2,049 matches
-
solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând spaimele, asaltând visele înflăcărate, realitățile fecunde și mai ales stelele întunecate de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
explozia spărgând toate ferestrele din Istambul și înnegrind pereții caselor. Sicriele au fost sigilate și aveau interdicție să le deschidă dar rudele l-au desfăcut...era Fănel! Tanti Nuți de la Scorei, mama Nuță cum îi spuneau nepoții a apărut din depărtatul, tenebrosul și miraculosul Ardeal, cu multe superstiții și povești reale, în care credea și credeau. Scoreiu, sat fabulos, era și este în Țara Făgărașului prin defileul Oltului unde, apa curge iute, aparent însă nu pare; albia râului este largă, dar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-s oameni adevărați!” „- Dar noi suntem adevărați?” Întrebarea din urmă l-a pus în încurcătură pe băiat, iar pentru domnul R. a fost un semnal și un avertisment. Copilul caută în orice imagine o realitate tangibilă. Oricât ar fi de depărtată, el îi conferă consistența și demnitatea așezării în lumina adevărului. Povestea nu-i închipuire, ci viață reală. Întâmplarea auzită (ori citită) curge în sufletul său ca viață trăită. Există în copil o „forță creatoare” pe care nu toți adulții o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sulița lui Zurito. Fu atent la cum Își ținea taurul picioarele. În timp ce Înainta, cu muleta-n mâna stânga și sabia-n dreapta, era atent la picioarele lui. Taurul nu putea ataca fără să-și apropie picioarele. Acum stătea cu ele depărtate, nonșalant. Manuel se apropia de el privindu-i picioarele. Era-n regulă ce vedea. Poate să se ocupe de treaba asta. Tre’ să-l facă să-și lase capul ca să-l poată străpunge dincolo de coarne și să-l ucidă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sudoare. Nu știau că trebuie să stea În spate? Ce, voiau să-i atragă atenția taurului, care era deja fixat cu capele lor? Avea destule griji și fără tipi de genu’ ăsta-n ring. Taurul stătea pe loc, cu picioarele depărtate, privind muleta. Manuel o Înfășură pe brațul stâng. Taurul o privea fascinat. Îi era greu să se țină-n picioare. Își ținea capul plecat, dar nu prea mult. Manuel agită muleta. Taurul nu se mișcă, mulțumindu-se s-o urmărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
portocală. Departe, tocmai În Paris, Mascart Îl pusese pe Danny Frush la podea de nu se văzuse, În runda a doua. Și mai departe, În Mesopotamia, stratul de zăpadă atinsese șase metri și jumătate. În partea cealaltă a lumii, În depărtata Australie, jucătorii englezi de cricket Își Îmbunătățeau loviturile. Acolo erau poveștile de dragoste. Patronii artelor și ai literelor și-au Îndreptat privirile către The Forum, citi el. Acesta este ghidul, filosoful și prietenul minorității cugetătoare. Povestiri premiate - oare autorii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pronunța cele patru cuvinte. Jucătorii trebuie să alerge până la linie și să se întoarcă înapoi la loc. În timpul alergării jucătorii nu trebuie să se îmbrâncească sau să-și pună piedici. 19.Portița de scăpare Jucătorii stau în cerc cu picioarele depărtate. Doi din ei sunt în afara cercului. La un moment dat, unul trebuie să prindă pe celălalt. Cel urmărit își găsește scăparea intrând printre picioarele unui jucător din cerc și se așază în fața lui. Jucătorul printre picioarele căruia a trecut urmăritul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
de timp, jucătorii se schimbă. 25.Mingea prin tunel Jucătorii sunt așezați în flanc câte unul pe două sau mai multe șiruri care constituie echipele de joc. Între șiruri se lasă un interval de 4-5 pași. Jucătorii stau cu picioarele depărtate făcând un tunel. Primul din fiecare echipă are câte o minge de volei. La semnalul dat, jucătorii cu mingea o aruncă printre picioarele celorlalți jucători care ajută împingând cu mâna mingea către ultimul jucător al echipei. Acesta prinde mingea și
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
la lungimea antebrațului și palmei întinse se plasează o cutie de chibrituri: prin aplecare în față, cutia trebuie ridicată cu gura. 60. Cine se poate apleca Se pune pe dușumea, lipită de perete, o cutie de chibrituri. Jucătorul, cu picioarele depărtate, stă deasupra cutiei având spatele și călcâiele lipite de perete. El trebuie să încerce să ridice cu mâna cutia cu chibrituri aplecându-se înainte fără a dezlipi călcâiele de perete. CLASA a II-a 1.Goana după loc Jucătorii stau
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
tîrziu, foarte tîrziu. 12. Vocea ei se mai Întoarse de cîteva ori, zile și zile, ajunsesem să-i simt lipsa, dar nu Îndrăzneam a-mi mărturisi această slăbiciune de teama viitorului pe care nu-l puteam desluși; era confuz și depărtat, ivindu-se uneori ca expresie a altei lumi. Treceam pe lîngă banca de altădată din grădina publică. Stăteam pe ea, acum, rezemîndu-se de stinghiile orizontale, alți tineri, fete, băieți; nici unul din aceștia nu și-ar fi Închipuit, văzîndu-mă cu tîmplele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
numele lui Salix. Alții li se alăturară. — Salix! strigă Valerius cât putu de tare. Salix! Nu-i venea să creadă că prietenul său era încă în picioare, în ciuda rănii, nu-i venea să creadă că stătea acolo viu, cu picioarele depărtate, cu scutul în mâna stângă și pumnalul în dreapta, cu capul apărat de coiful căruia soarele la asfințit îi împrumuta străluciri roșietice. Skorpius se ridică. Coapsa și spatele îi sângerau. Se clătină. Luă încet tridentul și se aruncă înainte furios, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un pas în spate, eliberându-se. Încerca să nu se gândească la durerea aceea cumplită. Imediat veni o altă lovitură, tot în cap, dar din lateral. Fu atât de puternică, încât trebui să se aplece mult spre dreapta, cu picioarele depărtate, ca să nu cadă. Flamma ridică tridentul și începu să râdă, sigur de victorie. Valerius simți cum îl cuprinde furia. Se năpusti în față, dar imediat rețiarul făcu un salt și ajunse în stânga lui, prefăcându-se că vrea să arunce plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
neașteptată relaxare a sfincterului principal exact În clipa cînd fotograful Îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o realitate nesmintită: În adîncul lor deloc depărtat de suprafață, masele Îi zăresc pe intelectuali precum Lenin, se feresc să calce-n ei, În special de cînd și-au cumpărat pantofi de la oraș. Și toți și-au cumpărat de-aici, la prima generație. Și toți sînt la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mele, căci ea își acoperi ochii și nu răspunse. Mă apropiai și repetai mai cald, mai sincer, acele câteva cuvinte de iubire pe care le puteam spune în bengali. Voi să se ridice. ― Lasă-mă, îmi spuse cu un glas depărtat, strein. Văd că n-ai înțeles iubirea mea. Te iubesc ca pe un prieten, foarte scump prieten. Altfel nu pot, altceva nu vreau... ― Dar aceasta nu e prietenie, e dragoste, îi răspunsei eu, recăpătîndu-mi pe neașteptate și humorul, și luciditatea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu știu ce suflet necunoscut din mine izbucni atunci chemat de toată această Indie nebănuită. Pădurea părea că n-are aici început, nici margini. Arbori de eucalips, fără vârstă, prin care cerul se ghicea anevoie, într-atît erau de mincinoși licuricii și de depărtate stelele. Ne-am oprit în fața unui eleșteu artificial, unul din acele bazine în care agricultorii cresc pește. Am amuțit acolo toți trei. Cine știe ce minuni se urzeau atunci printre lotușii cu frunzele strânse, în apa aceea fără tresărire, în care se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uluit, pentru că înțelegeam că Maitreyi va face tot mai multe asemenea greșeli, de pe urma cărora va suferi mereu, și suferințele ei le înzeceau pe ale mele, căci știam că nu-i pot fi de nici un folos și mă chinuiam inutil, singur, depărtat. Am strâns plicul și am plecat, luîndu-mi numai casca. ― Vii la masă, Allan? mă întrebă d-na Ribeiro. ― Desigur. ― Ți-am gătit mâncărurile favorite, mi le-a spus Ha-rold, ai să, vezi... Și nu te mai gândi... Am zâmbit și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i se dezvăluia în toată vastitatea lui, luminat în chip misterios, parcă prin tavan și volutele coloanelor, căci nu se vedeau, nicăieri, ferestre, iar lumina zilei, care ar fi trebuit să se reverse prin cele două mari uși turnante, părea depărtată și palidă. Cât putea cuprinde cu ochii, se întindea un singur covor gros, roșu-aprins, a cărui dogoare era întreruptă doar de fotoliile și măsuțele joase, în jurul cărora așteptau, absenți, sau dormitau, bătrâni și bătrâne de toate vârstele. La răstimpuri treceau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost mulți săraci cu duhul în toată lumea asta a noastră. Dar cel mai faimos tot Parsifal a rămas. Căci a fost singurul care a întrebat: unde se află potirul Sfântului Graal?... Halal de Graalul nostru!, continuă cu o voce obosită, depărtată. Halal de Graalul care ne-a fost nouă ursit să-l căutăm. Să-l căutăm și să-l găsim! adăugă ridicîndu-se. Îi strânse mâna și porni agale, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ca și cum de-abia atunci ar fi ajuns până la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l începusem cu două nopți mai înainte. Pornea și el, ca toate celelalte, din șosea și se îndrepta spre cimitir. Așa cum ne sfătuise Moșu. Dar femeile șovăiau. - Ia stați! șopti una din ele. Parcă se aude ceva. Se auzeau surde, depărtate, bubuiturile de tun. Dar se mai auzea ceva, când departe, când foarte aproape. Ca un geamăt, un suspin. - Nu cumva o fi murit Moșu? strigă deodată Ilaria. Mă privi scurt, speriată, și porni alergând spre casă. - Doamne ferește! făcu Popa închinîndu-se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privească, uitîndu-se în gol. - Păcat de șosea, adăugai. De-abia o reparaserăm... Dar văzând că nu-mi răspunde, am ridicat din umeri și m-am depărtat. N-am mai privit clopotnița. Știam că sânt acolo, cu mitralierele și dinamita. Auzeam, depărtate și totuși puternice, exploziile pe șosea. Au început să pună încărcătură dublă, mi-am spus. M-am oprit și am oftat. Nu se mai vedeau camioanele. Trecuseră de crâng, urcau spre Dumbrăvi. Cât puteam cuprinde cu ochii, șoseaua era desfundată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-au aprins, în aceeași clipă, umbrela, și pălăria, și hainele. Dacă n-ar fi fost ploaia, ar fi ars ca o torță... Nu știu dacă mai trăiește. - Și chiar dacă mai trăiește, ce-o să facem cu el? Era o voce depărtată, obosită, și, i se părea, amară. - Cine știe ce păcate o fi având, să-l trăsnească Dumnezeu chiar în noaptea de Înviere, și chiar în spatele bisericii... Să vedem ce-o spune internul de serviciu, adăugă după o pauză. I se părea curios
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de fapt, nu-și mai simțea trupul. Știa, din convorbirile celor de lângă el, că fusese transportat. Dar cum îl transportaseră? În brațe, pe o targă, într-un cărucior? - Nu cred că are vreo șansă, auzi, târziu, o altă voce, tot atât de depărtată. Nu i-a rămas un singur centimetru de piele neatins. Nu înțeleg cum mai trăiește. Normal ar fi fost... Evident, asta știe toată lumea; dacă ai pierdut mai mult de 50% din epidermă, te asfixiezi... Dar își dădu repede seama că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stare larvară, auzi glasul lui Bernard, e greu de precizat. Întrebați-l dacă e obosit, dacă putem continua... Au continuat dialogul încă o jumătate de ceas, aflând astfel că nu locuiește în București, că nu are decât o singură rudă, depărtată, pe care nu ține s-o informeze de accident, că acceptă orice test, oricât ar fi de riscant, ca să se verifice dacă nervul optic a fost sau nu atins. Spre norocul lui, n-au mai pus alte întrebări, căci probabil
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi Întrebat direct de atribuțiile lui pe linie... neprofesională?... „Nu am nici o posibilitate să cer <ajutorulă absolut necesar... Nici nu știu cum Îl cheamă pe”... ― Bună ziua - a salutat rece „dălcăușul”. ― Ia loc. „Doctorașul” și-a rotit privirea În jur, căutând cel mai depărtat scaun pe care să se așeze, pentru a scăpa de ochii scrutători ai profesorului. ― Vino mai aproape, te rog. De ce fugi? Ca și cum s-ar fi așezat pe o grămadă de spini, a luat loc pe un scaun din fața profesorului. Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
social al meu, m-a chemat în Franța, cu generozitate de hidalgo sărac. Știam că nu se descurca grozav. "Doar n-o să speli pe jos într-o librărie. Vino aici, Iordana". L-am refuzat. M-au pasionat orizonturile cele mai depărtate, dar nu le-am atins. După '89, am avut naivitatea să cred c-o să mă pot repezi la Paris ca la Tîrgu-Frumos. Nu s-a putut. Continuu să-mi beau cafeaua în grădina mea, cu gîndul la Café de Flore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]