8,169 matches
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FOCUL SACRU Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Și m-am făcut cuțit separându-mă de mine însămi cu tăișul unui gând în după amiaza aceea când erai în conferință cu îndoielile, când lipsa din împreunarea privirilor reflecta prezența dincolo de vizibil, acoperind adevărul în perdeaua tăcerii. Și m-am făcut cuțit, despicând întunericul
FOCUL SACRU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382846_a_384175]
-
am făcut cuțit separându-mă de mine însămi cu tăișul unui gând în după amiaza aceea când erai în conferință cu îndoielile, când lipsa din împreunarea privirilor reflecta prezența dincolo de vizibil, acoperind adevărul în perdeaua tăcerii. Și m-am făcut cuțit, despicând întunericul de lumină. Se rostogoliseră sărbătorile în șirag pe obrazul umed al vremii. Petrecuseși cu brațele trecerea dintre ani, după ardența nevoii. În primăveri dăruiai înflorire căutării, diminețile se căscau în plecări. Și eu tot te iubeam, cu inima
FOCUL SACRU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382846_a_384175]
-
primăveri dăruiai înflorire căutării, diminețile se căscau în plecări. Și eu tot te iubeam, cu inima larg deschisă, încăpătoare până la zguduire. Și m-au sugrumat în răsucire tăcerile. A rămas deschisă privirea înlăuntru, săgetătoare și sfredelitoare. Și m-am făcut cuțit. Speram să tai cu înțelepciune dumicații orelor. Pentru fericire nu există garanții. M-am trezit despicată între gol și preaplin, eternă poveste, căci te iubesc nesfârșit. Dragostea își e suficientă sieși? Modelează-mă, foc sacru! Fă-mă altar! (1 aprilie
FOCUL SACRU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382846_a_384175]
-
vor să-mi facă ?„ gândi înfricoșat Dino. „În niciun caz ceva bun ! ”, își spuse puiul de șopârlă în timp ce mâinile mari și puternice ale omului îl înșfăcară strâns. Bărbatul îl legă strașnic și se apropie de puiul de șopârlă cu un cuțit ascuțit, uriaș... Erau ultimele sale clipe... Epilog În vacanța următoare Andrei și Mihai îl căutară zadarnic pe Dino, în livada bunicilor. Le era dor de el. Domnul profesor nu mai văzu nici el jivina interesantă, pe care o admira uneori
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
frigul se întețea bani nu mai avea decât puțini iar iarna numai găsea cu ziua de muncă. Iar într-o seară se întâmplă un incident neplăcut doi vagabonzi ce locuiau în acea casă după o ceartă înverșunată unul scoase un cuțit și îl înjunghie pe celălalt din cauza strigătelor celui înjunghiat vecinii chemară poliția. Iar Mihai fu luat de poliție se făcu o anchetă însă după două zile fu eliberat interzicândui-se să se mai întoarcă în acea casă. Zilele erau tot mai
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
le-am scris și fostelor iubite, rugându-le să mă viziteze, în amintirea clipelor fericite petrecute cu ele. Majoritatea nici nu m-a onorat cu vreun răspuns. Doar trei mi-au trimis scrisori otrăvite cu vorbe dureroase pentru mine, răsucind cuțitul răzbunării în sufletul meu. Și pentru ce? Că le-am înlocuit cu altele, parcă mă obligasem să le rămân amant pe viață. Dar nu știu de ce mă plâng eu atâta la tine cu mizeriile soției și fostelor amante, care mi-
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
Publicat în: Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului 3.Calvarul plăcerilor interzise Maria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea se irosește acum ca o lumânare care fumegă intens și nu mai văd nimic în față...Privi din nou
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin creier, ca o mulțime de oameni prinși într-o clădire pe timp de cutremur sau incendiu: trebuie s-o omor...trebuie...trebuie...cu ce? O strâng de gât...sau un cuțit de la...prostii...Ea are pistolul. Și e-ncărcat...și e cu el...Nu așa...nu așa...să mă liniștesc...să fiu lucid...S-ar putea să fie împreună cu cele două jigodii. Sau...dacă alea sunt ascunse la bucătărie, pregătite să
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
acela, spuse o doamnă trupeșă, care avea un ogar în lesă, ce zici Nero, îl cumpărăm?” Nero era dulăul, un ham al acestuia o determină pe doamnă, să strige stăpânului: ”dă-mi-l!”. A fost sentința de condamnare la moarte, cuțitul a pătruns fără milă în beregata, din care ieșeau țipete sfâșietoare ca de copil.Sângele țâșnește, iarba se înroșește, mieii țipă, oamenii cu ochii injectați strigă:”îl vreau pe acela, eu pe celălalt, dă-mi-l pe tărcat, îl vreau
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
bun și milostiv că ai milă de cei nenorociți, și că ești blând și smerit cu inima. Dar nu mi-au spus că ai venit s-aduci sabie, și nu pace Iar Cuvântul Tău ar fi, se pare, precum un cuțit de măcelar care tranșează inima și ficații, încheieturile și măduva. Nu mi-au descoperit nici faptul că ai obiceiul să scuipi în ochii omenilor în idea că-și vor recăpăta vederea și că ai pornit cu preconcepția că e musai
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
sfida pe toată lumea. De fiecare dată când îl vedea plecând, Olga avea impresia că Eugen, ia o bucățică din inima ei. -Sorina, crezi, că e grea tema, pe care o ai? Fata cu ochii umezii ca unui miel când simte cuțitul măcelarului, a privit-o -n ochi pe Olga: -Nu știu, îmi este teamă, nu am lucrat nimic până acum, de fapt nici unul nu a progresat. Ce mă fac doamnă? Sunt gravidă, nu vreau, să rămân fără serviciu, cel care m-
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Au mâncat în tăcere, erau stânjeniți, pentru prima oară se aflau împreună; Florin era stângaci în folosirea tacâmurilor, pe furiș se uita la profesoară, o vedea cu câtă ușurință folosea cuțitul și furculița, încerca să o imite, totul îi ieșea pe dos. La cămin a fost o supraveghetoare, care încercase să-i învețe să folosească tacâmurile, a fost văzută de Mareșal în timp ce le explica, acolo, în sala de mese a apostrofat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
mine când mă văd așa nepriceput. -două lacrimi au apărut pe obrazul copilului. -Nu te rușina, suntem între noi, tu ești copilul nostru. Uite îți pun sub fiecare braț câte o carte, ai grijă să nu-ți cadă în timp ce folosești cuțitul și furculița . Și mie mi-a fost greu, eram chiar mai mare decât tine când am învățat să folosesc aceste unelte. Nu te rușina, peste câteva zile vei râde de nepriceperea ta de acum. -Așa va fi tată? -Florin se
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
certat: ”nu vă mai săturați, sunteți în stare să mâncați untura cu lingura, ce se va alege de voi în viață dacă sunteți așa nesăbuiți?” Abia mai târziu când am ajuns la profesională, am început să mă obișnuiesc a folosi cuțitul și furculița. Tu, copilul meu, nu te rușina de noi, pe lângă faptul că suntem părinții tăi, nici noi nu eram mai breji când am fost ca tine. Mihai s-a oprit din povestit, l-a privit lung și cu drag
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
Cârstea, publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Au mâncat în tăcere, erau stânjeniți, pentru prima oară se aflau împreună; Florin era stângaci în folosirea tacâmurilor, pe furiș se uita la profesoară, o vedea cu câtă ușurință folosea cuțitul și furculița, încerca să o imite, totul îi ieșea pe dos. La cămin a fost o supraveghetoare, care încercase să-i învețe să folosească tacâmurile, a fost văzută de Mareșal în timp ce le explica, acolo, în sala de mese a apostrofat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
mai târziu îți va fi de folos. Citește mai mult Au mâncat în tăcere, erau stânjeniți, pentru prima oară se aflau împreună; Florin era stângaci în folosirea tacâmurilor, pe furiș se uita la profesoară, o vedea cu câtă ușurință folosea cuțitul și furculița, încerca să o imite, totul îi ieșea pe dos. La cămin a fost o supraveghetoare, care încercase să-i învețe să folosească tacâmurile, a fost văzută de Mareșal în timp ce le explica, acolo, în sala de mese a apostrofat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
format noi. Marin, cu mine și cu Dichiseanu lucram unul lângă altul. Acolo în holul acela ne ciocneam toată ziua. Ceilalți trei nu știu de unde au apărut. Foarte posibil să fi fost. Dar eu nu am fost pentru că eram la cuțite de ani buni. Era un om extraordinar, dar era un om foarte ranchiunos. Era altarul nostru de sinceritate. Plecăm, dar pe scări, pe palierul de la etajul unu ne lovim de Mitran. Probabil a fost și un reflex așa. Eram niște
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
posibilitățile de exprimare oferite de pictură, iar în perioada ce a urmat ia decizia care-i va schimba fundamental viața. S-a perfecționat în Franța cu profesorii Michel Taupin și Cristian Jequel (cu maestrul a studiat și tehnica picturii la cuțit). Renunță la activitatea de inginer informatician și, timp de cinci ani, zi de zi, desenează și pictează folosind aceasta nouă tehnică (”tehnica Jequel”) - ulei pe pânză la cuțit. În 2012, pentru pasiunea, munca și timpul dedicate picturii, dar și pentru
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
Taupin și Cristian Jequel (cu maestrul a studiat și tehnica picturii la cuțit). Renunță la activitatea de inginer informatician și, timp de cinci ani, zi de zi, desenează și pictează folosind aceasta nouă tehnică (”tehnica Jequel”) - ulei pe pânză la cuțit. În 2012, pentru pasiunea, munca și timpul dedicate picturii, dar și pentru talentul remarcabil, Georgeta Constantinescu este distinsă cu titlul de ”Pictor oficial” al Academiei de Pictură ”Moulin de Perrot”. În același an a absolvit și primul stagiu de perfecționare
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
altele pentru a aduce de la fond către primul plan o pânză cu culori vibrante, plină de sensuri și viață. Caracteristic acestor tablouri este lumina care traversează din loc în loc pânza. Este o luptă accerba, corp la corp, cu pânza, folosind cuțitul, pensula, mâinile, ca o construcție în clar-obscur în care lumina este subiectul principal. În fața unei pânze a artistei privitorul poate fi deconcertat, tulburat sau entuziasmat de explozia de culori, de semne și sensuri, fără a putea găsi cuvintele potrivite care
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
la Centrul Georges Pompidou o secvență ADN realizată din ace de siguranță de aur. Ce spune lucrarea ta despre decodificarea genomului și manipularea acestuia de către oameni? E un prag la care omenirea a ajuns astăzi. Suntem pe o muchie de cuțit. Practic, asta am vrut sa arat prin acul de siguranță, care e un element arhaic (vine de la fibula din antichitate) și care s-a transmis în timp. În secolul al XIX-lea a fost patentata de un inventator american și
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
Informațiile pe care le-am putut afla din diferite surse, sunt următoarele : Un grup de 8 sau 10 indivizi (dintre care două femei), îmbrăcați în haine negre și purtând măști, la ora 9.20 seara, au scos un fel de cuțite lungi și au început să înjunghie fără milă pe oricine prindeau, deoarece mulți oameni au luat-o la fugă. Se putea observa că erau bine instruiți să omoare oameni. Un polițist de la Căile ferate, înarmat numai cu un baston polițienesc
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93441_a_94733]
-
peisaj sunt dinamizate de pictor prin crearea efectului atmosferic sugerând mișcarea norilor reci ai anotimpului de toamnă târzie și vibrația aerului prin aplicarea foarte energică a culorii cu tușe dinamice și orientări diferite ale acestora folosind atât pensula, cât și cuțitul de paletă. Perspectiva nu este redată liniar, ci printr-o succesiune a planurilor delimitate pe orizontală prin contrast cromatic cantitativ așa cum este sugerată prin prezența zidului alb strălucitor cu tușe foarte împăstate în opoziție cu tonurile alăturate și printr-o
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
perioada 1904 - 1910. Flori cu forme și culori diferite dispuse în evantai, iar altele căzute în partea stângă a ulcelei, sunt orchestrate în armonii cromatice de tonuri variate prin juxtapuneri de alb cu violeturi, verzuri, roșuri, rase pe alocuri cu cuțitul de paletă pentru a reda transparența și încărcate cu pastă doar în zone clar delimitate. Fără a fi tratate naturalist, sunt pline de sevă și viață. În contrast cu florile, fondul este o combinație obținută prin reveniri, ștergeri și raderi cu cuțitul
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
cuțitul de paletă pentru a reda transparența și încărcate cu pastă doar în zone clar delimitate. Fără a fi tratate naturalist, sunt pline de sevă și viață. În contrast cu florile, fondul este o combinație obținută prin reveniri, ștergeri și raderi cu cuțitul de ocruri galbene și roșu de fier combinate cu alburi de zinc și de plumb și, pe alocuri, cu adaosuri de glasiuri făcute cu lac garanță sau ocruri aurii reușind să sporească impresia de lumină care este un pretext în
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]