aici, solemnitatea gravă a tonalităților sale cromatice și hieratismul aproape hirsut și enigmatic al personajelor și "chipurilor", al "duhurilor" și "urmelor", al "priveghetorilor" și "relicvelor" sale. Nu lipsesc, desigur, în multe dintre compozițiile sale, notele sarcastice, ori, mai adesea, cele grotești, pe care le "înscenează" cu iscusință
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]
-
lumina verde. Din moment ce subeșantionarea de culoare a unei MFC prin natura sa rezultă în dedublare, un filtru optic antidedublare este tipic plasat in drumul optic dintre senzorul de imagine și lentilă pentru a reduce artefactele de culoare falsă (dedublări/crenelaje cromatice) introduse de interpolare. Din moment ce fiecare pixel al senzorului se află în spatele unui filtru de culoare, rezultatul este o matrice de valori de culoare, fiecare indicând o intensitate brută a unuia dintre cele trei filtre de culoare. Prin urmare, este necesar
Demozaicare () [Corola-website/Science/319611_a_320940]
-
Uranus. Emisfera frontală și cea posterioară sunt asimetrice: cea de a doua este mult mai roșie decât prima, deoarece conține mai mult material roșu întunecat. Înroșirea suprafețelor este adesea rezultatul bombardării suprafeței de particule încărcate electric și de micrometeoriți. Asimetria cromatică a lui Oberon este, însă, cel mai probabil cauzată de acreția de material roșiatic adunat din alte părți ale sistemului uranian, posibil de la sateliți neregulați, acreție ce are loc predominant pe emisfera frontală. Oamenii de știință au identificat două clase
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
este plină de spiritualitate și forță. Prin alternarea densităților pastei și a tușei, Baltazar a reușit în mod magistral să modeleze jiletca și surtucul cu falduri largi, așa cum era moda acelor timpuri. Portretul este lucrat în clarobscur cu o paletă cromatică bogată în brunuri. Similar a executat mai multe "capete de expresie" sau portrete, cum sunt cele ale doctorului Ion Nanu Muscel, al soției și al fiului acestuia. Dintre portretele care prin compoziția lor pot fi alăturate de tipuri și scene
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Cluj-Napoca, promoția 1994, secția grafică, sub îndrumarea profesorului Ioachim Nica. Din 1999 este membră a Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România, filiala Arad. Expoziții personale ● 2005 - Galeria de Artă Contemporană, Zrenjanin, Șerbia ● 2005 - Galeria Centrului Cultural, Novi-Sad, Șerbia ● 2006 - ,Registrele cromatice ale memoriei", Galeria Națională Delta, Arad ● 2006 - Bibliotecă comunala, Rouffignac de Sigoules, Franța ● 2006 - Axa Art Gallery, Timișoara ● 2007 - Galeria Helios, Timișoara ● 2007 ,20x20", pictură de mici dimensiuni, Axa Art Gallery, Timișoara ● 2008 - , Consonante interioare" Muzeul de Artă, Cluj-Napoca ● 2010
Maria Balea () [Corola-website/Science/315637_a_316966]