1,989 matches
-
din nou durere în bazinul de neant din rațiunea sufletului; precum și cel mai iubit poet a rupt vreodată o creangă și a strivit o buburuză; iar firul de iarbă i-a lovit și i-a trimis aici, în această asiduitate deșartă cu care ne hrănim speranța de a ne afla originea. Acum armonia e deplină: în firele de oameni de la marginea pâlcului de mistere se pare că niciunul nu a reușit să se cațere pe arborii existenței lui, așa cum nici pădurea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un scop, să te mobilizeze, se mișcă aerul în jurul tău, staza din piept începe să se degajeze. Atâta doar că drumul meu nu pare să mai aibă vreun sens... Melodia lui George Harrison îmi stăruie încă în minte ca o deșartă speranță. "I look at you all see the love there that's sleeping." Golul nu este altceva decât alternativa sau urmarea unui preaplin. Când nu mai poți ține preaplinul, încovoiat sub greutatea lui, îl schimbi pe gol și golul începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oniric sau manifest. Și în aceeași patimă nestăvilită și înșelată am intuit imediat șansa mea de salvare. La capătul a câtorva nopți, în care fecioria ei a rămas neprihănită, fata a început să înțeleagă că promisiunile făcute de prinț erau deșarte. M-a vizitat într-o noapte fără lună, unde numai întunericul putea să se strecoare printre șoaptele noastre. Mi-a cerut în genunchi iertare pentru nesăbuința faptei ei și mai ales a iubirii ei. Mi-a vorbit despre sufletul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina. Însăși religia noastră, una a mântuirii, ar fi la fel de deșartă precum idolii păgânilor. Cecco d’Ascoli Îi susținu privirea cu răceală. — Poate că a fost deșartă. — Hulești. Nu asta ne Învăța marele Ptolemeu În Almagest! strigă Dante. Nici Sacrobosco. Nici Guido Bonnati, Însuși magistrul dumitale! — Știința mea nu se datorează doar lecțiilor lor. Acum poetul era atât de aproape Încât Îi simțea căldura respirației. — Oare ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui nerușinată fără să fi plătit, fără să fi îndurat batjocura. Domnia răului va fi din nou întârziată, îndoiala va stăpâni iară, oamenii își vor pierde iar timpul visând la un bine cu neputință de atins, istovindu-se în strădanii deșarte, în loc să grăbească venirea singurei împărății cu putință, și priveam la tăișul săbiei care mă amenința, o, putere, numai tu domnești peste lume! o, putere, și orașul se liniști treptat, ușa s-a deschis, am rămas singur, cu sufletul ars, amar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
himera nopții ce-n brațe o strâng, Buzele-mi ard, de dor parcă-s strivite, Dar rămâne-o urmă pe umărul meu stâng E vis sau ai fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul ascuns în gânduri deșarte, Tăcerea curmată de buze șoptind S a stins târziu în albastrul de noapte... în dragostea vie, pe-un trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat Am crezut că-i vis dar erai tu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să trăim prin moarte, înviere! Renaștere Am renăscut strângând nemărginirea în sufletul meu veșnic covârșit De dorul de-a cuprinde nemurirea Și liniștea din cerul nesfârșit. Am rătăcit pe căi întortocheate, Prin întuneric, vifor înfruntând, Spaime, dureri cu mine-mperecheate, Vise deșarte-n gându-mi sângerând. M-am afundat în mlaștina tristeții, Noian de pătimiri m-a-ngenuncheat, Târându-mă prin negurile vieții... Nu Te-am zărit că pururi m-ai vegheat. Când m-am trezit din adâncimi de noapte, Simțindu-Te întreg, strălucitor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și nu-i capăt sa ne-ajungă... din pământ o mână lungă sparge nourii de ceară, bate Sha, la dor de ducă... un nebun de plin amor zburdă-n cercul stării albe căzând pradă vorbelor, din prea dus spre zări deșarte și, ... s-au speriat Jugarii, curgând vise-n chip de șoapte, iar în scrum de clipe moarte, adormirii se dezic, trec târâș pe cruci purtate printr-un ochi de cer mai mic. Vai, cât mie! Vai, cât vouă! Ne-au
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pot rămâne Dar n-am să trec dincolo de mine N-am să fac tăcerea să răsune Ca marea nemișcată de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol Răzbat prin ele zvonuri de departe Ascult ecoul cuvintelor domol Desprins din imnul orelor deșarte Mușcă noaptea târziul ruginit în văl să-mi prindă gândul de pripas E doar un vis atât de ofilit Când îți citesc în ochi un bun rămas Clipele ca ploile de ieri E timpul numai clipe nesfârșite Prinse toate-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Îl Încurajaseră și pe urmă se Întorseseră Împotriva operei lui, deplângând faptul că iubitorii de teatru fuseseră privați de plăcerea de a urmări spectacolele și chiar cerându-le să Își Înnoiască eforturile de a le pune În scenă. Ce speranțe deșarte! Cronicile variaseră de la călduț la rece ca gheața, incapabile să le stârnească vreo clipă de disconfort lui Hare sau lui Daly. O sursă suplimentară de amărăciune era faptul că situația lui Daly se Îmbunătățise imediat după avortul provocat - căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
drumul mai departe, spre Veneția, unde trebuia să le găsească o locuință. El Însuși se instală În vechiul apartament al lui Fenimore din Casa Biondetti, unde ea stătuse temporar, Înainte de a se muta În Casa Semitecolo, din apropiere, cu speranța deșartă că, dacă ocupa același spațiu pe care Îl ocupase ea, va putea, cumva, să pătrundă În mintea ei. Zile Întregi bântui prin Împrejurimile Casei Semitecolo, uitându-se cu ochii mijiți de pe pontoane la fațada veche și decolorată, Întrebându-se dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sunt liberă. Gustul libertății e mai presus de toate. (Și mi-am luat și colivia de aur cu mine). Nemuritorul Orașul este gri în această zi. Străzile sumbre dispar în speranțele morții. Poveștile șterg dragostea și războiul. Moartea acoperă norii deșerți. Seara luminată lucește în jurul dragostei. Totul e bântuit de întunecimea clară gri, ca o ploaie purificatoare. Pe fondul ceratic nici o mișcare. Pe fondul nemișcării nici o suflare. Sunt ascunse umbrele omniprezente de cunoaștere, în picioare stă el. Eternitate, dragoste de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nemișcării nici o suflare. Sunt ascunse umbrele omniprezente de cunoaștere, în picioare stă el. Eternitate, dragoste de viață. Puterea e eternitate și nemurire. Dreptul de a alege. Ce are el? Durere și libertate. Îi zboară sufletul și simte sângele unor lacrimi deșarte, sângele vieții, al existenței. E el. Singur pururi, așa cum trebuie și nu mai poate fi Dar el e trist? Poate că e fericit în nefericirea lui. E învingător, orice s-ar întâmpla, și doar asta contează. Își pune sabia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o viață. Nick s-a prăbușit pe scaunul de lângă fereastră cu capul îngropat în palme. Alison s-a dus lângă el și i-a pus o mână pe creștet ca să-l liniștească. Nici unul dintre ei nu ți-ar da speranțe deșarte. Sunt sigură că Susan o să se facă bine. Nick a ridicat puțin capul și s-a uitat direct la ea, cu ochii umeziți de lacrimi și colțurile gurii tremurându-i de frică. Doamne, sper să ai dreptate! Lacrimile au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
medical este alopatie: tratarea unei boli prin crearea unei tendințe opuse. Domnului Page, după cum vezi, îi plac jocurile. Vine aici ca să se joace cu Alexei, în speranța că va trezi ceva în el. Mă tem că-i doar o speranță deșartă. Fiul meu trăiește aici, în acest șopron. îl preferă casei, așa că îl ținem aici, ca să evităm rușinea. Așa credem noi că e cel mai bine. Alexei Cerkasov le zâmbi tâmp. Arăta ca un adolescent de șaisprezece ani, mare și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
munte, departe de lume, trăind acolo izolat cantr-o mănăstire. De-atunci, m-am hotărât să dau crezare doar rațiunii și să ignor cu stoicism orice simțământ, orice foșnire de fustă, oricât de delicată ar fi fost ea. Iubirea - o iluzie deșartă (cum, de altfel, ne-au avertizat atâția oameni de geniu)! Mă consider o persoană cerebrală, o fire analitică, studioasă. M-am dedicat cărților și meseriei mele. Unicul meu prieten este Valeriu, profesor de istorie și el, mai tânăr cu aproape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii și a mea cântare V-ar arde sufletul din voi... Atuncea E și mai rău - și-atunci și mai puțin Va gândi cineva
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ți le spune; Bătrînu-i ca și vremea cea fără de-nceput Și soarele din ceruri la glasu-i se supune, Al aștrilor mers vecinic urmează ochiu-i mut. De-aceea voiu ca dânsul pe fiul meu să-nvețe Cari cărări a vieți-s deșarte, cari mărețe. {EminescuOpIV 155} Dar el din a lui munte în veci nu se coboară, Căci nu vrea ca să piardă din ochi a lumei căi, Ca nu cumva măsura, cu care el măsoară În lipsa-i să se schimbe... și el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe-acea parte iubită a sufletului meu Și ea venind prin noapte ca o rază de soare Coboară pe-a mea frunte nebună visătoare, Pîn-se preface-n chipul ce l-am visat mereu. Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, E o făptur-aievea, cu gând din gândul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu Și inima-mi o chiamă, gîndirea-mi o desmiardă Și sufletul din mine e și sufletul său. Tot ce-am gândit mai tânăr, tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulceață: Amar etern și visuri peritoare! De ce în noapte glasul tău înghiață! Vedea-vor ochi-mi încă-odată oare Frumosul trup, - femee zîmbitoare! Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brațe? Tu, blond noroc al unui vis deșert, Tu visul blond unui noroc ce nu e, De-i mai veni să știi că nu te iert. Căci dorul meu mustrări o să-ți tot spue Și sărutîndu-te am să te cert Cu desmierdări cum n-am spus nimănuie. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trec tăcut ca moartea, Nu mă uit la vechii munți; 15Scrisă-i soarta mea în creții Întristatei mele frunți. Numai colo, unde teiul Lasă floarea-i la pământ, Eu încep să mișc din buze Și trimit cuvinte-n vânt. Vis nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nebun, deșarte vorbe! Floarea cade, rece cîntu-i Și eu știu numai atâta C-aș dori odat-să mîntui! {EminescuOpIV 257} FEMEIA?... MĂR DE CEARTĂ Femeia? Ce mai este și acest măr de ceartă, Cu masca ei de ceară, și mintea ei deșartă, Cu-nfricoșate patimi în fire de copilă, Cu fapta fără noimă, când crudă, când cu milă, A visurilor proprii eternă jucărie? Un vis tu ești în minte-i - și astăzi te mângâie, Iar mâne te ucide. Cu-același râs pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mea mă cată cu ochiul liniștit. Acele nopți turbate de doruri și suspine S-au dus ca un vis negru, sălbatec și urît! Azi iarăși capu-n visuri eu îl cufund prin cărți Și în tăcere îmblu prin norii cei deșerți. {EminescuOpIV 265} Și în fereastră vântul cu degetele pare Că bate lin și dulce și vîjîe încet; Urechea iar îmi sună în liniște și iară Simt inima că-mi bate de-un dor învăpăiet! În minte mi se-adună mii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ajungă în versuri și descrieri. Frumseța ta divină, nemai gândită, sfântă Ar fi cerut o arfă puternică, ce-ncîntă; Cu flori stereotipe, cu raze, diamante, Nu pot să scriu frumseța cea vrednică de Dante. O bate-ți joc de mine, pigmeu deșert, nedemn, Ce am crezut o clipă de tine că sunt demn. O, marmură curată, o, înger, o, femee, Eu să te-ating pe tine cu-a patimei scîntee, Eu, eu să fiu în stare o clipă să-mi închipui C-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni - O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă de-o-potrivă de-al vieții lung amar. Nu cer de fericire în lume să am parte, Căci fericiri a lumii, închipuiri deșarte! Viața noastră însă oricât de neagră fie Ea împlinește oare în lume vreo solie? E scop în viața noastră - vreun scop al mîntuirii? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirii? A gândului lucire, a inimii bătaie Ridică un grăunte din sarcina
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]