3,503 matches
-
5.12. IDDM13 A fost localizat pe cromozomul 2q34 (Morahan et al. 1996), regiunea cu linkage-ul cel mai puternic fiind între markerii D2S137-D2S164. Astfel zonele IDDM12 și IDDM13 sunt separate de doar 17-18 cM, iar toți cei trei loci de pe cromozomul 2 (IDDM7, IDDM12 și IDDM13) ocupă o zonă de aproximativ 27 cM. Existența locusului IDDM13 a fost confirmată ulterior de două studii independente (Esposito et al., 1998, Larsen et al., 1999). Mai multe gene candidate de la nivelul IDDM13 au fost
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
5.13. IDDM14 Simbolul IDDM14 nu a fost aprobat oficial de către comitetul pentru nomenclatura genelor umane (www.gene.ucl.ac.uk/nomenclature). 5.14. IDDM15 Este un presupus locus de susceptibilitate pentru DZ tip 1 care a fost localizat pe cromozomul 6q21 în regiunea markerilor D6S283-D6S1580 și care se află în linkage cu alelele HLA (Delepine et al., 1997). El a fost reconfirmat de studiile GWS efectuate pe familii din SUA și UK (Concannon et al., 1998; Cox et al., 2001
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
cuprinde și o genă implicată în patogenia diabetului neonatal tranzitor (Temple et al., 2000; Arima et al., 2001) și care ar putea reprezenta o genă candidată pentru DZ tip 1 la nivelul IDDM15. 5.15. IDDM16 A fost localizat pe cromozomul 14q32.3 la nivelul regiunii genei pentru lanțul greu al imunoglobulinelor prin analiza a 351 familii DZ tip 1 din SUA și UK (Field et al., 2002). Datele au fost replicate pe 241 familii din Danemarca (Pociot și McDermott, 2002
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
a unor polimorfisme ale genei pentru lanțul greu al imunoglobulinelor în susceptibilitatea pentru DZ tip 1 sunt contradictorii (Pociot și McDermott, 2002), locusul IDDM16 necesitând de altfel reconfirmare și pentru alte populații. 5.16. IDDM17 A fost localizat la nivelul cromozomului 10q25 prin analiza unei familii mari de Beduini care cuprindea nu mai puțin de 21 pacienți cu DZ tip 1 pe parcursul a 5 generații (Verge et al., 1998). IDDM17 este cuprins în intervalul de 8 cM cuprins între D10S1750 și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
al., 2001). Regiunea IDDM17 nu a fost confirmată și de alte studii GWS, dar analiza realizată de Nancy Cox și colaboratorii pe 767 de familii din SUA și UK a indicat unele peak-uri de asociere lângă presupusul locus IDDM17 pe cromozomul 10 (Cox et al., 2001). Dintre genele candidate de la nivelul IDDM17, cea mai importantă este reprezentată de gena Fas care codifică o proteină ce pare a interveni în mecanismul de moarte a celulelor ?-din DZ tip 1 (Mandrup-Poulsen, 2001). Analiza
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
?-din DZ tip 1 (Mandrup-Poulsen, 2001). Analiza genei Fas a exclus însă (cel puțin deocamdată) un rol major al acesteia în susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1 la om (Nolsoe et al., 2000). 5.17. IDDM18 A fost localizat pe cromozomul 5q33-q34 (Morahan et al., 2001) dar nu a fost deocamdată confirmat de alte studii (Pociot et al., 2002). IDDM18 se află în aporpierea genei candidate IL12B care codifică subunitatea p40 a interleukinei 12 (Huang et al., 2000). Se pare că
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
cuprinde limfocite cu incizuri nucleare unice sau multiple. Se întâlnesc în tusea convulsivă, leucemia limfatică cronică. În leucemiile limfatice cronice se pot întâlni forme celulare dezgolite de citoplasmă sau limfocite cu granulații azurofile exagerate. Poliploidia (celule cu un număr de cromozomi multiplu de 2n) sub forma nucleilor giganți sau a celulelor bi sau multinucleate poate fi întâlnită în seria limfoidă, boli infecțioase, leucemii, limfoame. Prezența celulelor imature limfoide sau plasmocitare în sângele periferic reprezintă modificări primare din limfoproliferările maligne cu descărcare
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
a impus măsuri de carantină severe și în țara noastră. Așa cum enunțam mai sus, prionii reprezintă ultima amenințare a omenirii. Prionii se prezintă sub forma unei proteine sintetizate în mod normal sub controlul unei gene situate pe brațul scurt al cromozomului 20. Sub influența unor factori externi, anumite mutații la nivelul acestei gene provoacă inhibiția proteazelor ce distrug proteina prionică normală, iar surplusul rezultat din acest proces se depune extracelular sau intracelular la nivelul sistemului nervos. Proteina prionică normală este convertită
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
genoamele lor. Gena (secvență unică de codoni, responsabilă de determinismul sintezei unei biomolecule), a fost și este investigată prin metode multiple. Noțiunea de genă a fost propusă de W.I. Johansen (1909) ca reprezentând unitatea ereditară de bază, localizată în cromozomi și care nu prezintă subindivizi. Desemnarea unei gene (denumirea unei gene) se face prin prima literă, primele litere sau un grup de litere din cuvântul englezesc care desemnează prima mutație evidențiată pentru respectiva genă. Gena normală (tipul sălbatic al genei
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
dintre alele, fiind și cazuri, rare, în care o alelă domină asupra genei de origine. Prin mutații succesive, din una și aceeași genă pot apărea mai multe alele (o serie polialelă), toate afectând manifestarea fenotipică a acestui caracter. Pe fiecare cromozom, într-un anumit locus, există doar o singură genă sau una dintre alelele ei. În organismele diploide, genele și/sau alele se află în doză dublă (găsindu-se în fiecare dintre cei doi cromozomi omologi, ocupând loci omologi). Dar, ținând
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
fenotipică a acestui caracter. Pe fiecare cromozom, într-un anumit locus, există doar o singură genă sau una dintre alelele ei. În organismele diploide, genele și/sau alele se află în doză dublă (găsindu-se în fiecare dintre cei doi cromozomi omologi, ocupând loci omologi). Dar, ținând cont de faptul că un individ poate fi homozigot, precum și de existența seriilor polialele, se impune precizarea că într-o populație (într-o specie) există doar un singur tip de homozigoți „sălbatici”, mai multe
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
activității genelor la procariote și eucariote. ACTIVITATEA GENICĂ LA PROCARIOTE Materialul genetic la procariote se caracterizează printr-o serie de particularități, și anume: 1. genomul bacterian este alcătuit din două categorii de determinanți genetici: a. genele esențiale (eucromozomiale), localizate în cromozomul bacterian; b. genele accesorii, localizate în afara cromozomului bacterian, există, mai mult sau mai puțin, autonom (plasmidele, elementele genetice transpozabile, fagii); 2. molecula de ADN este circulară (marginile ei sunt unite prin legături covalente); 3. molecula de ADN nu formează complexe
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
GENICĂ LA PROCARIOTE Materialul genetic la procariote se caracterizează printr-o serie de particularități, și anume: 1. genomul bacterian este alcătuit din două categorii de determinanți genetici: a. genele esențiale (eucromozomiale), localizate în cromozomul bacterian; b. genele accesorii, localizate în afara cromozomului bacterian, există, mai mult sau mai puțin, autonom (plasmidele, elementele genetice transpozabile, fagii); 2. molecula de ADN este circulară (marginile ei sunt unite prin legături covalente); 3. molecula de ADN nu formează complexe cu proteinele histonice și nehistonice (este nudă
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
sunt unite prin legături covalente); 3. molecula de ADN nu formează complexe cu proteinele histonice și nehistonice (este nudă); 4. genomul bacterian este reprezentat printr-un număr relativ restrâns de gene; 5. genomul bacterian conține un singur grup linkage (caracteristic “cromozomului bacterian” sau nucleoidului); 6. bacteriile sunt organisme haploide (atunci când nu are loc replicarea ADN), dar pot fi diploide și parțial diploide, în funcție de sinteza ADN); 7. transmiterea caracterelor ereditare este diferită de cea a eucariotelor, întrucât lipsește procesul clasic al
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
nucleoidului); 6. bacteriile sunt organisme haploide (atunci când nu are loc replicarea ADN), dar pot fi diploide și parțial diploide, în funcție de sinteza ADN); 7. transmiterea caracterelor ereditare este diferită de cea a eucariotelor, întrucât lipsește procesul clasic al reproducerii sexuale. Cromozomul bacterian este alcătuit dintr-o moleculă de ADN dublu catenară circulară. Lungimea ei variază între 1000-1400 μm, diametrul fiind de 2,5 nm. Numărul de nucleotizi la Escherichia coli este de 4,1·106, iar masa moleculară de circa 2
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
2,5·109 daltoni. Se presupune, că nucleoidul văzut la microscopul electronic reprezintă ADN-ul condensat, genetic neactiv (Ryter, Cohen, 1975), iar secvențele de ADN ce se transcriu sunt prezentate sub formă de bucle, externe nucleoidului. Numărul de gene în cromozomul bacterian este de câteva mii (de exemplu, la Escherichia coli - circa 4000). După funcția lor, genele respective se divizează în: - gene structurale, ce determină structura primară a proteinelor (circa 90% din gene). În genom ele pot fi grupate în operoni
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
mai complexă. Moleculele liniare de ADN, dublu catenare, formează complexe cu proteinele histonice, alcătuind fibra elementară nucleohistonică (nucleozomală) (fig.2). Aceste substanțe, completându-se cu ARN și proteinele nehistonice, formează cromatina, materialul din care se diferențiază, în procesul de diviziune, cromozomii. De menționat că la eucariote materialul genetic se caracterizează printr-o discontinuitate genetică (în molecula de ADN se succed secvențe informaționale (exoni) și neinformaționale (introni), care sunt eliminate în procesul de transcripție a informației genetice (fig.3). Purtătorii materiali ai
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
eucariote materialul genetic se caracterizează printr-o discontinuitate genetică (în molecula de ADN se succed secvențe informaționale (exoni) și neinformaționale (introni), care sunt eliminate în procesul de transcripție a informației genetice (fig.3). Purtătorii materiali ai informației ereditare sunt considerați cromozomii. Termenul a fost propus în anul 1888 de către W.Waldeyer. Acesta a descoperit niște corpusculi cromatici în celulele în diviziune. Cromozomii (din gr.”chroma” - culoare, “soma” - corp) reprezintă unități structurale compacte, constante, alcătuite din acizi nucleici și proteine, vizibili în timpul
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
care sunt eliminate în procesul de transcripție a informației genetice (fig.3). Purtătorii materiali ai informației ereditare sunt considerați cromozomii. Termenul a fost propus în anul 1888 de către W.Waldeyer. Acesta a descoperit niște corpusculi cromatici în celulele în diviziune. Cromozomii (din gr.”chroma” - culoare, “soma” - corp) reprezintă unități structurale compacte, constante, alcătuite din acizi nucleici și proteine, vizibili în timpul diviziunii celulare la o tratare cu coloranți bazici. Cromozomii au un rol deosebit în viața celulei (organismului), deoarece asigură transmiterea caracterelor
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
W.Waldeyer. Acesta a descoperit niște corpusculi cromatici în celulele în diviziune. Cromozomii (din gr.”chroma” - culoare, “soma” - corp) reprezintă unități structurale compacte, constante, alcătuite din acizi nucleici și proteine, vizibili în timpul diviziunii celulare la o tratare cu coloranți bazici. Cromozomii au un rol deosebit în viața celulei (organismului), deoarece asigură transmiterea caracterelor la descendenți. La organismele eucariote, genele nu sunt asamblate în operoni, sistemele de reglaj fiind mult mai complicate decât la bacterii. În general, reglarea activității genelor la eucariote
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
sistemele de reglaj fiind mult mai complicate decât la bacterii. În general, reglarea activității genelor la eucariote este mai puțin studiată. Această situație este determinată de o serie de factori, printre care: existența nucleului separat de citoplasmă, structura complicată a cromozomului, influența sistemelor generale de reglare a organismului, în special a hormonilor etc. S-a descoperit că unii hormoni steroizi pot determina activitatea/ inactivitatea anumitor gene. Conform datelor lui Watson și col.(1983), acești hormoni se fixează în citoplasmă pe moleculele
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
hormoni steroizi pot determina activitatea/ inactivitatea anumitor gene. Conform datelor lui Watson și col.(1983), acești hormoni se fixează în citoplasmă pe moleculele de receptori specifici. Aceste complexe receptor-hormon pătrund în nucleu (în timpul interfazei), unde mai apoi se unesc cu cromozomii și afectează (pozitiv sau negativ) sinteza proteinelor. S-a stabilit că ARNm din celulele eucariote sunt monocistronice, astfel că un ARNm codifică o singură proteină. La eucariote, în cromozomul condensat cu histone, ADN-ul nu funcționează ca matrice pentru transcripția
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
pătrund în nucleu (în timpul interfazei), unde mai apoi se unesc cu cromozomii și afectează (pozitiv sau negativ) sinteza proteinelor. S-a stabilit că ARNm din celulele eucariote sunt monocistronice, astfel că un ARNm codifică o singură proteină. La eucariote, în cromozomul condensat cu histone, ADN-ul nu funcționează ca matrice pentru transcripția ARNm, genele sunt în stare de represare. Trecerea acestor gene în stare activă este posibilă doar prin înlăturarea histonelor și eliberarea ADNului. Eliminarea histonelor are loc sub acțiunea histon-proteazei
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
zeci de introni. Cercetările efectuate de către Slonimski și col. (1978, 1980) au demonstrat că intronii participă la reglarea expresiei genelor prin controlul cantității de proteine sintetizate sub acțiunea genelor. Ipotetic, se consideră că intronii au fost prezervați de evoluție în cromozomii eucariotelor, deoarece ei au un rol particular, prezent doar la eucariote și absent la procariote. Pornind de la diferența fundamentală dintre procariote și eucariote (prezența diferențierii celulare la organismele superioare), a apărut ipoteza privind existența unei legături dintre introni și reglarea
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
din ADN, care se transcriu în ARNm, decât să sintetizeze proteine represoare pentru 90-93% din genom. În reglajul genetic, la eucariote, intervin două tipuri de proteine cromozomiale: histonice și nonhistonice. Histonele asigură stabilitatea structurii fibrei de cromatină, condensarea sa în cromozomii eucariotelor și inactivarea nespecifică a genelor. Nonhistonele au un rol important în reglajul specific diferențiat al genelor. Prezența lor determină tipul genelor ce vor fi transcrise în anumite celule și țesuturi, la anumite etape ontogenetice. GENOMUL Noțiunea de genom a
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]