2,036 matches
-
a fost nevoit să se confrunte cu Tancred pentru preluarea controlului asupra comitatului; Tancred a fost în cele din urmă înfrânt și a revenit în Antiohia. După evenimentele de la Harran, Bohemund a plecat în Europa pentru a recruta mai mulți cruciați, lăsându-și din nou nepotul ca regent în Antiohia. Victoria lui Tancred asupra lui Radwan de Alep în bătălia de la Artah din 1105 a permis principatului cruciat recuperarea unor teritorii situate la răsărit de râul Orontes. În 1108, Tancred a
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
evenimentele de la Harran, Bohemund a plecat în Europa pentru a recruta mai mulți cruciați, lăsându-și din nou nepotul ca regent în Antiohia. Victoria lui Tancred asupra lui Radwan de Alep în bătălia de la Artah din 1105 a permis principatului cruciat recuperarea unor teritorii situate la răsărit de râul Orontes. În 1108, Tancred a refuzat să respeste clauzele prevăzute în Tratatul de la Devol, potrivit cărora Boemund jurase fidelitate împăratului Alexios, și vreme de decenii Principatul de Antiohia a rămas independent față de
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
cunoscut și ca Taticius (n. cca. 1057 - d. cca. 1103) a fost un comandant bizantin din timpul primei Cruciade, unul dintre cei mai apropiați consilieri ai împăratului Alexios I Comnen. În 1096 a condus garnizoana Constantinopolului care a respins atacul cruciaților asupra orașului. Mai târziu, el a însoțit armata cruciată ca reprezentant al împăratului bizantin, având sub comanda sa două mii de soldați. Tatikios a luat parte la asediul Niceeii și la negocierile cu garnizoana cruciată, ca urmare cărora bizantinii au reușit
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
însoțit armata cruciată ca reprezentant al împăratului bizantin, având sub comanda sa două mii de soldați. Tatikios a luat parte la asediul Niceeii și la negocierile cu garnizoana cruciată, ca urmare cărora bizantinii au reușit să facă rost de oraș, înșelând cruciații. După capturarea Niceeii, a însoțit cruciați în timpul trecerii acestora prin Anatolia, având grijă ca pământurile cucerite să fie transferate în temeiul contractului. Potrivit Gesta Francorum el a dat în mod repetat, sfaturi tactice cruciaților, spunându-le informații importante. Probabil, el
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
împăratului bizantin, având sub comanda sa două mii de soldați. Tatikios a luat parte la asediul Niceeii și la negocierile cu garnizoana cruciată, ca urmare cărora bizantinii au reușit să facă rost de oraș, înșelând cruciații. După capturarea Niceeii, a însoțit cruciați în timpul trecerii acestora prin Anatolia, având grijă ca pământurile cucerite să fie transferate în temeiul contractului. Potrivit Gesta Francorum el a dat în mod repetat, sfaturi tactice cruciaților, spunându-le informații importante. Probabil, el și oamenii lui au luat parte
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
să facă rost de oraș, înșelând cruciații. După capturarea Niceeii, a însoțit cruciați în timpul trecerii acestora prin Anatolia, având grijă ca pământurile cucerite să fie transferate în temeiul contractului. Potrivit Gesta Francorum el a dat în mod repetat, sfaturi tactice cruciaților, spunându-le informații importante. Probabil, el și oamenii lui au luat parte și la Bătălia de la Dorylaeum. Tatikios a participat și la asediul Antiohiei, însă prezența lui nu era dorită de Boemund de Taranto, care nu voia să întoarcă bizantinilor
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]
-
fost astupate, turnurile au fost transformate în teascuri pentru producerea de ulei, casele scărilor au devenit cisterne de apă,iar in fata porții exterioare s-au construit de asemenea cisterne mari de apă. În secolul al XII-lea, în vremea cruciaților, întreaga poartă a fost astupată și s-a clădit o poartă nouă la un nivel mai ridicat. Ea se vede tot dedesubtul podului de la intrare. Prin porțile de nord, inclusiv Poarta Damascului, la 15 iulie 1099, la amiază, au pătruns
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
a fost astupată și s-a clădit o poartă nouă la un nivel mai ridicat. Ea se vede tot dedesubtul podului de la intrare. Prin porțile de nord, inclusiv Poarta Damascului, la 15 iulie 1099, la amiază, au pătruns în Ierusalim cruciații conduși de Godefroi de Bouillon, Robert de Flandra și Robert de Normandia. Prima breșă în ziduri au facut-o în preajma porții Herodes (a Florilor). În timpul stăpânirii cruciate deasupra pieții interioare s-au clădit case, doar o parte din ea servind
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
Rom împotriva bizantinilor în bătălia de la Manzikert, beilicurile au încercat să găsească o soluție pentru evitarea autorității selgiucizilor și și-au proclamat în mod deschis independența. În timp ce Imperiul Bizantin a continuat să lupte pentru supraviețuire încă aproape patru decenii, iar cruciați au luptat o vreme împotriva supremației musulmanilor în Orientul Apropiat, victoria de la Manzikert a marcat începutul ascensiunii triburilor turcice în Anatolia. Slăbirea continuă a Imperiului Bizantin și rivalitatea politico-militară dintre Sultanatul Selgiucid și Califatul Fatimid în Egipt și Siria de
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
ani de lupte (1395 - 1397) pentru ca să recâștige controlul complet asupra voievodatului. Regele ungar Sigismund a organizat în 1396 o cruciadă împotriva otomanilor. Armata cruciată era compusă în principal din cavaleri unguri și francezi și era sprijinită de un contingent valah. Cruciații erau conduși în mod oficial de regele maghiar, dar armata creștină era total lipsită de coeziune. Cruciații au traversat Dunărea și s-au îndreptat prin Vidin spre Nicopole, unde au fost întâmpinați de turci. Cavalerii au refuzat să se supună
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
1396 o cruciadă împotriva otomanilor. Armata cruciată era compusă în principal din cavaleri unguri și francezi și era sprijinită de un contingent valah. Cruciații erau conduși în mod oficial de regele maghiar, dar armata creștină era total lipsită de coeziune. Cruciații au traversat Dunărea și s-au îndreptat prin Vidin spre Nicopole, unde au fost întâmpinați de turci. Cavalerii au refuzat să se supună ordinelor regelui Sigismund și să respecte planul de luptă gândit de acesta. În Bătălia de la Nicopole, Baiazid
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Nicopole, unde au fost întâmpinați de turci. Cavalerii au refuzat să se supună ordinelor regelui Sigismund și să respecte planul de luptă gândit de acesta. În Bătălia de la Nicopole, Baiazid a reușit să obțină o victorie zdrobitoare. Deoarece Strațimir permisese cruciaților să traverseze teritoriile sale fără să opună niciun fel de rezistență, Baiazid a invadat și anexat Țaratul Vidinului și l-a luat prizonier pe Strațimir. După ocuparea Vidinului, ultima formațiunea statală bulgară a încetat să mai existe, Bulgaria fiind primul
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
1009; după cutremurul de pământ din anul 1033, care a lovit greu Ierusalimul, stăpânirea arabă fatimidă a permis împăratului bizantin Constantin al IX-lea Monomahul să reclădească biserica între anii 1042-1048. Edificiul a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul stăpânirii cruciaților în secolul al XII-lea. Cruciatii au identificat în acel loc trei locuri sfinte - Golgota, Mormântul și Capela cunoscută ca „a Descoperirii Crucii”. Ele au fost incluse într-un singur complex arhitectonic, sub acelaș acoperiș, din porunca reginei Melisanda, soția
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
identificat în acel loc trei locuri sfinte - Golgota, Mormântul și Capela cunoscută ca „a Descoperirii Crucii”. Ele au fost incluse într-un singur complex arhitectonic, sub acelaș acoperiș, din porunca reginei Melisanda, soția lui Foulques de Anjou, al treilea rege cruciat al Ierusalimului. Noua biserică a fost inaugurată la 15 iulie 1149, la aniversarea a 58 de ani de la cucerirea orașului de către oștirile catolice. și mai apoi a fost renovată repetat de-a lungul timpului până azi; biserica actuală e reconstrucția
Biserica Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/323863_a_325192]
-
și conducătorul numit al cruciadei, marchizul Bonifaciu de Montferrat. În vreme ce Bonifaciu era considerat ca fiind cel mai probabil ales, datorită conexiunilor sale cu curtea bizantină, Balduin avea atuul tinereții, al pioșeniei și al faptului că devenise cel mai popular lider cruciat. Cu sprijinul venețienilor, Balduin a fost ales în data de 9 mai 1204 și încoronat pe 16 mai în Sfânta Sofia, în cadrul unei ceremonii care urma îndeaproape obiceiurile bizantine. În timpul ceremoniei, Balduin purta o bijuterie foarte prețioasă care aparținuse împăratului
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
destul de extins în Macedonia, alături de titlul de rege al Salonicului. Bonifaciu spera să obțină o independență mai largă față împăratul de la Constantinopol, să nu presteze omagiu față de acesta și a opus rezistență față de marșul lui Balduin asupra Salonicului. Controversa dintre cruciații flamanzi și cei lombarzi a agravat această dispută. Balduin a insistat asupra atacării Salonicului, în vreme ce Bonifaciu a supus asediului Adrianopolul, unde Balduin instalase un guvernator. În fața inevitabilului război civil, s-a ajuns la un acord prin medierea dogelui Enrico Dandolo
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
al Veneției și a contelui Ludovic I de Blois. Potrivit acestuia, Bonifaciu primea Salonicul ca fief de la împărat și era numit comandant al forțelor care se pregăteau să întreprindă un marș pentru cucerirea Greciei. Pe parcursul iernii dintre 1204 și 1205, cruciații au trecut în Asia, unde au întreprins cucerirea Bitiniei, la care a participat Henric de Hainaut, fratele mai mic al lui Balduin. Însă în februarie 1205, grecii din Tracia s-au revoltat din nou, bucurându-se de sprijinul țarului Ioniță
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
respinse cu aroganță de către Balduin. Garnizoana cruciată din Adrianopol a fost alungată. Drept urmare, Balduin, împreună cu Enrico Dandolo, Ludovic de Blois și Geoffroi de Villehardouin au pornit în marș pentru a asedia cetatea. În data de 14 aprilie 1205, trupele cavalerilor cruciați au fost anihilate de către bulgari, valahi, cumani și greci; contele de Blois a căzut în luptă, iar Balduin a fost capturat de către bulgari (vezi bătălia de la Adrianopol). Pentru o lungă perioadă, nu s-a știut nimic despre soarta lui Balduin
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
de către Ioniță Caloian, fiind văzut ca un ostatec de preț, însă ar fi fost apoi sacrificat de către conducătorul bulgar într-un moment de furie a acestuia, probabil ca urmare a pierderii Filipopolului, oraș care a trecut din nou în stăpânirea cruciaților. În conformitate cu o legendă bulgară, Balduin și-ar fi provocat singur pieirea, ca urmare a tentativei sale de a o seduce pe soția lui Caloian. Pe de altă parte, cronicarul bizantin Georgios Akropolites notează că țarul bulgar și-ar fi confecționat
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
și 12 ai celorlalți participanți la cruciadă. Tratatul acorda noului împărat controlul direct asupra unui sfert din teritoriul fostului Imperiu bizantin, Veneției trei optimi (inclusiv 3/8 din Constantinopol), urmând ca restul de două optimi să fie divizat între ceilalți cruciați. Ca urmare a acestei divizări, Veneția devenea principala putere din Romania latină, un fapt demonstrat cu claritate de noua titulatură a dogelui, de "Dominator quartae et dimidiae partis totius Romanius". "Partitio Romaniae" a marcat începutul perioadei din istoria Greciei cunoscută
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
a fost lovit de o puternică febră care l-a ținut inactiv vreme de luni de zile, astfel încât nu a putut participa la cucerirea Constantinopolului din 1204. De asemenea, era prea bolnav pentru a participa alături de oamenii săi în campania cruciaților în Asia Mică și nici pentru a prelua stăpânirea asupra nou creatului ducat de Niceea, care îi fusese rezervat, potrivit Partitio terrarum imperii Romaniae. Imediat după ce și-a revenit, a participat la bătălia de la Adrianopol, în care forțele conduse de
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
a revenit, a participat la bătălia de la Adrianopol, în care forțele conduse de țarul Ioniță Caloian al Bulgariei, compuse din valahi, bulgari, cumani și greci. Ludovic a atacat adversarii cu prea mare avânt, îndepărtându-se de baza de operații a cruciaților și epuizându-și trupele și caii, motiv pentru care împăratul Balduin I însuși a fost atras în plină câmpie și a fost înconjurat, devenind o pradă ușoară pentru trupele de arcași cumane. Atras astfel în capcana pusă la cale de
Ludovic I de Blois () [Corola-website/Science/324350_a_325679]
-
cca. 1210. După ce Mihail a murit asasinat, Theodor i-a preluat locul și a inițiat o politică de expansiune agresivă după ce s-a aliat cu clanurile vecine din Serbia și Albania. Profitând de temporara slăbiciune din Bulgaria și din Regatul cruciat de Salonic, Theodor a achiziționat în mod gradual cea mai mare parte din Macedonia, inclusiv Ohrid, și, din cca. 1216, Thessalia. În 1217, atunci când noul împărat ales al Constantinopolului, Petru al II-lea de Courtenay a intenționat să străbată Epirul
Theodor Comnen Dukas () [Corola-website/Science/324356_a_325685]
-
un mesaj prin care reunoștea titlul imperial al acestuia și promite, de asemenea, și recunoașterea patriarhală pentru Vasile de Tărnovo. Imediat după aceea, în contextul desfășurării Cruciadei a patra și al constituirii în 1204 a Imperiului Latin la Constantinopol de către cruciați, Ioniță Caloian și-a oferit serviciile, propunând o alianță noului conducător de la Constantinopol, împăratul Balduin I. Oferta sa a fost refuzată de către cruciați, Imperiul Latin exprimându-și intenția de a-și impune dominația asupra tuturor teritoriilor care au făcut vreodată
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
în contextul desfășurării Cruciadei a patra și al constituirii în 1204 a Imperiului Latin la Constantinopol de către cruciați, Ioniță Caloian și-a oferit serviciile, propunând o alianță noului conducător de la Constantinopol, împăratul Balduin I. Oferta sa a fost refuzată de către cruciați, Imperiul Latin exprimându-și intenția de a-și impune dominația asupra tuturor teritoriilor care au făcut vreodată parte din Imperiul Bizantin, așadar și asupra celor stăpânite de către țarul vlaho-bulgar. Conflictul mocnit dintre cele două puteri a fost precipitat de către aristocrația
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]