3,132 matches
-
dar explicabil, aceste teorii au fost reînviate, câteva decenii mai târziu, prin anii ’70 și ’80, de comunismul naționalist. În ambele variante, dacii pledau pentru o Românie Închisă În ea Însăși, În valorile ei specifice. Insula latină devenea o insulă dacică (prima se izola doar de vecinii nelatini, cealaltă de lumea Întreagă). Dacii au fost puși la lucru de ideologia comunistă, În faza de intensificare a naționalismului, În jurul anului 1980 (an când s-au sărbătorit cu mare fast 2050 de ani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a surselor antice. Un popor geto-dac poate să existe din punctul de vedere național modern, dar nu a existat cu siguranță În Antichitate. Cei În cauză nu-și ziceau „geto-daci“, iar un popor fără nume este greu de imaginat. Spațiul dacic era fragmentat, chiar dacă triburile vorbeau limbi apropiate (sau dialecte ale aceleiași limbi). În plus, dacii nu erau singuri. Sciții, popor de origine iraniană, s-au așezat, venind din nordul Mării Negre (din Ucraina de astăzi) În partea de răsărit a teritoriului
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și Îndeosebi În Dobrogea (numită În Antichitate Scythia Minor). Dinspre apus au venit celții, un număr dintre ei rămânând În Dacia. Ceva mai târziu, bastarnii (germanici) și sarmații (de origine iraniană, ca și sciții) au locuit și ei pe teritoriul dacic. Despre coloniștii romani să nu mai vorbim: ei sunt de toate originile. A urmat, după retragerea romană, timp de o mie de ani, un impresionant șir de migrații care au cuprins actualul teritoriu al României. „Migratorii“ au trecut pe aici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aseamănă Îndeajuns cu româna de la nord de Dunăre pentru a-i „atrage“ din nou pe români spre Balcani. La toate acestea, susținătorii români ai continuității nu sunt lipsiți de replică. Ei explică asemănările cu albaneza prin substratul comun tracic, respectiv dacic. Acestea ar fi tocmai cuvintele dace din limba română. Ipoteză din păcate neverificabilă, fiindcă, Încă o dată, limba dacă este necunoscută (ca și limba tracilor, În genere). Singura certitudine rămâne asemănarea cu albaneza (care privește de altfel și mai multe cuvinte
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
accentul principal a continuat să cadă asupra teritoriului nord-dunărean, istoricii fiind preocupați, evident, de marcarea frontierelor prezente ale României. Spațiul de la sud de Dunăre rămânea un „rezervor“ luat În considerare, totuși secundar. Totodată, frontiera dintre Dacia romană și Dacia rămasă dacică (tăind În două România actuală) tindea să se estompeze. Pârvan considera că, Într-un fel sau altul, viața romană a pătruns și În satele dace din Muntenia și Moldova. Și Iorga identifica o timpurie (dar ipotetică!) țară Românească, ce ar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sângele românesc, În procente dace, romane, slave sau de alte origini, dacă este greu de spus cum s-au cristalizat limba și poporul român, un lucru rămâne totuși bine stabilit: româna este o limbă romanică. Teoria extravagantă a unei române dacice nici nu poate fi abordată Într-o discuție serioasă. Pentru romaniști, este o limbă fascinantă: a evoluat departe de ceilalți membri ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care o diferențiază și mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
românește. Dar unde sunt dacii? Nu au lăsat nici o moștenire lingvistică? Cu siguranță că trebuie să fi lăsat ceva. Hasdeu, cel care i-a salvat pe daci de furia latiniștilor, a fost și primul care a Încercat să delimiteze fondul dacic din limba română. A ajuns să identifice peste 80 de cuvinte pe care le considera dace. Dar cele mai multe dintre etimologiile propuse de el nu au rezistat. Alții au preluat ștafeta. Specialistul recent al acestei probleme, I.I. Russu, a ajuns la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de cuvinte pe care le considera dace. Dar cele mai multe dintre etimologiile propuse de el nu au rezistat. Alții au preluat ștafeta. Specialistul recent al acestei probleme, I.I. Russu, a ajuns la concluzia că vreo 160 de cuvinte ar aparține substratului dacic. Împreună cu derivatele lor, ele ar reprezenta circa 10% din fondul principal de cuvinte al limbii române.<endnote id="13"/> Iarăși statistica! Cam prea mare entuziasmul; este evident că aici se amestecă și ideologia, căutarea insistentă a originilor dace. Necazul este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se bucura“ (și substantivul „bucurie“, ca și numele de persoană „Bucur“, și de aici numele Capitalei României, „București“). Până la urmă, orice cuvânt căruia nu i se poate stabili o altă origine (latină, slavă și așa mai departe) ar putea fi dacic! Pe de altă parte, se Înțelege că dacii, și tracii În general, au preluat latina În felul lor. Peste tot, „substratul“ a avut partea lui de contribuție În „coruperea“ limbii latine și Îndreptarea ei spre limbile moderne respective. Așa se
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Burebista, a dispărut Însă și statul lui, divizându-se În mai multe entități politice. Abia spre sfârșitul secolului I după Cristos, Decebal a reunit cea mai mare parte a Daciei sub stăpânirea sa. Dar și a doua tentativă de regat dacic a eșuat. În urma celor două războaie purtate cu dacii, romanii și-au extins stăpânirea peste Dunăre și Carpați. Trei zone distincte s-au conturat pe actualul teritoriu al României. Regiunile apusene au format, timp de 165 de ani, Dacia romană
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sfârșit, cea mai mare parte a secțiilor a fost Închisă, În vederea unei reamenajări; se așteaptă rezultatele. Oricât de criticabilă i-ar fi concepția, muzeul este Însă excepțional de bogat. S-au adunat aici o mulțime de piese originale: ceramică preistorică, dacică și romană, statui antice, inscripții... și, În primul rând, tezaurul României, cu obiecte provenind de la daci, sciți și goți (vedeta fiind faimosul Tezaur de la Pietroasa, atribuit celor din urmă), până la bijuteriile Coroanei. Remarcabilă este și copia fidelă a Columnei lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
culturală a țării; dă pildă pentru inițiative similare referitoare și la alte localități și zone de mare concentrare a valorilor culturale; Sunt convins că este destinată unui deosebit interes de editură . Aș dori din tot sufletul să vadă lumina tiparului „dacic” , chiar pentru că ar constitui o mărturie În plus și un adaos prețios la panteonul fălticenean al cărturarilor și condeierilor de seamă, numit Eugen Dimitriu; fiu al acestor locuri, În care s au petrecut, după cum rezultă din carte , multe fapte, gânduri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
imaginea capului de șarpe în suliță constituie, asemeni stindardelor dacilor, „victoria asupra puterilor întunericului și furtunii” : „capu-n suliță și-l lua,/ Șindărăt se-n-vârtej ea,/ Pe la cete d-ucenici,/ Pe la mese de voinici,/ Pe la hori de fete mari.” Despre steagul dacic s-a observat că asociază șarpele cu principiul răului, sugestie evidentă în numele stindardului, draco7m. Dacă acceptăm opinia lui D. Berciu, conform căreia „balaurul dacic nu poate fi pus în legătură decât cu cultul strămoșilor”, rezultă că orice confruntare cu răul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ea,/ Pe la cete d-ucenici,/ Pe la mese de voinici,/ Pe la hori de fete mari.” Despre steagul dacic s-a observat că asociază șarpele cu principiul răului, sugestie evidentă în numele stindardului, draco7m. Dacă acceptăm opinia lui D. Berciu, conform căreia „balaurul dacic nu poate fi pus în legătură decât cu cultul strămoșilor”, rezultă că orice confruntare cu răul are nevoie de o dominație totemică, pentru a fi fastă. Omorând întruchiparea haosului și substituindu-se în creator, eroul revine în spațiul social gradat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dovedesc prelungirea locuirii de la Bunești până aproape de pătrunderea bastarnilor în acest spațiu. Evoluția toreuticii (arta cizelării și asamblării metalului) la daco-geții din zona Hușilor este dovedită de diadema princiară de aur, o piesă de excepție descoperită în 1984, în cetatea dacică de la Bunești-Averești (secolele IV-III î. Hr.), situată la circa 18 km de Huși. Splendida diademă de aur, tezaurele și depozitele deja amintite, dar și cantitatea mare de ceramică, creează impresia că populația a părăsit cetatea, în grabă, în fața unui pericol iminent
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fost imprimat semnul crucii, interpretat de istorici ca o atestare a creștinismului din secolul al IV-lea d. Hr., pătruns prin filiera romană. De asemenea, arheologii au dat la iveală chiupuri (vase foarte mari) de păstrat cereale și vestita ceașcă dacică. În spațiul Hușilor, reprezentativă pentru secolele III-X este prezența culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, dovedită de ceramica specifică descoperită aici. Materialul arheologic a fost colectat cu ocazia cercetărilor de suprafață efectuate în comunele Tătărăni, Arsura, Vetrișoaia, Albița, Curteni și Moșna. Secția
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
emancipați, tăietorul de lemne Îndeplinea un ritual de iertare Înainte de a tăia bradul, explicându-i nevoia și Înfrânându-se de la mai mult decât nevoia strictă. Poate vâscul, deși obicei de origine franceză, galică, dar poate și străromânească știind similitudinile galo−dacice, ar fi mai indicat: la o primă privire cel puțin, culegerea lui e benefică pentru copacul pe care-l parazitează. Ei bine, cu brad ori vâsc, românul parcurge un armistițiu mai mult sau mai puțin respectat În “lupta” cu natura
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tranziția, În Încercarea de a-și creea un mediu negentropic, de la micul și liniștitul lac, entropic deci, la imensitatea agitată, negentropică deci, a mării. Căci negentropia mării e aceea care o face, În poezia eminesciană, sălașul și refugiul zeilor primordiali, dacici, a lui Eminescu Însuși. Paranteză: oare Întâmplător Enescu a compus Vox Maris? Iar incompatibilitatea omului negentropic cu mediul și omul entropizat e sensul Luceafărului; omul entropic, Cătălina, refuză mediul negentropic, ceresc. Rareori codrul, lacul, marea eminesciene sunt populate cu animale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pregătit, adică au realizat acumulările cantitative, ceea ce nu-i Împiedică Însă să fie părtași. Se pare Însă că frica mea nu-i chiar justificată dacă ne gândim că spirala e atât de frecventă pe oalele românești, ca și pe acelea dacice și, mai În adândul istoriei, pe ceramica de Cucuteni... Dar concluzia e clară: nimic nu e Întâmplător În natură. Chiar și nostalgia primordialului, care În oricare etapă ulterioară nu-l mai poate reconstitui, ci doar să-i mărească ritmul schimbării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
consacrate, numeroasele argumente „clasice” ale latinității au debordat din creuzetul academic, unde nu mai încape nimic, nicio prezumpție, nicio explicație. Nu este aici locul să vorbim despre istoricul și despre destinul controversatelor tăblițe de plumb de la Sinaia, considerate ba documente dacice neprețuite, ba copii ale unor piese de aur topite de Carol I pentru obține metalul necesar a decora Peleșul, ba falsuri demonstandum est de-ale vreunui savant ca Hașdeu sau opera unui farseur cu o minte excepțională, capabilă să inventeze
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
ilustrează cap 22 din Apocalips și că se aseamănă cu sanduk-urile din Bosnia și Harțegovina. Dincolo de aspirația mântuirii, simbolistica acestui mormânt ar putea comunica, după comentariul unui autor mistic, dovada perpetuării, pe linie dinastică, a unei moșteniri ezoterice de tradiție dacică - a sarabilor, presupusă etimologie a numelui Basarab, pe carel vor purta cei ce vor avea învestitura de „Negru Vodă”, pe care Vasile Lovinescu îl consideră un nume generic, mistic, al „funcțiunii hermetice” în care au supraviețuit și reminiscențe dintr-o
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Doamne că nu știu ce fac”. Noi suntem Români și avem dreptul să fim mândri de originea noastră. Strămoșii noștri, Dacii, aveau o cultură care uimește astăzi lumea cercetătorilor și a cunoscătorilor. E destul să amintim de Kogaiononul și de Topografia Cosmogenică Dacică, de cunoștințele lor ample și științific dovedite, în domeniul astronomiei și chiar al ezotericului. Ei nu beneficiau de tehnologiile moderne de azi, de computere sofisticate, dar cunoșteau mult mai multe decât noi despre univers. Și podul peste Dunăre la Drobeta
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
multe decât noi despre univers. Și podul peste Dunăre la Drobeta a fost făcut de Burebista într-o vreme când Dacia se întindea și dincolo de Dunăre, cu mult înainte de apariția la graniță a puterii romane. Pe picioarele vechi ale podului dacic a construit Apolodor din Damasc, pe la anul 101, celebrul pod peste care a trecut armata romană. Și dacii au rezistat eroic și invaziei persane (Darius) și repetatelor atacuri romane, până la marea invazie a lui Traian. Și mai târziu, locuitorii acestui
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cetate de la Dunăre. Soliman Magnificul, Mahmet al II-lea Fatih, Ioan Vodă cel Cumplit sau Mihai Viteazul, precum și nesfârșite detașamente de soldați trimiși de țarii ruși au asediat zile și nopți celebra fortăreață de la Dunăre, construită pe ruinele unei cetăți dacice. Cei care au construit aceste tunele au fost turcii. Au cucerit cetatea Brăilei în 1528 sub conducerea lui Soliman Magnificul și vreme de trei secole au deținut controlul acesteia, transformând-o în „raia turcească.” În felul acesta Brăila a devenit
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
pofta inimii. Aici mai trăia până mai acum douăzeci de ani, Încă trăgând voinicește cu coasa, În ritmuri largi și hieratice, cum mi-a apărut dintr odată, de departe și după mai mulți ani, Înaltul de stat și cu plete dacice, bunul la suflet neica losif, fratele mamii, cătană la Solferino pentru drăguțul de-mpărat: La Solferino devale Mere-un ghinărar călare și tot strigă-n gura mare: Împărate luminate Cu cătane ne-nvățate, Pune pace, nu te bate, Că-ți chier
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]