3,128 matches
-
sora mai mare. Leanca nu e nimic. Ce te-a apucat? Când săriți coarda, nu cântați voi mereu că arde, arde leanca? Fraier mai ești! E un joc. Ai înțeles? Da; am înțeles; e un joc cu focul... Dacă aș deprinde cât de cât meșteșugul penelului, ce veritabilă pictură naivă aș crea, gândi septuagenarul Bidaru, o leancă existentă numai în imaginația mea de copil ca o piramidă arzând cu flăcări zvăpăiate, cu un foc jucăuș în centrul tribului deasupra căruia incașii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
propriei lor credințe mărturisite: „Marii Capadocieni, apoi Sf. Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, Sf. Ioan Damaschin, sunt mărgăritare scumpe ale pedagogiei creștine tocmai prin experiența și operele lor orientate în această direcție. Căci, cum ar putea sufletul omenesc să deprindă înțelesul noțiunii de sfințenie, când i se oferă didacticismul teoretic al cărților? Ori, dacă această noțiune o desprinde din însuși exemplul vieții celui ce-i face educație, are intuiția clară a Sfințeniei”. Pedagogii creștini ai epocii patristice, între care Fericitul
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
sărbătoare Rîndurile de față izvorăsc din respectul față de o inițiativă a celor care conduc obștea unei vechi așezări moldave, Dăneștii Vasluiului, unde mai multe generații de fii ai satului, s-au întîlnit în locul unde au făcut primii pași, unde au deprins primele buchii ale abecedarului deschis în fața lor de mîna calmă și caldă a primului învățător. Printre acești oameni, împliniți în epoca socialismului, s-au numărat muncitori specialiști în mari uzine din țară, agricultori ce fac pămînturile colinelor dăneștene mai roditoare
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
și atitudinea apologetică religioasă au avut un rol semnificativ. În aceste categorii se încadrează poetul roman Ovidiu, mort în exil (1ian. 17 d. Hr.), la Tomis. Născut la Sulmona, într-un orășel situat pe versantul sudic al Apeninilor, el era deprins din copilărie să contemple izbucnirile de foc ale vulcanilor, întinderea mării albastre și apusul soarelui din sud. Condamnat prin decret imperial de cabinet, răsfățatul de odinioară al saloanelor literare din Roma s-a pomenit curând într-un mediu fizic pustiu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de tip jacksonian. Ne-am ocupat, în anii 1956-1970, cu observația acestor fenomene. Am urmărit un număr de 7 bolnavi cu crize jacksoniene mai vechi*, bine cunoscute lor înșiși (după cum se știe, bolnavii își recunosc prodromele cu o capacitate remarcabilă). Deprinzându-i pe bolnavi cu o autoconducere a acestor crize, prin antrenament, am constatat fie revenirea accesului iminent, fie oprirea sa. Sandu Ilie, de 16 ani, elev din Galați, practica chiar intuitiv înțeparea degetului mic al mâinii stângi când începea o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
seamă atentă asupra evoluției sănătății internaților. În acest fel, controlul sanitar depista eventualele îmbolnăviri, inclusiv deci decompensările sau agravările suferințelor psihice preexistente. Menirea așezămintelor pentru copii era de a crește pe micii infractori "sub o disciplină aspră, de a-i deprinde la muncile agricole sau al meșteșugul în legătură cu aceste munci, fiind supuși însă la un regim mai puțin sever decât infractorii majori" (art. 5). Minorii care au acționat fără pricepere" erau separați de ceilalți. Un instructor cu cel puțin doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
încă în funcțiune. Documentele de arhivă privind Ospiciul Golia, citate în capitolul respectiv, atestă activitatea sa la acel ospiciu până în 1894. Din diferitele rezoluții și scurte consemnări pe acte cu caracter administrativ, rezultă că, nici în 1894, încă nu se deprinsese suficient de bine limba română, frazele sale având o construcție și o ortografie sui-generis, evident aparținând unui străin. Primea însă scrisori de mulțumire de la bolnavi, care i se adresau cu mult respect și vădită afecțiune. La 1893, data apariției studiului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
vizita generală a elevilor la începutul anului școlar și, după vacanțe, se interesa de sănătatea elevilor bolnavi, îi trata în infirmeria școlii sau le prescria medicamente, având grijă ca recomandările sale să fie executate. Elevii, care, până la doctorul Brăescu, erau deprinși să primească la orice boală aproape exclusiv numai chinină și purgative, odată cu venirea doctorului Brăescu, au aflat că mai pot primi și alte medicamente și că, la nevoie, pot fi trimiși, cu recomandarea doctorului lor, la spitale și la medici
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este că a sfârșit prin sinucidere. Cert este faptul că, de prin 1913, începe să arate ușoare semne ale unei oboseli sufletești, care s-a accentuat continuu. Viața îi fusese grea cu deosebire, urcușul abrupt, dislocările amare, reminiscențele puternice. Citadin, deprins cu marile metropole ale Europei, iubea viața retrasă până la anonimat. Fără familie proprie, avea o accentuată vocație familială. Așa se face că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache Brăescu, notar la Galbeni, pe valea Zeletinului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
introducând 46 GÂNDITORUL SINGURATIC în ele și expresii din dialectul local. Pentru însușirea regulilor gramaticale, ca și la orele de matematică, obișnuia să propună un exemplu interesant și de un anumit nivel de dificultate. Pe baza acestuia, elevii trebuiau să deprindă aplicarea regulilor în alte cazuri. Îi ducea pe copii în excursii, inclusiv la Viena. Pe drumul până la îndepărtata gară Gloggnitz, le cerea acestora să identifice pietrele, plantele și arborii din pădure. Pe străzile Vienei, le punea întrebări despre stilurile arhitecturale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vorbim despre curgerea lui, potrivit analogiei cu râurile.“51 Observația importantă aici este aceea că întrebările și problemele filozofice pot lua naștere adesea atunci când expresiile limbajului nu sunt utilizate în situații practice, acele situații în care noi toți am fost deprinși să le utilizăm învățând limbajul. Filozofii își îndreaptă adesea atenția spre expresii, le examinează, pentru a spune așa, într-un vacuum, în afara contextelor în care sunt deprinși oamenii să le folosească. Întrebările socratice din dialogurile lui Platon, „Ce este binele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sunt utilizate în situații practice, acele situații în care noi toți am fost deprinși să le utilizăm învățând limbajul. Filozofii își îndreaptă adesea atenția spre expresii, le examinează, pentru a spune așa, într-un vacuum, în afara contextelor în care sunt deprinși oamenii să le folosească. Întrebările socratice din dialogurile lui Platon, „Ce este binele?“, „Ce este virtutea?“, constituie bune ilustrări ale acestei mișcări pe care o fac filozofii. Numai cel care se întreabă ce este timpul în genere va fi tentat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu anumite caracteristici și precedente o realizează în anumite împrejurări. Ceea ce știm despre acea persoană și acele împrejurări ne va permite, în condiții normale, să decidem dacă ea citește sau nu. Schimbarea care a avut loc atunci când un copil a deprins cititul este „o schimbare a comportării sale“. Această schimbare este cea care îi permite învățătorului să spună că „a început să citească“ despre un copil care nu știa să citească. Prezența sau absența unor senzații caracteristice cititului pot să fie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu o expresie fonică. Pentru individ și pentru viața sa obișnuită în cadrul comunității, acest mijloc de comunicare îmbracă forma limbii materne. Numim limbă maternă limba uzuală a mediului social originar al celui care vorbește, al locutorului, pe care acesta o deprinde în copilărie, ca primă manifestare a limbajului pentru el. După însușirea acestei limbi iar uneori −în cazul viețuirii într-un mediu aloglot− în timpul însușirii ei, se poate deprinde și folosirea altei limbi, dar, de obicei, limba maternă este cea care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
social originar al celui care vorbește, al locutorului, pe care acesta o deprinde în copilărie, ca primă manifestare a limbajului pentru el. După însușirea acestei limbi iar uneori −în cazul viețuirii într-un mediu aloglot− în timpul însușirii ei, se poate deprinde și folosirea altei limbi, dar, de obicei, limba maternă este cea care dă individului matricile definitive pentru interpretarea realității prin limbaj. De aceea, simpla enunțare a cuvîntului limbă aduce în conștiință ceea ce înseamnă de fapt "limbă maternă" și numai în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se stabilește o legătură, o convenție (implicită) de a înțelege aceleași lucruri prin aceleași enunțuri. Așadar, locutorul "simte" în conștiința sa pe interlocutor și se adresează acestuia într-o manieră în care îi face posibilă înțelegerea. Cînd învață limba, vorbitorul deprinde în mod intuitiv și alteritatea, știința de a folosi limba asfel încît să fie înțeles și, ca atare, alteritatea se manifestă și prin efortul de integrare în felul de a fi al celorlalți, atunci cînd învățăm limba și nu numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este rezultatul nemijlocit al conviețuirii în comunitate. Prin această conviețuire, individul uman exersează aptitudinea limbajului prin folosirea unei limbi în relația cu obiectele lumii și în relația cu ceilalți componenți ai comunității. Sub acest aspect al relației cu ceilalți, vorbitorul deprinde exercițiul alterității, care nu se rezumă însă la folosirea limbii în comunicare, ci privește întreaga sa viață în societate. Aducînd în discuție comunicarea, se profilează o altă perspectivă de a privi pe vorbitorul unei limbi. În această ipostază el este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individul învață o însumare idiomatică ce cuprinde sistemul și norma care corespund unui stadiu de limbă. De fapt, ceea ce se impune mai întîi individului sînt faptele de limbă, pe care le memorează în mai mare sau în mai mică măsură, deprinzînd, în același timp, și cum să le folosească, căci, fără aceste fapte, sistemul și norma ar fi lipsite de conținut. Treptat, individul își însușește norma după care funcționează limba în comunitatea sa, adică un cuantum de impuneri (de reguli) sociale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ale uneia sau alteia dintre limbi. La nivelul morfologiei, conștiința lingvistică se relevă îndeosebi atunci cînd anumite categorii gramaticale au redări diferite în limbi diferite. Este edificator în acest sens efortul depus de un vorbitor al limbii române pentru a deprinde categoria aspectului verbal, exprimată la nivel morfologic în unele limbi slave sau germanice, dar realizată prin mijloace lexicale în limba sa maternă. Cu mari dificultăți deprinde, de asemenea, un maghiar exprimarea morfologică a categoriei genului dintr-o limbă străină, întrucît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
edificator în acest sens efortul depus de un vorbitor al limbii române pentru a deprinde categoria aspectului verbal, exprimată la nivel morfologic în unele limbi slave sau germanice, dar realizată prin mijloace lexicale în limba sa maternă. Cu mari dificultăți deprinde, de asemenea, un maghiar exprimarea morfologică a categoriei genului dintr-o limbă străină, întrucît în limba sa această categorie nu există. La nivel lexical, există numeroase diferențe între limbi în ceea ce privește modalitatea de detaliere a unor aspecte ale realității sau de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care nu-i este atribuit în mod întîmplător, ci decurge din exigența de a corespunde unui alt nivel de cunoaștere, de a exprima noi domenii ale realității și din alte perspective decît cele obișnuite. De altfel, folosirea limbii literare se deprinde în instituții (în special în instituții de învățămînt), formele și structurile ei avînd de obicei motivații ce depășesc cadrul tradiției transmise din generație în generație. Impus prin activitatea voinței normative și prin acordul social, aspectul limbii de cultură (un aspect
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
359. Pe de altă parte, elementele lingvistice de bază, numele, funcționează ca nume atît pentru o întreagă clasă de realități cu trăsături comune, la nivelul limbii, cît și pentru fiecare dintre aceste realități, în vorbire. Din acest motiv, lecția limbii deprinde spiritul cu conceperea multiplului prin unic, deoarece, în comunicare, se oferă de obicei informații despre obiecte singulare, dar faptul că aceste informații sînt înțelese se datorează cunoașterii deja existente despre obiecte în general. Textul filozofic și cel poetic reprezintă singularități
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
figurează membrii grupului; pentru a evita orice confuzie și pentru a ușura activitățile ulterioare de prelucrare, se recomandă codificarea numelor elevilor cifric sau literal. Elevii Înscriși ulterior În catalog vor primi numere de ordine sau litere În continuare. Educatorul se deprinde cu această codificare, Încât Îi reține pe elevi nu numai după nume, ci și după "cifru". Pentru a lucra mai eficient, specialiștii recomandă Întocmirea a două matrici, una pentru alegeri și alta pentru respingeri. După ce elevii au fost codificați și
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
o constatare curentă: "Nașterea și moartea sunt experiențe ale singurătății; ne naștem singuri și tot singuri murim..." Însă, ca și "domnul" Martin Heidegger, neîmpăcatul Cezar Ivănescu se împotrivește morții și "complicilor" ei, sfidând. Pe Hemingway și Malraux războiul, situație-limită, îi deprinsese să moară. Filozofarea, spusese scepticul Montaigne, propune înscrierea în legile cosmice: "A filozofa înseamnă a învăța să murim" (Eseuri, XX). II Tristețe la Baaad, dezolare în Doina și în alte texte, pagini în care limbajul depresiv își aliază programatic intelectul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
inima, e devorat acum de mirajul cunoașterii; mai precis de "suferința de a vedea peste tot / și-n toate timpurile". Deși încrezător în demonul cel bun, accesul în abisal întârzie: Cântecul pentru care m-am pregătit îndelung pentru care-am deprins fiece măsură, fiece respirație încă nu l-am cântat. Demonul său numără cincizeci și una de secvențe; în Orpheus (tot cu atâtea fragmente) se schițează o fenomenologie a existenței, de unde glose abordând ordinea cosmică, memoria lumii, "sensul spre Om" și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]