2,824 matches
-
Dumnezeu, Shushan nu s-a putut abține să nu se tragă Înapoi Înspăimântată, de parcă s-ar fi aflat În fața unui răpitor care voia să-i ia fiul. Tresărise cu atâta putere și spaimă, Încât ceașca din mâna ei s-a cutremurat, vărsând o parte din ceai pe rochie. Preotul a dat Încet, amabil din cap, simțind umbra unei povești sumbre ascunse În trecutul ei. I-a mângâiat mîna și a binecuvîntat-o. Apoi a plecat și nu s-a mai Întors niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai lupte cu el, privirea ei s-a Îndreptat Întâmplător spre cer, doar ca să zărească un balon de reclamă ce plutea Încet pe acolo. Balonul era portocaliu și negru, iar pe el scria cu litere imense: KODAK. Zeliha s-a cutremurat la gândul unui aparat uriaș care făcea fotografii cu tot ce se Întâmpla acolo jos, pe pământ, În acel moment. Un aparat Polaroid care surprindea un instantaneu al violului ce se petrecea În camera unui konak din Istanbul. Fusese singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. — Ce spun? a Întrebat Armanoush Împungând-o pe Asya cu cotul, Însă aceasta nu s-a grăbit să traducă, În principal fiindcă atenția Îi era fixată asupra unui trecător. Era un flăcău deșirat, În zdrențe, care trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
versurile celei de-a doua jumătăți. Însă nelăsând acest amănunt neplăcut să le distrugă solidaritatea, au luat-o iarăși de la Început, de data asta și mai agresiv ca Înainte. Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se cutremure sub pașii noștri. Astfel s-au perindat cu toții de-a lungul bulevardului Într-un potop de roșu și galben, În mijlocul haosului și larmei. Armaoush, Asya și șoferul priveau În tăcere din dric, cu ochii țintă la taxiul galben din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gîndurile: „Ce caută mucosul ăsta aici? Nu s-ar putea duce și el să vadă desene animate duminică după-amiază cu maică-sa? Ce-o să priceapă el din Henric al V-lea, din Shakespeare, din Laurence Olivier?“. (Sau din Pămîntul se cutremură, sau din Lupta de pe calea ferată, sau din Caleașca de aur, filme pe care le văzusem de mai multe ori decît ei, datorită tatei.) CÎnd mașina se oprea În fața cinematografului, eram Întîmpinați de echipa completă. Tata dădea mîna cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele prin bezna sălii, umbrele meselor și ale scaunelor tăcute, prin razele ritmice ale luminilor colorate... nu e nimeni. Doar muzica, bubuitul boxelor care cutremură pereții, cîțiva barmani la tejghea și atît. Apoi, deodată, se deschide ușa și apare un grup de trei persoane. Mai întîi apar două fete care privesc curioase prin sală, apoi grupul intră de-a binelea. Cele două fete însoțesc o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mă întorceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi din priviri să ies din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Stătea întins în pat, cu o carte în mână, și se uita spre mine. O clipă am avut impresia că mă spionase tot timpul. Apoi a adormit. Și de abia atunci am realizat dimensiunile catastrofei. Individul sforăia îngrozitor, de se cutremurau pereții; spaima mea din totdeauna, și la școala de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de execuție au fost formate din oameni, toți gardienii din închisori au fost aleși dintre oameni. Dar a trebuit să recunosc că nu toți oamenii sunt la fel. De aceea lumina întunecată de pe fața Hingherului m-a făcut să mă cutremur. M-am întrebat, ce nefericire săpase în bătrânul din luminiș, care-mi păruse înainte un sfânt, o ură ce-i strălucea pe față ca dragostea? Ce joc era acela care-l umplea de o bucurie atât de cumplită? Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poate nici mânca singur, vă dați seama, nici să-și facă nevoile”. M-am gândit atunci că tânărul cu mâinile retezate nu putea nici măcar să-și aleagă felul de sinucidere, dacă s-ar fi hotărât la asta. Și m-am cutremurat. Eu aveam ambele mâini și nu eram în stare să fac cu ele nimic. Acela a fost unul dintre puținele momente când mi-a fost rușine. În rest, am rămas credincios păcatului meu originar. O, știu cum m-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam în mână un bici. Arătam ca un dresor de circ. Un râs lung, gâlgâitor a cutremurat oglinzile și m-am speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu și pe cea a Laurei. Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-i vorbesc despre marele respect pe care i-l purtam. I-am mărturisit, declarându-i că-l veneram prea mult pentru a-i ascunde asta, că Moașa venise la mine în cameră. Să mă culc cu ea. Ceea ce mă cutremurase. Cum să mă ating eu de o femeie pe care o atinsese El? Era de la sine înțeles că refuzasem. Și am încheiat patetic și idiot: „Niciodată nu voi proceda altminteri”. Bătrânul mă ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să vă ascund, domnule sculptor?” încercă el să se eschiveze, dar fără prea multă convingere, fiindcă în realitate nu aștepta decât să fie silit să-mi relateze scena grotescă la care asistase și care mă face și azi să mă cutremur de dezgust de câte ori îmi imaginez ce s-a întâmplat acolo în bălării unde Laura, plecată să caute niște ierburi de ceai, fusese surprinsă și atacată de un grup de bătrâni. Dominic, Nelson, Filip, Mopsul și Leon se luaseră după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În mînă celălalt picior și trasează alte și alte linii cu un deget cald. — Vei sta pe acasă un timp, spune ea, apăsîndu-și puternic degetul mare Într-un punct care pare să fie conectat cu Întregul lui organism. Wakefield se cutremură. — În afară de citit, face și ceva reflexoterapie, Îi explică Zelda. Probabil o să te coste ceva În plus. Reverendul Telluride chicotește. Lui Wakefield nici că-i pasă; e foarte bine. Poate că a lătrat mereu la copacul nepotrivit, ca sa zică așa. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din nas sclipind în lumină, atât de scurtă încât să ți se vadă chiloții când te apleci. Chelnerițele de la noul bar de vinuri trebuie să poarte așa ceva ca uniformă și bărbații stau la cozi de un kilometru. Sunt convinsă, se cutremură Fran, dar nu crezi că asta ar fi puțin cam bătător la ochi la prima întâlnire? — Sigur că nu. Zilele când femeile trebuiau să fie sfioase și rezervate au apus de mult. Trebuie să pui totul la bătaie, mătușică Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
obligațiile lui față de ea, o privi în ochi. — Iartă-mă. Dar te doream așa de mult. O îndepărtă de el și îi atinse sânii blând, cu un deget iscoditor, ca un copil care se minunează în fața unei jucării noi. Se cutremură sub atingerea lui, împingându-și involuntar muntele lui Venus înspre cealaltă mână a lui până când el își strecură un deget înăuntru și îi căută clitorisul. După câteva clipe, ajunse și ea la orgasm, tremurând. Imediat Laurence trase din nou plapuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
două mese în jurul cărora se strânseseră erau deja pline de pahare goale și Sean, ținând în mână o carafă cu un lichid portocaliu, care prevestea ce era mai rău, tocmai le umplea. — Vrei o sangria, Fran? Fac cinste. Fran se cutremură la gândul de-a gusta din licoarea dezgustătoare, care, după părerea ei, ar fi trebuit să rămână bine mersi în Spania, și pofti în schimb la puțin vin alb sau, și mai bine, la o apă minerală, dar Sean ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre o combinație între Fragonard și Pocahontas. Ce-ar fi să faci nunta la Eurodisney, de fapt? Ai putea probabil să-l închiriezi pe Mickey să te treacă pragul. Oh da, mătușică Fran, te rog! strigă Lottie încântată. Fran se cutremură, în timp ce îi venea în minte imaginea unui șoarece uriaș de plastic, care o purta în dormitor, o privea cu pasiune în ochi și îi spunea: „Și acum, micuța mea Minnie, clipa pe care o aștept de-atâta timpă“ — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă vrei să te descurci în viață. Asta-i tragedia unei țări sărace. Domnule Gas, noi nu suntem săraci în sensul concret al cuvântului. Japonia e săracă spiritual. Pe când rostea aceste cuvinte, trupul lui slab ca o așchie s-a cutremurat tot de indignare. S-a scuzat că s-a lăsat copleșit de sentimente și l-a întrebat pe Gaston: — Domnule Gas, ce gânduri ai? Gaston surâse vag și răspunse: — N-am unde să stau. Îmi iau câinele și mergem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Dar el era un amărât de străin și nu-i rămânea decât să bată străzile, cu Napoleon după el. Unsprezece și jumătate. Mulțimea de pe stradă se împrăștiase care încotro. A mai trecut un tren pe deasupra și a făcut să se cutremure întreaga construcție. Au mai căzut câteva picături de lichid negru pe caldarâm. — Ce lipsă de activitate astă seară! Zău că totul pare atât de sumbru! Bătrânul l-a rugat pe Gaston să-i țină puțin locul, dar nici n-apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nu-ți lăsa pantofii pe coridor, i-a reamintit Endō. Și mai bine fă-ți hainele sul și dormi cu ele sub cap. Altfel... ți le fură peste noapte, străine. Endō s-a rezemat de perete și, tușind de se cutremura din toate mădularele, a început să șteargă pistolul cu batista. — Ne culcăm? După ce-au întins așternutul pe rogojini, Endō și-a scos haina, cămașa și pantalonii, le-a împăturit și și le-a pus sub cap, după cum îl sfătuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stă sub cerul mic și n-o vindecă nimic, numai rouă dac-ar bea cu cenușă, scrum de stea. Se tot uită-n sus bolnavă la cea stea peste dumbravă. [1930] * DIN ADÎNC Mamă, - nimicul - marele! Spaima de marele îmi cutremură noapte de noapte grădina. Mamă, tu ai fost odat' mormântul meu. De ce îmi e așa de teamă - mamă să părăsesc iar lumina? [1933] * COLINDĂ pentru Dorli Doarme colo în poiată pruncușor fără de tată. Și măicuța mama lui se tot plânge
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
stâncă bieți sori călători și poate-aș zâmbi. Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup. STRIGĂT ÎN PUSTIE Cu chiotele-ți de lumină și cu-adîncul ochilor de mare, cu urmele în lut, ce ți le lasă nenumăratele fecioare cutremurate-n clipa asta de-un dor pe minunatul tău pământ, te chiem: vino, Lume, vin'. Adie-mi în ureche gânguritul de izvoare la cari în miez de noapte nevăzuți de nimeni strugurii desprinși din vite ți s-adună să-și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la mine din Rai și trăgeam grăbită pilota ca să ne acopăr pe amîndoi. Chiar În timp ce ședeam În birou, ascultînd-o pe doamna Dickinson cum Își continua monologul tragic, mi-am Închipuit-o pe mama privindu-mă și aproape că m-am cutremurat din cauza senzației de oroare. Pe urmă, a venit tata să mă ia. M-a strîns În brațe și a plîns, dar eu tot nu am reușit să mă manifest În vreun fel. Amorțeala care mă cuprinsese era Încă prea copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fericită pe mama ta, răspund eu, omițînd, evident, să precizez motivul pentru care e atît de important, anume că măcar atîta pot să fac și eu după ce mi-a oferit un cadou așa de generos și de amabil. Emma se cutremură și zice: — Iartă-mi remarca, dar toate astea te fac să arăți precum un ditamai tortul. Mă Întorc cu mîinile În șolduri și-o privesc sever În ochi. — Bună treabă c-o să-mi fii rudă, Emma. Dacă un prieten mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]