3,596 matches
-
înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide, privi, instinctiv, înapoi. Gardul din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc. — Stăpâne, îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri se legănau pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
această stare, domeniul clanului Oda ar putea chiar să scadă. Nu, dacă alegem o atitudine defensivă, inamicii nostru din toate cele patru vânturi vor considera că li s-a ivit prilejul și ne vor invada. Și-atunci, țara se va cufunda, din nou, în haos. Nu, găsesc că ideea dumitale e periculoasă. Dumneavoastră, ceilalți, ce părere aveți? Îi privi din nou pe oamenii așezați în sală, căutând, din ochi, alți susținători. Nu numai că nu primi nici un răspuns clar de nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase mult timp cufundat în rugăciune, tăcut, cu palmele lipite solemn una de alta. Apoi, retrăgându-se cam șapte pași, își îndreptă spatele și se întoarse spre Samboshi. Întrucât Nobuo și Nobutaka se plecaseră deja cu respect în fața lui Samboshi, Katsuie nu prea putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu blazonul de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se retragă. Al șaselea raport fu la fel. Katsuie nu mai avea energie să se înfurie și, dacă nu s-ar fi aflat pe câmpul de luptă, ar fi izbucnit în plâns. În schimb, nu făcut decât să se cufunde în amărăciune, învinuindu-se, cu regret, pentru iubirea orabă pe care i-o purtase lui Genba până atunci. — Eu sunt cel care a greșit, se tânguia el. Pe câmpul de luptă - unde orice om trebuie să acționeze în strictă conformitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care-mi va fi și mie cândva loc de odihnă. Nimeni nu rămâne pe această lume. Aici este adevărata egalitate a tuturor oamenilor, de la cerșetor la capete încoronate. E atâta liniște în vastul cimitir - un nou Bârlad - mutat sub cruci. Cufundat în această liniște calmă, sub un cer senin, gândesc și filozofez la problema existenței omenirii și a individului în parte. Mă întorc spre casă, coborând încet spre vale. Cât de mult se mai bucura soția când îi dăruiam flori și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și-ar fi dat și viața. Erau departe de cele două jivine de pe vapor. Treptat se liniștise și Lotti. În spitalul din Paris i se păruse că o vede pe Lizzi, dar apoi mâhnirea că-și pierduse un copil o cufundase într-o disperare fără margini și se îmbolnăvise, doborâtă de febră. În timp ce zăcea, îi tecu o clipă prin minte că Lizzi ar putea fi implicată în pierderea celuilalt copil și asta a înspăimântat-o așa de tare, încât nu a
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
dezamăgesc nici pe mine. Voiam ca dansul acela să fie perfect, În măsura În care eu puteam da dovadă de perfecțiune. ― Bună Alisia! mă salută ea cu un zâmbet blând. Sunt la fel de emoționată ca și tine, spuse făcându mi cu ochiul. Studioul era cufundat În semiîntuneric și am ales să dansez așa. Îmi era mai ușor dacă credeam că nu pot fi văzută. Era o impresie total eronată, desigur, căci mai târziu Angela mi-a urmărit Îngrijorător de atent fiecare mișcare. Am dat drumul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o ia. Mă Învârteam la nesfârșit, tot mai rapid. Alergam pe vârfuri, lăsând În urmă inițialul sentiment dezolant. Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile Îmi erau mai treze ca niciodată. Muzica Îmi dicta mișcările, iar eu ascultam, În timp ce sala se cufunda Într-un ocean de farmece. În lumea aceea nu mai eram eu, ci o balerina fascinant de frumoasă care reprezenta esența pură a vieții. Îmi reflectam emoțiile cu rafinament, transformându-le În artă. Am dansat așa vreo două minute, sub
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
erau atât de aproape, amăgindu-mă. Îmi doream să-l sărut la nesfârșit În aceea lume obscură, dar el se Îndepărta deja din ce În ce mai mult, dispărând În Întuneric și lăsându-mă de una singură. Apoi, mult prea repede, totul s-a cufundat Într-o baie de lumină. M-am trezit cu o pereche de cearcăne imense și cu o durere Îngrozitoare de cap. Din fericire, nesomnul a avut și o parte bună, pentru că am auzit-o pe Maria murmurând În timp ce dormea, toată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
avem nicio problemă, tată, l-am asigurat din nou și m-am grăbit să părăsesc bucătăria, alarmată de perspectiva unei discuții lungi in familie. Din moment ce oricum nu aveam nici o activitate, mi-am pregătit o minunată baie cu spumă. M-am cufundat În apa fierbinte și mi-am lăsat gândurile să zboare aiurea. La urma urmei, aveau un domeniu atât de larg de colindat. Am Început să mă gândesc la problemele secrete ale Elizei, care În ultima vreme era mereu tăcută și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
încercând să-mi compun o figură tragică și încântătoare, m-am proptit în cadrul ușii de la intrare. Ca la semnal, Chris a ridicat ochii. —Am crezut că pleci acasă, mi-a spus el cu un zâmbet ștrengăresc. Imaginea mea de eroină cufundată în tristețe s-a clătinat puțin, din cauza nesiguranței. Mai devreme Chris fusese drăguț cu mine. Acum de ce nu mai era? —Hai, înveselește-te, mi-a făcut el cu ochiul. Sunt convins că unii ar fi încântați să-ți ofere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot ridicam de pe scaun ca să înșfac sticluța cu dihidracodeină. Nu voiam decât să-mi amețesc durerea cu prețioasele și liniștitoarele mele analgezice. Apoi, realizând că nu aveam nici un tranchilizant, m-am cufundat din nou în nedumerire. Mi-am dat seama că toate pastiluțele alea splendide, care-ți luau durerea cu mâna, stăteau în primul sertar al mesei mele de toaletă din New York. Asta presupunând că era încă masa mea de toaletă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nasc“ și părăsind îmbufnată încăperea. Dar toate trei ne-am adus aminte unde eram și am lăsat-o baltă. Mama s-a îndepărtat din nou. De data asta, s-a alăturat părinților lui Misty O’Malley. Tata era în continuare cufundat în discuția cu tatăl lui Chris. Deci, ai niște timbre? m-am întors către Helen. Dacă ea nu voia să-i dea scrisoarea Annei, atunci voiam să încerc s-o trimit prin poștă. Mă gândeam s-o strecor pe neobservate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bună ofertă pe care ți-o pot face. Pentru moment, a adăugat el pe un ton incitant. Am dat fuga să-mi iau haina și amândoi am ieșit în frigul care-ți amorțea fața și am mărșăluit împreună prin grădina cufundată în întuneric. N-am vorbit prea mult. Nu fiindcă n-aș fi vrut. Mi-ar fi plăcut foarte tare să stau de vorbă cu el, dar eram emoționată, iar creierul meu se comporta ca întotdeauna când eram emoționată: se transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu o mușama de plastic. Din când în când, așa cum soarele apare de după nori, îmi aminteam că în scurt timp aveam să fiu mândra proprietară a unei impresionante cantități de cocaină. Poate. Gândul ăsta m-a încălzit înainte să mă cufund din nou în abisul întunecat al nebuniei din capul meu. De fiecare dată când îmi aduceam aminte de noaptea îngrozitoare pe care o petrecusem cu Chris sau de ceea ce-mi spusese mama, mai luam o gură de coniac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui special pentru tine, cu ocazia zilei căsătoriei! Trebuie să-l porți! Pur și simplu trebuie! Mama dă din cap în semn de aprobare. Apoi întinde brațele ca să mă mai îmbrățișeze o dată. Te rog, nu-mi da drumul, mă gândesc, cufundându-mă în îmbrățișarea ei și simțind cum douăzeci de ani mi se topesc de pe umeri. Înconjurată de brațele mamei, simt cum golul din stomac mi se mai micșorează puțin. — Tish-Tish, te rog, am nevoie disperată de ajutorul tău cu cerceii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
călduță din cauza cuptorului în care Carie, aproape invariabil, ardea friptura sau lasagna - mă făcea să simt că am găsit un cămin adevărat în New York City. — O să-mi revin, i-am spus eu înghițindu-mi lacrimile, continuând să stau cu nasul cufundat în blazerul Harris Tweed al lui Jackson. Eu și Jackson ne-am întâlnit prima dată la sfârșitul anului meu terminal de facultate. Am intrat emoționată la el în birou, cu CV-ul apretat în mână și m-am așezam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
facultății... poate chiar și cămașa mea de noapte uzată, aia cu Snoopy. Încă zece pași. Într-un final, am ajuns la spațiul micuț care ne fusese rezervat, lângă peretele sudic al încăperii, iar Randall mi-a tras scaunul. M-am cufundat în el recunoscătoare. Din păcate, nu și cu grație. Când să mă așez, m-am clătinat nițel din cauza fustei care-mi sugruma corpul ca un corset. Încercând să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
n-ar trebui să te arunci cu capul înainte în chestia asta. Ea ți-a făcut oferta vineri. Azi e luni. Mai așteaptă puțin. Nu pot să exprim cât de tare mi-aș dori să-ți schimbi decizia. M-am cufundat în canapea. Rotițele creierului mi se învârteau la viteză maximă. Amuțisem. — Dar ce alternativă am? l-am provocat, finalmente. Întotdeauna mă bazasem pe judecata lui Jackson și nu mă simțisem deloc confortabil să acționez împotriva sfaturilor lui - dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
seducătoare. Ei, asta era! Eforturile mele de a le face lipeala fuseseră sugrumate din fașă, dar probabil că era mai bine că Luke se vedea și el cu cineva. Nu mai exista pericolul să înțeleagă greșit întâlnirea noastră. M-am cufundat în scaun și am luat, relaxată, o gură de vin. — Din cauza unchiului Jack, am senzația că te cunosc deja, mi-a mărturisit Luke. E un mare fan al tău. Mi-e așa de dor de el. Ai apucat să ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de canapele de piele umplute cu puf, lumini calde, fotografii de familie, rafturi cu cărți, care înveleau toate zidurile și mașini de scris vechi. În multe seri mi se întâmplase să înșfac un manuscris și ceva mâncare comandată, să mă cufund într-un fotoliu și să citesc ore întregi, în vreme ce Jackson lucra la biroul lui. Mara făcea deseori același lucru. Biroul acela fusese ca o bibliotecă de familie. Noi fuseserăm ca o familie. Dar vremea aceea trecuse. Acum eram înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tras pe șofer de gulerul cămășii, smucindu-i capul pe spate. — Ți-am spus că n-ar fi trebuit s-o luăm pe Lexington! Învață să-ți faci nenorocita asta de meserie. Că nu e fizică cuantică! Eu m-am cufundat înpoi, pe locul meu. șoferul a virat după colț, ca s-o ia înapoi către Park Avenue. — și-acum, Claire, când ne întâlnim cu Rachel, vreau să mă lași să vorbesc numai eu, mi-a declarat Vivian. Vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
doi și trei de pe lista best-seller-urilor din The New York Times. — Înțeleg, Vivian, am spus, dar intercomul se închisese deja. M-am uitat la ceasul mic, din colțul monitorului de la computer. Nu era nici măcar 1:00 p.m. Orele de liniște în care mă cufundasem acasă, în Iowa, deveniseră doar o amintire îndepărtată. Deschizându-mi e-mail-ul, am descoperit că în ultima oră îmi intraseră patruzeci și două de mesaje noi. Am comandat o pizza de la restaurantul de jos și m-am pregătit pentru o după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
frumos din partea ta. Eu, ăăă... — Scuzați-mă! Vă rog pe toți să fiți atenți! Vivian a bubuit cu putere în microfonul pe care-l înșfăcase de la cvartetul de jazz care cânta în colț. — Vă rog! Oameni buni! Încăperea s-a cufundat în tăcere. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. — Evident, asta este o seară foarte mare pentru Grant Books. Cu toții suntem foarte mândri de succesul și de talentul lui Luke Mayville. Așa cum unii dintre voi știu - a spus ea, lăsând ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]