2,257 matches
-
spre ajutor. Am fost și la mănăstirea Cuv. David, unde sunt și moștele Sfântului. Se spune despre acest Sfânt că era mare nevoitor și-i slujea lui Dumnezeu cu multă râvnă și mult zel. Era foarte smerit, umbla tot timpul desculț. O dată trebuia să treacă pe mare de cealaltă parte, cu diferite treburi și rugase pe corăbier să-l ia și pe el în corabie dar corăbierul n-a vrut văzându-l desculț și cu rasa învechită, așa sărăcăcios era. L-
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
mult zel. Era foarte smerit, umbla tot timpul desculț. O dată trebuia să treacă pe mare de cealaltă parte, cu diferite treburi și rugase pe corăbier să-l ia și pe el în corabie dar corăbierul n-a vrut văzându-l desculț și cu rasa învechită, așa sărăcăcios era. L-a refuzat. Dar cuviinciosul David sa dezbrăcat de rasă, a pus-o pe apă, a facut semnul crucii pe ea, și s-a urcat pe ea, stând în genunchi pe rasă. A
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
episod al vieții mele... într-un cuvânt, copilărie nefericită, scăldată în... Dumnezeu știe. Împlinisem 7 ani și m-au dat la școală. Era greu pe atunci, purtam haina de suman și cămașa de cânepă(fuior) toate de la frații mei. Vara desculță până toamna târziu după sărbătoarea SF Dumitru 26 Octombrie iar când mă încălțam purtam niște ghete vechi de-a lui tata. Lui nu îi mai încăpeau pe picior ca erau prea vechi, rupte și uscate. Iar eu copil fiind îmi
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
copiii ori prin curte la animale, aș îngriji cu multă străduință și cât mai corect. Mi-aș împlini angajamentul iar el să-mi dea hrană fără pretenții cât să pot trăi și ceva de îmbrăcat cât mai modest, chiar și desculță pot munci fără pretenții, dar la urmă când va socoti el că mi-am făcut datoria să-mi plătească drumul la Ierusalim. Dacă va fi și darnic poate sa-mi scurteze timpul de sclavie la 5 sau 4 ani. Oricum
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
fără voie mă aflam atunci în pădure, cu voie m-am pitit însă după stâncă să nu văd dar cine să-mi frâneze curiozitatea! Era o femeie, ieșise de la Izvor, cu cămașa lungă, fără mâneci, udă, lipită de trup, urcând desculță, hainele uscate pe braț, are părul prins într-un coc la ceafă, se dă după un tufiș să n-o vadă cei din vale, de la Izvor, eu văzând-o întreagă, și-și scoate cămașa udă, cu hainele uscate ținute strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Natașei, dacă nu moare copilul Boris va fi al meu, dacă moare, 30 mai, apartamentele Borgia, Sala Semnăturii, Sala lui Heliodor, Sala Incendiului, Sala lui Constantin, Școala din Atena, Platon și Aristotel în centrul panoului, despărțind apele filosofiei, bătrânul Platon desculț, sub braț cu Timeo, mâna dreaptă ridicată spre lumea ideilor arătând spre un vag transcendent în timp ce-și încrucișează privirea cu Aristotel, Aristotel cel încălțat cu sandale, cu stânga ținându-și Etica, în timp ce mâna dreaptă cu palma întoarsă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu-l ude, acum ar fi momentul să-mi iau rămas bun și, își pune și ea cognac în celălalt pahar și se-așază în fotoliul rămas liber, îi ghicesc fiecare mișcare înainte de a o face, picioarele strânse sub trup, desculță, mirosind a săpun și a loțiune de baie, parcă oboseala i s-a mai șters de pe chip, îmi zâmbește și o regăsesc întreagă în acest zâmbet uitat, n-am uitat nimic, prima mea noapte cu o femeie, învățând, învățând, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de păsări, poate fi pe la amiază, dar și trecut de, nu mai știu pe ce lume trăiesc și-mi place în camera asta, Diana reîntoarsă cu un caiet gros în mâini, emoționată, se așază din nou pe pat lângă mine, desculță, în pantaloni scurți albi și un tricou și eu când mă gândesc că n-am pe mine decât, uite-l, îmi întinde caietul roșu, nu-l deschid, mâinile îmi tremură, Tu nu ai un jurnal? mă mai întreabă ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
al, acum te fascinează fustele femeilor, Nu! doar fusta ta! Ești foarte tânăr, Theo! Asta nu mă împiedică să fiu sincer! Dacă ai avea vârsta mea, aș crede că încerci să mă seduci dar, Dar?! Se ridică neliniștită și umblă desculță prin atelierul vast, cum s-o conving pe această femeie că mă interesează pur și simplu felul în care fusta ei lungă de, din ceva moale ce cade tulburător, dar ce știe ea despre chinul meu de a ascunde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că ar fi greșit cu ceva. Își doreau lucruri diferite. Afurisitul pământului! Ar fi putut să găsească și ea câteva acuzații de comportament irațional, dacă și-ar fi pus mintea la contribuție. Faptul că el își dorea să o vadă desculță, însărcinată și aplecată peste chiuveta din bucătărie - asta era destul de irațional. Dar furia s-a mai potolit când și-a adus aminte că acuzația de comportament irațional era doar o formalitate. El îi explicase toate astea când venise în Dublin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
subțire și descheiată pe jumătate. Sufla aburi în pumni, încercând să-și încălzească mâinile. Am zâmbit. Ca să vezi cine vorbește, am zis. Tu pari de-a dreptul scos de la congelator... de unde vii? Mi-a aruncat o privire gânditoare în timp ce țopăia desculț, de pe un picior pe altul, dezghețându-se în lumina care plutea pe deasupra etajului senin, inundând înălțimile. A vorbit după o vreme, ca și cum încerca să aleagă vorbele potrivite. Nu știu, de undeva departe, de pe marginea unei prăpastii... alergam și deodată m-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
așternea pe chipul lui Herodes -, sosesc vânătorii. Dădu cupa unui servitor. — Vino să ne așezăm, îi spuse. Aruncă o privire drăgăstoasă spre fiica sa, care râdea în brațele doicii. Începea al doilea spectacol. Din spatele scenei își făcu apariția Mnester, singur, desculț; purta doar un perizom minuscul, dintr-un material auriu. Furmusețea lui senzuală și lipsită de pudoare le tulbura chiar și pe cele mai incoruptibile matroane și îi lăsa cu respirația tăiată (de dorință sau din invidie) pe senatori și magistrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimic, mă las păgubaș și nu-l mai public. (marți) Vine Alain Robbe-Grillet la o Întâlnire cu studenții și ne vorbește despre noul roman; noi mai facem biografie și amintiri din copilărie În romanele ce se scriu, precum Moromeții și Desculț. Bine că mai există și Patul lui Procust, și Bietul Ioanide. „Ai ieșit În poză lângă A.R.G.!“, Îmi spune Vasile Blendea a doua zi. Vasile este Sancho Panza al facultății noastre: „Bă“, zice, „eu mă duc la mine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
artist nu are preferințe de ordin moral. La un artist, o preferință de ordin moral devine manierism stilistic de neiertat“. (vineri) Un cald de iulie văros Înmoaie asfaltul. Talpa pantofului se Încleiază și trebuie să fii atent să nu rămâi desculț. Rari trecătorii pe calea Victoriei. Pustiu. Toți sunt la mare (aș Înota și eu de-a lungul țărmului de la Perla până la Cazinou, lăsându-mă pradă albatroșilor care să-mi ciugulească spinarea) sau la munte (un urcuș printre brazi dimineața este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din jurul lui 1960. Într-o miercuri, acesta din urmă notase: „Vine Alain Robbe-Grillet la o Întâlnire cu studenții și ne vorbește despre noul roman; noi mai facem biografie și amintiri din copilărie În romanele ce se scriu precum Moromeții și Desculț. Bine că mai există și Patul lui Procust, și Bietul loanide“ (p. 332). Lângă falsitatea prozei, M. crede - cum am văzut - ca și Marin Mincu de astăzi În șansa fragmentarismului notelor de jurnal (v. și pp. Î60, 382-383 etc.). O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
greu de descris cum era: îmi amintea de cum coborâsem odată la bucătărie, cu mulți ani înainte, și era un șoarece în coșul cu legume. Îmi aduc aminte de micile zgomote ca de zgrepțănat pe care le făcea (probabil că eram desculță, pentru că zgomotul durase o veșnicie cât stătusem acolo și-l ascultasem) și la început nu mi-am dat seama ce e, apoi, când mi-am dat seama că e ceva viu unde ne țineam cartofii și celelalte a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
auzi o a doua Împușcătură. Soldatul Kimura zăcea cu fața-n jos, În apa puțin adîncă. Jim așteptă În orezul sălbatic, pe cînd cei patru europeni se apropiară de pînza parașutei. Ascultă cearta lor aprinsă. Toți erau foști deținuți englezi, desculți și cu șorțuri zdrențuite, totuși nici unul nu fusese internat la Lunghua. Șeful lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nopții, iar tu stai cu arma la picior, smirnă, În clădirea pustie a comandamentului. Păzești drapelul. Tot corpul Îți amorțește, ai vrea să te miști, să te Întinzi, dar ți-e teamă de nenorocitul de caporal. Dacă urcă la tine desculț, În ciorapi, ca să nu-l auzi și te prinde? Tribunalul Militar te mănâncă. Îți cauți o ocupație ca să te scoată din letargie. Armezi și bagi cartuș pe țeavă. Stai rezemat cu bărbia În țeava puștii și manevrezi cursa oarbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care stătea lipită de intimitatea soției mele. Am dat colțul casei și am intrat în salonul cu marele colțar cu tapițeria din cânepă albastră. Nisipul scârțâia sub tălpi, mi-am scos pantofii, nu vroiam să mă audă Elsa. Am umblat desculț pe pardoseala de piatră întotdeauna rece. În timp ce coboram treapta care ducea în bucătărie, am desfăcut degetele și am destins tălpile să se lipească mai bine de răceala pardoselii. Robinetul rău închis picura pe o farfurie murdară. Pe masă se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu mâna. Mama ta mă privește. Este îmbrăcată cu un tricou verde striat de venaturi transparente, în urechi are două mici smaralde. Cu părul adunat și o singură șuviță care îi cade pe față este splendidă. Mă gândesc la fata desculță din vitrină și la Italia care spune: anul acesta este la modă verdele. — Nu vrei prăjitură? M-am ridicat de la masă: — Scuzați-mă, trebuie să dau un telefon. Mă duc în cameră și formez numărul, telefonul sună în gol. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aveam prieteni la Mogadiscio, unul era cardiolog, lucra într-un spital de neurologie, avea o căsuță pe malul mării, seara fuma marijuana în compania unei femei cu picioare subțiri ca brațele. Da, o viață nouă. Un spital sărac, copii negri, desculți, cu ochii lucioși ca niște gândaci. Să merg unde era nevoie de mine, să operez în corturi, să îngrijesc săracii. — Ai vrea să pleci? — Da. — Și unde ți-ar plăcea să mergi? Unde vrei tu. Mama ta pleacă pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cabină. Dar nu m-am mai oprit, am mers drept înainte. Acasă Elsa, așezată pe divan, vorbește cu Raffaella, le aud vocile în timp ce îmi așez geanta. Raffaela se ridică, mă înăbușă cu carnea ei, o cuprind cu brațe reticente, este desculță. Îi văd cu coada ochiului pantofii pe covor. — Sunt atât de fericită, în sfârșit pot s-o fac pe mătușa! Tremură de elanul îmbrățișării pline de pasiune. Îi privesc pantofii, deformați de folosință. — Noapte bună. Te duci la culcare? Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Madeleine stătea în dreptul chiuvetei, întoarsă cu spatele spre ușă. Își dăduse jos sacoul de la costum și își pusese un șorț peste fustă și peste bluză. Un pantof de lac cu tocul înalt zăcea răsturnat. Greutatea ei se rezema pe piciorul desculț și unul dintre șolduri îi era mai sus decât celălalt. Postura era foarte ștrengărească, dar știam că nu asta intenționase. — Vrei să îți aduc papucii? Dădu din cap că nu. Buclele tunsorii ei pudel îi mângâiau ceafa. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chipul de Învățătoare obosită și trupul bine proporționat. «Am o fetiță de la tine», a spus, «a venit timpul s-o cunoști». Deși știam că nu aveam voie să-mi părăsesc postul și că era periculos să o urmez, mai ales desculț, fiindcă deodată m-am pomenit fără pantofi, În mintea mea s-a ivit un fel de semnal interior: dacă Își va da părul pe umărul stâng, cu mâna stângă, atunci va trebui s-o urmez. Ea știa lucrul ăsta; cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și se culca cu Liat, dar aproape că nu o observa pe a treia, care prefera de obicei să rămână tăcută. Cu toate că ea a fost cea care i-a bandajat piciorul când s-a tăiat Într-un ciob, fiindcă umbla desculț. Cele trei fete și femeile care le precedaseră În viața lui, inclusiv mama sa, care murise când el avea zece ani, aproape că se contopeau În mintea lui Într-o singură femeie. Și nu pentru că În ochii săi o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]