1,822 matches
-
venit în fața hotelului luxos în care s-a stins, mirat că lucrurile ei au fost licitate pentru a i se plăti datoriile. A insistat să-și recupereze cartea "Manon Lescaut" a abatelui Prévost pe care Marguerite i-o dăruise cu dedicație, o amintire a acestei frumoase și triste secvențe de viață. A revăzut-o cu prilejul deshumării și transferării într-un alt cimitir, și-a readus-o în memorie, privindu-i mormântul acoperit cu camelii, florile ei preferate. Marion Delorme Victor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
severitate a Regulilor, și de douăzeci și trei de ani de când își menține locul în teatrele noastre, nici istorisirea, nici efortul de imaginație nu au făcut să se vadă ceva ce i-ar fi șters strălucirea." Și mai explicit, în Dedicație la Confidenta (La Suivante), scrie: "Fiindcă facem poeme pentru a fi reprezentate, primul nostru scop trebuie să fie să placă, curții și poporului, și să atragă un număr mare la reprezentație. Trebuie, dacă se poate, să adăugăm regulile, pentru a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să opereze pertinent în secolul al XVII-lea prin rangul personajelor, cum se întâmpla în Antichitate. Numai acțiunea, și nu condiția personajelor, determină, în ochii lui, natura piesei. "Numai prin luarea în considerare a acțiunilor, scrie el în Scrisoarea de dedicație (Epître dédicatoire) la Don Sanche d'Aragon, în 1650, fără nicio considerare față de personaje, trebuie determinat felul unui poem dramatic." În Discurs despre poemul dramatic, contestând definiția aristotelică, declară, zece ani mai târziu: "Această definiție era legată de uzanțele vremii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie de rangul al doilea în poem, și să li-l lase lor pe cel dintâi." De aceea Corneille a creat, în 1650, cu Don Sanche d'Aragon, un gen nou, "comedia eroică"49. "Iată, explică el în Scrisoarea de dedicație a acestei piese, un poem de un fel nou și care nu are niciun exemplu la Antici (...) Este o comedie, deși actorii sunt, aici, fie regi, fie granzi de Spania, pentru că nu se vede născându-se niciun pericol prin care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a-i îmbuna pe docți, ca și pe Părinții Bisericii, ei au adus totuși în scenă capodopere de imortalitate care șochează sensibilitatea spectatorului din secolul al XVIII-lea. Iată ce scrie Corneille, fidel în această privință lui Aristotel, în dedicația la Medeea în 1639: "Nu trebuie luat în considerare de ce comportamentele sunt sau nu pline de virtuți, ci dacă sunt asemănătoare cu cele ale persoanei prezentate. De aceea poezia ne descrie în mod egal acțiunile bune sau rele, fără a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Silvanire Chapelain, Despre poezia reprezentativă Scudéry, Observații despre Cidul Discurs către Cliton asupra Observațiilor despre Cidul Chapelain, Sentimentele Academiei franceze cu privire la tragicomedia Cidul Sarasin, Discurs despre tragedie Scudéry, Apologia teatrului La Mesnardière, Poetica Vossius, Poetica (în latină) Corneille, Scrisoare cu dedicație la Don Sancho d'Aragon D'Aubignac, Practica teatrului Corneille, Discurs despre utilitatea și părțile poemului dramatic Discurs despre tragedie și mijloacele de a o trata în funcție de neverosimil și necesar Discurs despre cele trei unități de acțiune, de zi și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese în intenția autorului să întruchipeze ascensiunea ciocoiului în două ipostaze, dar nu a avut răgazul de a-l modela decât pe ciocoiul „cu anteriu și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
apărut și locuri de cult de tip asiatic. Unele dintre numele acestor regi sunt compuse cu nume ale unor divinități asiatice (Anatxe "Anat", Iștarxe "Iștar") și ne putem gândi că Sutekh, pe care aceștia Îl preferă și despre care o dedicație hicsosă 3 spune că este „tatăl regelui, stăpân În Avari” și că acolo trebuie să se i pună „toate pământurile la picioare”, este de fapt o formă egipteană a lui Baalxe "Baal", care a preluat formele și numele lui Sethxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asemănător celui fenician, ale cărui litere sunt Însă scrise cu semne cuneiforme. În afară de documentele economice și epistolare, arhivele ugaritice (palatine, de templu sau chiar private) au restituit o serie bogată de texte de natură religioasă: mituri, rituri, incantații, rugăciuni, imnuri, dedicații și oracole. Astfel de tradiții religioase sunt deosebit de importante și pentru că reprezintă un patrimoniu cultural care trebuie să fi fost răspândit În toată regiunea siro-palestiniană. Mai mult, personajele și Întâmplările povestite de miturile locale - unica mitologie a lumii semitico-occidentale cunoscută
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
greci și de romani În figura Afroditei/Venerei Ericina. În apropiere de Palermo exista un sanctuar amenajat Într-o peșteră (Grotta Regina), loc ce se bucura de venerația specială a oamenilor mării, care au lăsat pe pereți numeroase grafii cu dedicații pentru Shadrafaxe "Shadrafa" și, poate, pentru Isisxe "Isis". În Sardinia, În afară de Baal Hammon, Tanitxe "Tanit", Melqart, Astarte și Baal Shamemxe "Baal Shamem", este atestat cultul zeului Sidxe "Sid" În sanctuarul din Antas, unde era identificat cu Sardus Paterxe "Sardus Pater
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corespunde aproape sigur latinei Bona Deaxe "Bona Dea" și sabinei Cupraxe "Cupra"; Raqxe "Raè" pare să fie o zeitate a tinereții, pusă În legătură cu mantica; Alpanxe "Alpan" este o zeitate feminină ce aparține cercului Afroditei, dar titulară, așa cum indică inscripțiile și dedicațiile, a unui cult autonom; Cilenxe "Cilen" ar putea reprezenta o zeitate a destinului; Velqumnaxe "Velèumna", latinizat În Vortumnusxe "Vortumnus" (pus În legătură cu zeul etrusc Tibru-Volturnusxe "Volturnus"?), mai degrabă decât o zeitate autonomă pare să fie un (Tinia) Velqumna, adică o caracterizare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultului Dioscurilor În Forul Roman, Într-o vreme În care cărțile sibiline nu fuseseră Încă primite, așadar Înaintea domniei lui Tarquinius Superbus. Pe o plăcuță de bronz găsită În Lavinium lângă area sacra a celor treisprezece altare este scrisă această dedicație: CASTOREI PODLOUQUEIQUE QUROIS: lui Castorxe "Castor" și Poluxxe "Polux" (Polideux), „Kyroi” (iuvenes). Deci Încă de la Începutul secolului al VI-lea locul lor de cult este documentat la Roma Într-o fundație cultuală centrală, iar numele lor de cult (kouroi) este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de „zeu cosmic” pătrunsese În straturile largi ale societății elenistice. Aristodicos, fiul lui Demaratos, și Artemone, fiul lui Phytios, „din porunca lui Osirisxe "Osiris"”, primită probabil În somn, la fel ca În nenumăratele cazuri În care revine această formulă, pun dedicația „lui Zeusxe "Zeus" care stăpânește totul și Marii Mamexe "Mame" a tuturor lucrurilor” (Roussel, 1915-1916, no 50, pp. 111 sq.). În această pereche divină, evocată În termeni tipic elenistici, trebuie să o recunoaștem pe cea a zeilor titulari ai templului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și fericirii viitoare a vieții umane și universale. Pentru zoroastrism, bogăția nu e mai puțin apreciată decât descendența numeroasă sau fericirea materială și spirituală, personală sau a altora; este un scop spre care se tinde cu o perseverență optimistă, cu dedicație și muncă asiduă, În deplin respect față de legea divină benefică. Dezvoltarea structurilor economice și sociale ale comunității parsilor a avut loc În același ritm cu cea a structurilor religioase. La sfârșitul secolului al XIX-lea existau 120 de anjoman sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Este deci de Înțeles că acest cult - larg răspândit În lumea celtică și atestat și la germani Într-o serie de inscripții epigrafice latine provenite mai ales din Germania de Jos - s-a răspândit mai ales printre militari; de altfel, dedicațiile În cinstea lor provin de la trupele de jos de origine germanică sau de la cele influențate În mod special de tradițiile locale; cu toate acestea, nu lipsesc nici câteva exemple de credincioși aparținând claselor Înalte, ca În cazul comandantului garnizoanei de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu toate acestea, nu lipsesc nici câteva exemple de credincioși aparținând claselor Înalte, ca În cazul comandantului garnizoanei de pe teritoriul actual al Bonn-ului (Castra Bonnensia) și al soției sale, sau al unui legat și a doi prefecți care au făcut dedicații Mamelor. Din lumea germană (și celtă), acest cult se extinde mai apoi, În special datorită soldaților, În tot Imperiul Roman, existând mărturii clare chiar la Roma, unde În garda imperială erau numeroși soldați germani. Aceste grupuri de Mamexe "Mame" (care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Portretul lui Virgil Cioflec (ulei pe pânză, 0,495 x 0,435 cm, cod 8219/71969, 1901), critic de artă care-i și dedică prima monografie. Desigur, nu un portret al geniului realizează Luchian, ci al unui om dedicat artei, dedicație pusă sub semnul unei distincții idealizante. Portretul devine interesant prin relația pe care-o stabilește cu fundalul, un peisaj cu arbori. Trunchiurile apar asemenea unor coloane, frunzișul pare să fumege în flăcări de culoare brun-roșcată-cărămizie pe fundalul unui cer albastru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
manșetei cămășii a dobândit o stranie elongație: pensula prelungește falangele într-o continuitate hieratică de mantră, erijându-se într-un simbol al creației. Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o primă instanță, și pe pictor, care își camuflează pios carisma prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
crea și cultiva relații personale puternice cu aceștia; declanșarea stărilor emoționale de implicare a clienților considerând corect că aceșția sunt persoane În așteptarea unei stări emoționale ce trebuie declanșată, păstrată, Întărită, refăcută; crearea cu consecvență a unor experiențe unice, cu dedicație ce să conducă la intensificarea stărilor emiționale și Întărirea legăturilor Între angajați, firmă și clienți. Asaltul continuu, intens dat de companii pe linia fidelizării comportamentului consumatorului prin accesarea și trezirea trăirilor emoțioanel constituie o cale de maximizare a profiturilor dar
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Filimon. Modul În care scriitorul și-a conceput și 135 grupat personajele, dar mai ales, cum a proiectat și rezolvat conflictul, ține oarecum, de o particularitate romantică. O nota aparte În compoziția operei o au cele doua secvențe de Început, „Dedicația” și „Prologul” ; prin acestea scriitorul definește caracterul de frescă socială a Întregii narațiuni. Dedicația și prologul, specifice lui Filimon, mai ales prin felul cum au fost concepute, dau posibilitatea cititorului să Înțeleagă de la Început că se află În fața unei opere
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ales, cum a proiectat și rezolvat conflictul, ține oarecum, de o particularitate romantică. O nota aparte În compoziția operei o au cele doua secvențe de Început, „Dedicația” și „Prologul” ; prin acestea scriitorul definește caracterul de frescă socială a Întregii narațiuni. Dedicația și prologul, specifice lui Filimon, mai ales prin felul cum au fost concepute, dau posibilitatea cititorului să Înțeleagă de la Început că se află În fața unei opere cu caracter de tablou complex al veții sociale a vremii, Întărește astfel caracterul de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Început că se află În fața unei opere cu caracter de tablou complex al veții sociale a vremii, Întărește astfel caracterul de document, cu o mare doză de autenticitate. Limbajul utilizat, cu o evidentă putere de acuzare, adresarea directă folosită În „dedicație”, reprezintă mijlocul prin care scriitorul crează o atmosferă dominantă În Întregul roman: „Vouă, dar, străluciți luceferi ai vicielor, cari ați mâncat starea stapânilor voștri și v-ați rădicat, pe ruinele acelora ce nu v-au lăsat să muriți În mizerie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]