71,108 matches
-
fiecare trăsătură a stilului CUANTUNE conturat în cei 3 ani de existență, integrând într-un mod omogen elemente diferite de Jazz, Funk, Soul, Electro, Hip-Hop, IDM și Chillout. Piesele ce apar pe acesta sunt ca o înșiruire de povești ce descriu, în etape, viața unui cuplu de tineri îndrăgostiți. Pe album apar ca invitați artiști din România și nu numai, precum AG Weinberger (chitară), Jon Oskar Stenmark (trompetă - Suedia), Liviu Negru (chitară), Harvis Cuni Padron (trompetă - Cuba), Louis Palomino (safoxon - Cuba
Flash by Mihai Anton () [Corola-journal/Journalistic/83446_a_84771]
-
relief este teoria minorităților active. Dar cum cartea Laviniei Betea poartă numele de Bărbați și femei, se subînțelege că tema anunțată în titlu străbate, ca un leitmotiv, întreaga narațiune. Și poate cea mai frumoasă bucată e cea în care autoarea descrie cum, privind pe fereastra apartamentului în care locuia la Paris, surprinde în clădirea alăturată un bărbat făcîndu-și toaleta: "Prin cadrul ferestrei mele privesc cum un bărbat își pregătește trupul. Trecut de 50 de ani - îmi spun buclele părului argintiu și
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
iulie", dar înainte de intrarea regimului în faza de demență absolută. Chiar dacă șurubul libertății de exprimare începuse să se strângă, un oarecare vânt al destinderii adia încă. Precizarea este importantă pentru că, recitit astăzi, romanul poate surprinde prin curajul autorului de a descrie o Românie deloc idilică (e drept situată într-un trecut apropiat), în care iluziile sunt făcute praf, iar destinele eșuează în mediocritate și promiscuitate. Societatea devine mediul vâscos în care individualitățile se șterg, sentimentele se maculează, oamenii colcăie într-o
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
cînd ochii mei/ nu mai au grija propriului chip să-l susțină/ tocmai acum cînd ochii mei/ sînt un lac fără fund un triunghi al Bermudelor/ pe unde realitatea dispare fără urmă". (Cum își reglează inima avantaje din viitor). Potopul descris la început e un pretext pentru a destructura și biografia poetului. Tonul scăzut, egal, pare să nu mai însoțească o spunere, ci doar să convertească tragicul lăuntric într-un limbaj exclusiv al poeziei, cum ar spune Paul Valéry. Nonsensul și
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
de transparență. Doar contextele și cunoașterea practicilor jurnalistice îi lămuresc sensul: de indicație vagă, convențională, eliptică, care transmite în primul rînd refuzul de a-i identifica pe transmițătorii (altminteri demni de încredere) ai unor informații. Prototipul situației a fost deja descris de Caragiale, în Reportaj, în care sursele apar în două ipostaze: mai întâi, reală și interesată, apoi fictivă, de pură imaginație. E descris mai întîi "izvorul știrilor Revoltei": "toate le aflam de la o damă din societate, care le lua într-
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
a-i identifica pe transmițătorii (altminteri demni de încredere) ai unor informații. Prototipul situației a fost deja descris de Caragiale, în Reportaj, în care sursele apar în două ipostaze: mai întâi, reală și interesată, apoi fictivă, de pură imaginație. E descris mai întîi "izvorul știrilor Revoltei": "toate le aflam de la o damă din societate, care le lua într-adins pentru noi de la un stîlp al puterii, un om foarte de sus. Cîtetrele părțile erau interesate să lucreze cu cea mai perfectă
"Pe surse" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8473_a_9798]
-
nu ar fi putut apărea fără anumite concesii pe care autorul a trebuit să le facă. Scrâșnind din dinți, le-am făcut. A se compara, de exemplu, prima versiune, în revistă, a Davidei, cu cea publicată în volum. Trecutul trebuia descris în culori întunecate. Le-a avut, dar a avut și lumină. Aspectele luminoase erau interzise. Boierimea română și clasa mijlocie, cuprindeau și oameni buni, nobili, generoși, uneori admirabili. Interzis. Monarhia a fost întemeiată de un om profund respectabil, și continuată
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
fiecare energie, fiecare vibrație. Iar montările lui Nekrosius, Dodin și Donnellan sînt pline de detalii, de accente și de o inventivitate aiuritoare, cu sursa în ce a scris Shakespeare. Magia stă în verbul lui și în complexitatea felului în care descrie omul, raportul cu puterea, cu fantasmele, cu iubirea, cu moartea. Faptul că în Troilus și Cresida, regizorul Declan Donnellan optează să așeze publicul pe scenă, pe două sisteme de gradene, unii în fața celorlalți, ca două tabere adverse, lăsînd ca între
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
erau decât decoruri ale realității care ne înconjoară. Conducerea ne-a considerat "mânjitori cu noroi" (mai exact, "mânjitori cu dohot" - n. trad. L. Ivanov), "indivizi care denaturează realitatea noastră sovietică", în vreme ce noi nu făceam, la o adică, altceva decât să descriem lumea din jur, în modul în care noi o percepeam." Nu știm cum se face, dar în toate regimurile totalitare (fie ele de stânga sau de dreapta, naționaliste ori internaționaliste), puterea politică edifică o realitate minunată, o bravă lume nouă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
sau de dreapta, naționaliste ori internaționaliste), puterea politică edifică o realitate minunată, o bravă lume nouă, pe care unii dintre scriitori se încăpățânează să n-o înțeleagă ca atare, și o denaturează, o mânjesc prin scrisul lor; în timp ce alții o "descriu" în culori trandafirii. După care, la schimbarea de regim, lăudătorii se transformă brusc în ex-disidenți și dau lecții de morală aplicată foștilor rezistenți. Vi se pare un scenariu S.F.?
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
l-a numit Camil Petrescu, apropiindu-se de proza gidiană a "experienței", fiind un jurnal intim deghizat, destul de apropiat (de remarcat sărăcia limbajului n.m.) de unele dintre romanele lui Mircea Eliade, ca de pildă Huliganii sau Întoarcerea din rai. Cartea descrie destinul unui intelectual evreu, în împrejurările pătrunderii sale în viața universitară a Bucureștilor, apoi în cea literară, experiența pariziană, fiind o suită de portrete zugrăvite la modul abstract, eseistic, cu intervenții și meditații asupra destinului uman, asupra sensului vieții. Vocația
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
în 1917; a purtat corespondență cu ea până la sfârșitul vieții. Se vedeau la faimosul Hotel Ritz, unde prințesa ocupa un apartament încărcat cu plante exotice, dar mai ales cu "boules de neige", pe care scriitorul le-a imortalizat atunci când a descris în roman salonul Odettei. Respectându-și metoda confruntării, Cornelia Ștefănescu îl aduce în prim plan și pe George Enescu, al cărui nume apare în Prizoniera, rostit de personajul Charlus. Romancierul îl ascultase pe celebrul muzician executând sonata lui Franck, de unde
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
regiunile și continentele se iau abia în al treilea rând în cadre diplomatice. Când, amuzat-amar, Adrian Cioroianu s-a confesat după summit-ul NATO de la București: "Logodnica mea a fost mai vizibilă decât mine" spunea nu doar un adevăr, ci descria o stare cu valoare simbolic-operațională. Vremea diplomaților capabili să desfășoare subtile jocuri pe tabla de șah a politicului a cam apus, lăsând locul unor personaje de forță: șefii de stat și generalii. Drept dovadă, la summitul NATO din aprilie, miniștrii
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
poate trăi în altă parte. El își confundă destinul personal cu viața orașului ăstuia, cu părțile lui bune și părțile lui rele. Nu are imaginea unui tărâm mirific, dar i se pare că este legat inextricabil de destinul orașului. Îl descrie într-o lumină crepusculară, de oraș care a fost cândva mare capitală de imperiu, dar care continuă să fie un oraș fascinant. Pamuk scrie acum un roman, care se numește Muzeul inocenței, pe care așteptăm să-l citim și să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
curînd în sensul etimologic: idolul (eidolon) e forma sensibilă prin care oamenii își reprezintă elementul divin. În acest caz, idolii pot fi reprezentați de icoane, și atunci avem de-a face cu butaforia simbolică a cultului religios, sau pot fi descriși cu ajutorul noțiunilor, și atunci avem de-a face cu teoriile teologico-filozofice. Deși în prima situație avem reprezentări, iar în a doua avem concepte, în ambele avem de-a face cu aproximații neizbutite. Cum e ființa divină nu știm, dar îi
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
Rosetti). Textul ne relevă uneori un roman indirect, autenticist (C. A. Rosetti, Pericle Martinescu), alteori, un roman-frescă (Mircea Zaciu), așa cum ne apar și memoriile unor nescriitori, ca V. Argetoianu, a căror publicare după 1989 a stârnit o adevărată senzație. El descrie scene și evocă evenimente, ca un prozator, narațiunea e fluentă, verbul nu o dată expresiv. Bun observator și psiholog fin, crează o tipologie variată (personajul tragic, timidul, arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ură, femeia pasională). în portretistică, C. Argetoianu
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
luăm cunoștință de aceste probleme depinde în mare măsură cît anume pricepem din ele. Tocmai acest amănunt îi preocupă cu predilecție pe Gamow și Stannard, iar frumusețea acestei cărți este că vezi cum fenomene fizice imperceptibile cu simțurile obișnuite sunt descrise de autori în cea mai curată formă intuitivă. Ceea ce nu înseamnă că înțelegerea devine mai ușoară. În privința aceasta cartea e cît se poate de înșelătoare: ea pare a fi accesibilă oricui, dar după 50 de pagini, transparența se risipește. E
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
abandoneze serialul. În stilul ambiguu care caracterizează scrisul lui Groșan se face aluzie la campania protocronistă purtată prin intermediul publicațiilor "Luceafărul" și "Săptămâna", care oferea suportul de suficiență necesar politicii oficiale de izolare a țării, dar și la asemănările dintre lumea descrisă în romanul său și România epocii Ceaușescu (pe care presa o numea "epoca lumină"): "Avem o defecțiune tehnică. Se cuvine, e necesar, se impune, avem obligația să ne luăm rămas-bun de la personajele noastre și de la Planeta Mediocrilor, căci altfel riscăm
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
scriitorii basarabeni sunt puși alături de scriitorii din România. Figurează, de asemenea, scriitorii români din zonele limitrofe: Bucovina, Serbia. Sunt prezenți scriitorii evrei de limbă română din Israel. Un sector important îl reprezintă scriitorii, revistele, instituțiile culturale din exil - materie bine descrisă de Florin Manolescu în Enciclopedia exilului literar românesc (2003). Are, deci, dreptate coordonatorul să afirme: "Pentru prima oară, cred, reușim să reconstituim integral harta literelor române contemporane" (p. VIII). Integralitatea cuprinderii trebuie înțeleasă și în sens istoric, geografic, varietate a
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
în ce măsură ți se îngăduia sau nu un lucru. Nu e de mirare că omul obișnuit să trăiască sub o asemenea presiune devenea ori de-o nesimțire monumentală, ori perfect dedublat. În locul sincerității, el a învățat să mintă, iar realitatea era descrisă în culori contrare celor adevărate. Societatea românească a anului 1989 atinsese, la capitolele minciună și dedublare, veritabile performanțe. Lucrul s-a văzut imediat în politică, unde au invadat mai ales grobienii, mincinoșii, escrocii. Obișnuiți să se "servească" fără să întrebe
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
cere lui Proust să fie concis înseamnă a-i cere să nu mai fie el. E ca și cum i-ai pretinde unui balerin să nu mai facă piruete fiindcă sunt inutile. Iată de ce scrisul lui seamănă cu viața pe care o descrie: e lent, lung și amănunțit, fiind inspirat de convingerea că, dacă viața e o risipă debordantă de întîmplări, atunci scrisul trebuie să fie o risipă luxuriantă de cuvinte. Singura condiție pe care trebuie s-o îndeplinești pentru a putea trece
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
valoarea. Potrivit lui Camil, pînă la apariția francezului, scriitori trăiau cu superstiția naratorului omniscient și omnipotent. Autorul era demiurgul cu drept de viață și de moarte asupra personajelor pe care le crea, și nici o piedică nu-l putea împiedica să le descrie așa cum voia el. De aceea, autorul pretindea că putea ști ce se întîmplă în capul fiecărui personaj chiar și cînd acesta nu scotea un cuvînt, cum tot așa putea vedea ce se petrece în orice casă, trecînd prin ziduri și
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
de facilă și atît de nefirească în demiurgia ei, avea să fie desființată de Proust. Pentru francez, autorul nu are voie să vorbească decît în nume propriu, iar nu de pe poziția ochiului lui Dumnezeu. Asta înseamnă că autorul trebuie să descrie numai ceea ce știe, iar tot ceea ce știe se mărginește la fluctuațiile conștiinței lui. Prin urmare, un scriitor trebuie să-și descrie personajul prin prisma propriei minți. A ieși în afara conștiinței tale descriind un personaj de sus sau din interiorul minții
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
să vorbească decît în nume propriu, iar nu de pe poziția ochiului lui Dumnezeu. Asta înseamnă că autorul trebuie să descrie numai ceea ce știe, iar tot ceea ce știe se mărginește la fluctuațiile conștiinței lui. Prin urmare, un scriitor trebuie să-și descrie personajul prin prisma propriei minți. A ieși în afara conștiinței tale descriind un personaj de sus sau din interiorul minții lui este o procedură vicioasă: îi atribui propriile gînduri. Cine rămîne fidel acestei reguli va constata că nu are altceva de
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
lui Dumnezeu. Asta înseamnă că autorul trebuie să descrie numai ceea ce știe, iar tot ceea ce știe se mărginește la fluctuațiile conștiinței lui. Prin urmare, un scriitor trebuie să-și descrie personajul prin prisma propriei minți. A ieși în afara conștiinței tale descriind un personaj de sus sau din interiorul minții lui este o procedură vicioasă: îi atribui propriile gînduri. Cine rămîne fidel acestei reguli va constata că nu are altceva de făcut decît să înfățișeze cît mai fidel fluxul conștiinței proprii. Acest
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]