25,049 matches
-
viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă a familiei Pop nu mai exista. Coama dealului era goală. Nu știam că reușiseră s-o demoleze. Asta l-o fi făcut pe Rusalin să-și hotărască plecarea în Italia? Îmi scrisese că se duce "în cea mai bună dintre lumile imaginate, deci posibile" și am înțeles c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apa cea adevărată fuseseră luate de-acolo de Rusalin Pop și fixate în tablouri. Nici șarpele (dezmierdînd iarba căzută în patimă după el) nu s-a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-un jind. Jinduind... ce? Să aflu pe cine picta Rusalin? Ce sau pe cine? Razele laser din ochi i-au reapărut: "Ai sînii prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care plonjează în plin basm. În prima, naratorul, văzând, la o poală de deal, o caravană de furnici, urcă, din curiozitate, alături de acestea povârnișul și, după cale lungă, intră, urmând-o, într-o deschizătură ce duce într-un palat subteran: "(...) mă aflu într-o sală uriașă în fața unui tron de malahit, pe care sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
m-am gândit la acest loc ca la o civilizație de gasteropode adunate aici din toate colțurile lumii. Au sosit pe rând fiecare cu casa ei la spinare și s-au fixat după criterii necunoscute între două văi sau două dealuri, după cum au socotit de cuviință. Mă oprește o clipă să mă pregătească pentru confruntarea cu Vasiliscul. Dacă nu vrei să te alegi cu o migrenă năprasnică, va trebui să manifești respect ori de câte ori treci prin fața Vasiliscului. E de preferat să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții, norii. Ne îndreptam spre soare în zbor vertical, absolut. Nici cea mai măiastră dintre păsări n-ar fi putut ține pasul cu noi. O stare de fericire inexplicabilă mi-a cuprins întreaga ființă. Percepeam zborul cu fiecare fibră, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o clipă chiar și mâinile, ce nu erau nici calde, nici reci, nici transpirate. Cum a pornit trenul, am început să alerg ca un nebun, ca o vită scăpată din țarc și nu m-am oprit decât la baza unui deal de unde nu mai puteam vedea gara, ca și cum trenul ar fi luat-o la goană după mine. Drumul furnicilor. Sala tronului. Darul. Ieșirea din labirint M-am oprit să-mi trag sufletul. Am recunoscut poteca pe unde ne-am plimbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Confesiunile maimuței Makonde Epifanie În pădurile Tanzaniei sălășluiește maimuța vorbitoare. Primii care i-au sesizat calitățile lingvistice au fost băștinașii Makonde, care și acum o consideră un fel de zeitate abdicată, un deus otiosus ce-a părăsit văile cerului în favoarea dealurilor împădurite din rezervația cu același nume. De altfel, printre amuletele lor ritualice figurează un cap antropomorf de maimuță ce în timpuri imemoriale a ocupat un loc privilegiat în generosul lor panteon de zei și zeițe. Maimuța s-a adresat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui, cu ochii rotunzi și negri și sânii mari și zvelți rostogolindu-se prin căpițele de fân. A și visat-o de câteva ori pe Lucreția. Rolul lui era mereu de călăuză. O ducea de mână pe cărări neumblate, peste dealuri, către culmea cu pântecele rotund și umflat de oaie, unde era locul ei de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pântecele rotund și umflat de oaie, unde era locul ei de întâlnire cu străbunicul. Purta multe fuste suprapuse și lungi ca țigăncile, de sub care se zăreau gleznele ei mici și delicate, cu pieptul pe jumătate dezgolit. ............................................................................................................... Și eu alergam peste dealuri excitat de gâfâiala ei în urma mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile, iar mâna ei era fierbinte și se făcea din ce în ce mai fierbinte, pe măsură ce ne apropiam. Dar mă trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred că mă trezeam pentru că mă ardea podul palmei, mă ardea cu flacăra dragostei. Și dragostea asta, cu toate că nu mi-era adresată mie, îmi devenise insuportabilă, cu sânii bălăbănindu-se pe deasupra dealurilor, mă ardea și înfricoșa, mă epuiza gândul la așteptarea preț de un anotimp ce o îndura străbunicul. Ultima dată când am visat-o pe Lucreția purta o rochie verde de mireasă, de ce de mireasă îmbrăcată în verde? Nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile în trepte de pe dealurile pietroase ale Dobrogei. Când trecea Ea. Băncile afișau Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la ora bombei de la Hiroshima, 815, în maternitate femeile nășteau cu picioarele lipite ca pe timpul lui Mengele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la gurile peșterilor rătăceau sfinți și foarte departe trenul de la ora 23:57, de pe traseul Arad, Radna-Săvârșin, Deva, Simeria, Orăștie, Sibot, Vințu de Jos, Alba-Iulia, Teiuș, Aiud, Războieni, Câmpia-Turzii, Cluj-Napoca, Gherla, Dej, Beclean pe Someș, Salva, Coșbuc, Telciu, Fiad, Romuli, Dealu Ștefăniței, Săcel, Iza, Vișeu de Jos, Leordina, Petrova, Vișeu-Bistrița, Valea Vișeului, Bocicol. Piața părea mai puțin foșnitoare și blocurile mai puțin vesele. Un înger bătrân cu plete albastre, care-i acopereau trupul străveziu, țâșni spre cer cu viteza sunetelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o luăm pe căi ocolitoare, ca să nu dăm de bănuit. — A fost și asta o idee pe care am luat-o în calcul la un moment dat, își amintește domnul Președinte. — Buzău, Focșani, Bacău, zice Monte Cristo cu gîndul la dealurile, viile și strugurii de la Panciu și Odobești. Mai sînt gropițe pe ici pe colo, simte nevoia Sena să le aducă la cunoștință, ca peste tot, zice. — Ăsta e ultimul lucru care mă interesează, spune Petrică, ce mai așteptăm? întreabă devenind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă faimoasă și În județele apropiate prin bogăția de pește, prin varietatea speciilor, frumoasă prin ineditul ei și sălbatică prin vegetația Înaltă, Întinsă și neexploatată, dincolo de care se vedeau dealurile Iteștilor, Îmbrăcate de sezon În verde-Închis sănătos, așa cum stă bine unor dealuri care se respectă și care sunt respectate de răzășimea moldavă, harnică și mult iubitoare a pământului sfânt dăruit de strămoși, slăviții domni ai Moldovei, pe care nu uită
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
faimoasă și În județele apropiate prin bogăția de pește, prin varietatea speciilor, frumoasă prin ineditul ei și sălbatică prin vegetația Înaltă, Întinsă și neexploatată, dincolo de care se vedeau dealurile Iteștilor, Îmbrăcate de sezon În verde-Închis sănătos, așa cum stă bine unor dealuri care se respectă și care sunt respectate de răzășimea moldavă, harnică și mult iubitoare a pământului sfânt dăruit de strămoși, slăviții domni ai Moldovei, pe care nu uită să-i pomenească la slujbe, duminică de duminică și la fiecare sărbătoare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
câini ai Ochenoaiei - de ce nu vii tu oleacă Încoace la mine că de când Îmi ești tu dragă de mi se scurg ochii după tine, de mă trec toate căldurilie și plec hai-hui pe unde văd cu ochii, pe câmpuri, pe dealuri, pe unde cred eu că te pot Întâlni și iată că azi a dat norocu’ peste mine! În acest timp o prindea bărbătește pe după umeri, prinzându-i sânii sănătoși și apetisanți pentru omul pofticios care transpira din abundență. Bade Vasile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
De o parte și de alta a șoselei se vedeau suprafețe Înguste și necultivate, numite „zone”. Pe acestea creșteau ierburi, bălării Înflorite, cucute Înalte și ici colo câte un arbust pipernicit. Dincolo de zone, pe dreapta pe Întreaga coastă a unui deal abrupt se Întindeau livezi prost Îngrijite, din care cauză vârful era necultivat, iar pe stânga, scăldată În razele soarelui, trona o mare galbenă-verzuie de păpușoi Înspicat, iar În zare, Va observă o frumusețe de nedescris, nemaivăzută până atunci de copil
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Părăsind șoseaua, urmară -pe mâna stângăun drum prost amenajat, plin de praf și prin mijlocul căruia ploile verii săpaseră un șanț adânc pe care căruțele Îl ocoleau cu grijă sporită. Au trecut apoi printr-un sat răsfirat la poalele unor dealuri Înalte, cu case modeste din care doar patrucinci erau acoperite cu tablă, restul cu țiglă veche și paie. Cum urcușurile și coborâșurile dese obosiseră caii și cum Victor Olaru simțea o nevoie organică de a bea În cinstea scumpei sale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sforăitoare ale cailor Însetați, ferindu-se de contactul cu mătasea-broaștei, fixată din belșug pe pereții secularelot teuci. După ce caii s-au adăpat -așa cu zăbala nescoasă, Înhămați și cu ... călătorii fixați pe locurile lor - căruța a plecat mai departe printre dealurile mai verzi sau mai galbene, mărginite pe stânga de către impunătoarea pădure domnească, stăpânită altădată de către familia Mavrocordat, și devenită „bun al Întregului popor”. Va, nu-și putea lua ochii de la verdele pădurii, de la cai și de la dealurile Înalte printre care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai departe printre dealurile mai verzi sau mai galbene, mărginite pe stânga de către impunătoarea pădure domnească, stăpânită altădată de către familia Mavrocordat, și devenită „bun al Întregului popor”. Va, nu-și putea lua ochii de la verdele pădurii, de la cai și de la dealurile Înalte printre care șerpuia drumul plin de colb. Nu era ușor de urcat drumul ce ducea spre satul cu bunic, trebuia să fii antrenat și În putere sau să ai un ajutor de nădejde, așa cum avea copilul În cei doi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
flăcău voinic și tăticu’-i cu tine! Au! Au! Au!, striga copilul ce era purtat de brațele puternice pe o cărărușă de lățimea unui pantof și săpată direct În malul mult mai Înalt decât un om. De aici, urcară un deal mic și abrupt, ajungând la casa lui Gheorghe a’ Dască’lui, bunicul lui Va din „satu’ cu bunic”. Porțile din lemn „negeluit” erau larg-deschise, trebuia să sosească Ionel, mezinul familiei, flăcău În bunăregulă, cu lemne uscate pentru a fi „arse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care simțuri, apropierea unei și mai mari bucurii. De la cea mai mare Înălțime a grupului, privirea caldă și iscoditoare a celor doi ochi imenși cuprindea toată Cociobana, islazul satului, un teren În pantă și accidentat, rezultat În urma alunecărilor dese ale dealului cu același nume. Drumul spre pădure trecea printre mulțimea tufelor de „schini”, de măceși pitici și de „carcadei”. Printre tufe creștea o iarbă sălbatecă, nu prea mare, dar suculentă și de un verde foarte intens pe care o pășteau vacile
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu ti-am mai dus, vrei? Mergim la pădure? Aproape! Ai să vezi? Au străbătut drumul lung de câteva sute de metri, care desparte casa de pădure și s-au oprit În marginea Cociobenei, un teren foarte accidentat, cu râpi, dealuri mici și abrupte, tufișuri și mărăcini, unde pe porțiuni mai mici sau mai mari creștea o iarbă verde și frumoasă din care se Înfruptau animalele sătenilor. Cireada satului păștea În marginea pădurii, sub directa grijă a lui Ciulinel, văcarul satului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unde era iarbă din abundență, așa Îi spuneau părinții Anetei: Când n-ai de treabă, te duci și iei pe Marțolea și o paști bine, să dea lapte mai mult și mai bun, că pe baza lu’ Ciulinel ... Mai la deal un pic curgea un izvoraș cu apă bună și răcoroasă. Aneta i-a dat apă din pumni, apoi i-a prins doi fluturași bleu și la un moment dat i-a zis poruncitor: Stai așa și nu te mișca, deloc
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
până sub genunchi și strânsă În talie cu un cordon cu fundiță pe partea dreaptă. Fața sa prelungă și cu ten măsliniu catifelat, ochi mari și negri, contrastau cu verdele negru al Cociobenii, o pată de culoare frumoasă În sălbăticia dealurilor și râpilor din marginea frumoasei păduri domnești. Soarele Își trimitea căldura și lumina sa bine cuvântată peste Jdogina cu arborii cei mai Înalți, peste foișorul de observație, peste Vărărie și Poiana Rusului, peste coama pădurii mari prin care apa neasemuit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]