14,316 matches
-
stil tradițional, Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983), de scrutarea „dilemelor” istoricului (1985) și de repunerea în circulație a scrierilor, inclusiv a celor inedite (Corespondență și acte, Scrieri, Memoriale, Idei și forme istorice. Patru lecții inaugurale etc.). Lui A. D. Xenopol, definit emblematic a întruchipa „istoriografia română la vârsta sintezei”, i se consacră studii privitoare la viață și operă, atenția îndreptându-se și spre scrierile literare, cum ar fi, de exemplu, memorialistica, i se editează Istoria românilor din Dacia Traiană. De altminteri
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
schimbările de natură socială, în care sunt implicați indivizii. Fenomenul migrației poate îmbrăca două forme: migrația internă în interiorul țării de origine, pe axa rural-urban și migrația externă între țări. În contextul social actual mobilitatea indivizilor îmbracă caracteristici noi, mai puțin definite, mai flexibile, devenind o strategie individuală de răspuns la schimbările mediului social, o strategie de viață. Aceste caracteristici noi sunt: migrația temporară (care presupune munca pentru perioade scurte de timp în afara granițelor țării), migrația circulatorie (în care durata plecării în afara
INFLUENŢA EMIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA DIMENSIUNILOR ŞCOLARITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
acelea contravenind „comunismului național” și „protocronismului cultural” <ref id="13">13 V., pentru critica fenomenului „protocronist”, Alexandra Tomiță, O istorie „glorioasă”. Dosarul protocronismului românesc, București, 2007. </ref>, s-a făcut treptat, până spre 1989. Dar și degajate de „teza caracterului definit reacționar al regimului monarhic”, referințele asupra constituirii și, În genere, a istoriei Regatului au avut de suportat până la evenimentele din decembrie ’89 un alt „clișeu ideologic”, anume, primatul „valoric”, de semnificații afine lui, al ideii de republică la români <ref
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
sau Căscioarele (Ibidem, fig. 45/7, p. 297). Reprezentările antropomorfe și zoomorfe, identificate pe ceramica cucuteniană, pictate sau sculptate (modelate în relief) fac trimitere la alte manifestări cultice, ale căror cunoașteri depline nu pot fi posibile în lipsa unor elemente clar definite, așa cum au recunoscut majoritatea exegeților religiilor cucuteniene. Dar acestea au existat și, indiferent de modalitățile de practicare a riturilor și ritualurilor, a semnificațiilor lor, trebuie să acceptăm existența divinității, reprezentată, uneori, chiar și prin semnificația formelor ceramice (vasele antropomorfe sau
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
poate realiza însă dacă sistemul pedagogic dominant este unul care accentuează conformismul și reproducerea servila a informațiilor transmise de educator. Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat vreodată știință, este încă insuficient delimitat și definit. Aceasta se explică prin complexitatea procesului creativ, ca și prin diversitatea domeniilor în care se realizează creația. În învățământul conformist au existat câteva mituri de care pedagogii care vor ca dimensiunea creativă a educației să devină mai mult decât un
CREATIVITATEA ÎN SLUJBA FRUMOSULUI DIN DEŞEURI ŞI MATERIALE RECICLATE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Gabriela Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_894]
-
actualității deformate de progresul nevoii de frumos, iar reforma fundamentală ar consta în disocierea între artă și simțul de proprietate, care dăunează frumosului. Altă „categorie relativ recent apărută, odată cu începuturile individualismului pe care îl presupune” este prostia (Disertație asupra prostiei), definită ca „rivalitatea dintre ceea ce-i individual și ceea ce-i social în personalitatea umană, cu triumful celui din urmă element [...], victoria lozincilor gregare asupra gândirii proprii”. Racordarea la ceea ce însemna noutate în viața culturală a Europei caracterizează și paginile eseistice din
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
conceptului de dezvoltare socială. Dezvoltarea socială se referă la orientarea unei țări/regiuni/comunități/instituții spre realizarea unei stări dezirabile, stabilită ca obiectiv printr-un proces planificat în timp, prin-un set de acțiuni conjugate. Conceptul de dezvoltare socială, astfel definit, include două componente structurale: a) o stare-obiectiv de realizat de către o comunitate (un actor social);. b) un set de acțiuni desfășurate în timp pentru realizarea respectivului obiectiv: strategii, planuri, programe. Pentru a avea de-a face cu un proces de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
deplini” (Stahl, 1938, pp. 574-575), alături de dominația națională, explicau starea precară, de înapoiere social-economică și culturală a țării. Cei dintâi sociologi au fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar, o strategie de dezvoltare definită ca proces de modernizare a tuturor structurilor sociale, economice și politice, „reglarea” dezvoltării demografice, impulsionarea avansului culturii naționale. Fondatorii pașoptiști ai sociologiei și urmașii lor au provocat cea mai spectaculoasă dezbatere asupra dezvoltării societății întârziate românești, cunoscută ca disputa asupra
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
contexte socioculturale au continuat însă să aibă loc anual, începând din 1968. Guvernele sau marile periodice invitau Clubul să-și țină reuniunile într-o țară sau alta, acoperind toate costurile. Iar în mod constant, marile probleme globale scrupulos identificate și definite au rămas pe agenda Clubului: dezvoltarea durabilă, mediul înconjurător, tendințele demografice, energia, educația și știința, sănătatea, valorile, munca, informația, dar mai ales marile discrepanțe în materie de dezvoltare economică și socială. Concluziile trase cu privire la aceste problematici erau prezentate factorilor de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
De asemenea, regionalizarea nu este uniformă. În unele state pot exista mai multe tipuri de regiuni. Germania, Austria și Belgia și, într-o oarecare măsură, Rusia Această diversitate de manifestări ale principiului regionalizării se referă nu atât la aspecte teritoriale (definite, în primul rând, în funcție de dimensiunea teritoriului), cât administrative și de realizare a competențelor. Două probleme de bază apar în definirea statutului regiunilor: pe de o parte, modul de constituire și desemnarea reprezentanților, iar pe de altă parte, modul de funcționare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe de altă parte, modul de funcționare al acestor unități, respectiv atribuțiile și libertatea de acțiune ce le sunt delegate. Trebuie remarcat faptul că regiunea, într-o definire generală, presupune delimitarea unui teritoriu în funcție de anumite criterii, fiind deci o entitate definită funcțional - în funcție de un scop. Același teritoriu poate fi „regionalizat” diferit, în funcție mai multe criterii. Regiunile de dezvoltare sunt menite așadar realizării dezvoltării la un anumit nivel de intervenție considerat funcțional. În cadrul regiunii, teritoriul este privit ca o unitate spațială
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de la bugetul comunitar pentru politica regională (fonduri structurale și de coeziune) se cifrează la aproximativ o treime din bugetul UE, adică 213 miliarde de euro. Pentru ca impactul acestor fonduri să fie maxim, 94% dintre ele sunt concentrate în funcție de trei obiective, definite ca priorități. Dezvoltarea unui cadru legal și instituțional pentru desfășurarea politicii regionale în România este în plină desfășurare, fiind susținută de asistența oferită de UE prin intermediul instrumentelor de preaderare. Programele implementate acum în România sunt: PHARE (echivalentul FEDR) pentru regiuni
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
determină participarea, mai ales cu referire la domeniile politicii sau ale societății civile. Alexander și Smith (1993) vorbesc despre religie civilă, care este, se presupune, o precondiție a democrației, Bellah și Hammond (1980) se referă la solicitările pentru implicare civică, definite ca „limbaje secundare ale responsabilității sociale” în calitate de practici de angajament pentru bunul public. Alții, precum Inglehard (1990), consideră cultura civică un câmp autonom care explică, printre alte lucruri, disponibilitatea de a contribui la producerea bunului public. Depășind dezbaterile privind statutul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
educaționale (Report on the concrete future objectives of education systems). Acest raport constituie primul document care formulează un program coerent la nivel european pentru politicile educaționale de la nivel național. Programul va fi implementat în Uniunea Europeană prin metoda deschisă de coordonare, definită tot la Lisabona (2000), care asigură un nou cadru de colaborare între statele membre în vederea asigurării convergenței politicilor educaționale naționale și a atingerii obiectivelor asupra cărora s-a convenit la nivelul Uniunii. Această metodă de lucru era necesară cu precădere
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de viață pe perioada petrecută în străinătate (specificarea condițiilor de cazare, a salariului, a numărului de ore de muncă etc.) și presupun o selecție ridicată în raport cu vârsta, ocupația și nivelul de pregătire profesională. Deplasările sunt, în această situație, reflexia necesităților definite oficial pe piața forței de muncă din țara de destinație. În cazul unora dintre țările de destinație, nici chiar un contract de muncă individual nu poate fi obținut decât dacă angajatorul demonstrează că oferta locală nu poate acoperi cererea sa
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Nobel pentru economie, în strânsă legătură cu conceptul său de capabilitate. Mahbub un Haq, economist pakistanez, a elaborat acest concept încorporându-l în construcția Indicelui Dezvoltării Umane (IDU), al cărui părinte a fost. „Dezvoltarea umană” spune el, „poate fi deci definită ca un proces de lărgire a capacității de opțiune a oamenilor. Alegerile pot fi în diverse domenii: libertatea politică și participarea în viața comunității, a fi educat și a avea libertate de exprimare, a supraviețui și a duce o viață
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
puține dintre acestea sunt măsurabile și delimitate în timp. Nu fac excepție de la regulă nici cele șapte strategii care includ planuri de acțiune; totuși, cinci dintre acestea identifică programe sau măsuri (acțiuni) care să fi implementate. Numărul programelor identificate și definite variază între 10 și 25 (strategia ANIMMC), iar numărul de măsuri (acțiuni) între 19 și 123 (strategia OPR). În schimb, doar opt din 17 strategii care nu includ planuri de acțiune identifică programe, proiecte sau măsuri ce urmează a fi
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de planuri de acțiune care vizează obiective specifice, doar 15 planuri (63%) identifică și specifică programe (în șase cazuri), măsuri (în cinci cazuri), proiecte (trei cazuri) sau acțiuni legislative (un caz) care urmează a fi realizate. Numărul programelor identificate și definite variază între unul și 11, numărul de măsuri între zece și 58, iar numărul de proiecte de la două la 42. Lipsa de consistență în definirea termenilor utilizați de diferitele instituții discutată cu referire la strategii rămâne valabilă și în cazul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în modalitățile de abordare a schimbării , în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul preșcolar prin procesul de învățământ. Pentru activitatea concretă de evaluare desfășurată de un cadru didactic, premisele esențiale sunt: cunoașterea teoretică și concretă a particularităților copiilor , competența scopurilor definite, operaționalizate a inventarului de performanțe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial. Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învățământ , dacă va fi integrată în acest proces și nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie
Eseu structurat privind evaluarea în domeniul preşcolar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Nistor Luize Lavini () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1161]
-
pe care le deținem în prezent. Educația economică a tinerei generații în spiritul principiilor dezvoltării durabile se impune deci, cu necesitate. Valoarea educației economice este dată de măsura în care tânăra generație înțelege problematica lumii contemporane. Educația nu mai trebuie definită doar din punctul de vedere al impactului asupra creșterii economice, ci și din perspectiva mai largă, a dezvoltării umane. Pentru că lumea contemporană se reîntoarce la adevaratul scop al economicului, omul, asigurarea bunăstarii și securității lui, atât la nivel individual cât
Educaţia economică în contextul dezvoltării durabile. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ciobanu Mariana Georgeta, Popa Monica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1166]
-
mecanisme extrem de elementare de dispozitive de prelucrare a simbolurilor care -în ciuda simplității lor -pot fi adaptate pentru a simula logica oricărui calculator ce poate fi construit. Conceptul original de mașină Turing reprezintă o persoană virtuală executând o procedură bine definită, schimbând conținutul căsuțelor unui tablou infinit (vizualizat sub forma unei "benzi" infinite), plasând în aceste casuțe simboluri luate dintr-un ansamblu finit de simboluri. Pe de altă parte, această persoană trebuie să memoreze "starea" în care se află sistemul (sistemul
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
UCC) este cu câteva ordine de mărime mai mare decât a dispozitivelor exterioare. Memoria tampon asigură sincronizarea funcționării calculatorului cu aceste dispozitive. Dispozitivele I/ O variază substanțial din punct de vedere al caracteristicilor. Un parametru important este rata de procesare definită ca numărul mediu de caractere procesat pe secundă. De exemplu o tastatură poate procesa circa 10 caractere pe secundă, iar un scaner circa 200.000 caractere pe secundă, o imprimantă laser ajunge la 100.000 caractere/secundă iar un monitor
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
În fapt, adevărata învățare, aceea care permite transferul achizițiilor în contexte noi, este nu doar simplu activă (individual activă) ci INTERACTIVĂ! Aspectul social al învățării a fost reliefat de Jerome Bruner încă din anii ‘60. El avansează conceptul de reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva și de a lucre împreună cu alții pentru atingerea unui obiectiv”. Reciprocitatea este un stimulent al învățării: „Când acțiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea
Metode moderne de predare a matematicii in gimnaziu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Constantin Paula () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1143]
-
în aptitudinile sociale și a limbajului. Din 1987, versiunea corectată, DSM III nu recunoaște decât 2 forme de TPD - tulburare autistă, și TPD nespecific. Această clasificare ridică destule probleme, și accentuează mai ales dihotomia între autism și restul aspectelor negative definite. Mai mult o astfel de concepție neglijează dimensiunea psihopatologică și neagă suferința psihică care se manifestă în mod vizibil la unii copii. De asemeni, unii autori subliniază disfuncționalitatea psihologică și relațională și preferă să vorbească despre tulburări majore de organizare
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
fenomen etologic (biologic) cu manifestări sociale, exprimă o dispoziție bio-afectivă, reacția la o situație din mediu reacție de apărare față de ambianță. Termenul de “ agresiune “ a avut de-a lungul timpului numeroase Încercări de definire, acest termen nefiind specificat și nici definit ca atare În noile manuale diagnostice (DSM IV), majoritatea definițiilor concentrându-se asupra ideii că un comportament agresiv reprezintă orice acțiune violentă Îndreptată Împotriva altor persoane. Aceasta implică orice fel de intenție de a face rău sau de a aduce
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]