2,278 matches
-
aceea hotărârea tatălui meu de a nu mă mai lăsa să mă duc la școală a devenit, practic, un fapt, deși din gură nu mă oprise; nu aveam cu ce mă încălța. M-am dus doar când am putut merge desculț; și atunci am trăit acele ore de spaimă despre care am pomenit al cărei motiv dacă s-ar fi dezvăluit s-ar fi petrecut o catastrofă. Conștiința măsura proporțiile dezastrului care ar fi urmat, iar instinctele tremurau: nu se știe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
te va proteja la infinit. Această spaimă o trăia pe drum tatăl meu, înaintea mea. El se apropie la un moment dat de botul cailor și trase căruța la marginea drumului. Alături era o poiană și o fântână. O fată desculță își spăla picioarele, apariție parcă de vis pe aceste ținuturi necunoscute cu văi adânci și dealuri uriașe. Se sui apoi lângă mine. Rămase câtva timp tăcut fără să mă privească. Îmi puse însă mâna lui mare pe picior și mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nici o substanță din moment ce nimeni nu-mi citise romanul. De altfel, nici unul nu mi-l ceruse să li-l dau. Era perfect! Nu făceam chiar nimic la minister, dar într-o zi mă pomenesc că primesc la lectură un manuscris intitulat Desculț, de Zaharia Stancu. Și ce să fac eu cu el? am întrebat. Nici nu știam că eram cenzor, că eram plătit- pentru asta. "Citește-l, mi-a spus o colegă și fă un referat. E de pe la voi de la țară". În
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
București. Înainte să plec se uitase discret la pantofii mei a căror talpă se desfăcuse. Eram veșnic cu picioarele ude, călcând prin lapoviță, dar eram învățat, când eram mic puteam să mă joc cu alți copii ore întregi prin zăpadă, desculț fără să-mi înghețe picioarele. "Îți trebuie, mi-a spus ca și când eu n-aș fi știut, iar dacă știam nu trebuia să mai ignor faptul, o pereche de pantofi noi. Și a adăugat după puțină gîndire: Ai putea să răcești
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din marginea șoselei se ridică un țigan cărunt, cu obrazul pământiu și zbârcit. Mustața aspră îi era împărțită în două sub nas printr-o ruptură în buza de sus, care-i arăta dinții lungi, albi. Sta încovoiat, în surtucu-i peticit, desculț, cu izmene albe, cu mânile strânse sub brâul roș. Începu să scâncească răgușit, stâns: — Faceți-vă o pomană, oameni buni... M-a apucat vătămătura... Și mă ține, mă arde, nici nu mai pot merge... Să mă duceți macar până la pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până la pod la Tupilați... —Bine, măi țigane, vorbi Băieșu. Suie în car. Este loc și pentru tine. Ahoo!... Sări de pe draghină și se alătură prin stânga de boi. Carul se opri. Încovoiat din mijloc, țiganul făcea pași rari, cu picioarele desculțe, prin pulberea drumului. Gemea înăbușit, cu ochii încrețiți. Dumitrache Hazu întinse mânile și-i ajută să se urce. Îl privi cu luare-aminte și-l întrebă: De mult te-a apucat? — Dă vreun ceas... gemu țiganul, grămădindu-sepe scânduri, cu genunchii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a drumului. Într-o văgăună, subt o răsfirare ușoară de fum, mormăia batoza, dar mișcarea oamenilor nu se zărea. Mergeam încet, trudiți de cale zbuciumată, de soare, de singurătate. Și moșneagul coborâse din carul lui, și mergea încet pe drum, desculț și el, lângă băiatul cu părul ca undelemnul. Mergeam și noi pe jos, ca să ne mai desmorțim. Și deodată, într-un pâlc de holdă întârziată, zărirăm umbre de secerători. Se ridicau și se plecau regulat. Iar la margine o momâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu zise nimic. Tăceam și eu. Ne urcăm așa în trăsură. Bătrâna, în genunchi, rezemându-se în coate, începuse iar a secera în arșița zilei. O privea neclintit bătrânul. Alături de el, cu mânile în lungul trupului, privea și băiatul cel desculț și cu capul gol. Priveau și soldații înșirați pe drumeag. Bătrâna secera. O auzeam gemând din când în când. Bătrânul întoarse o clipă capul peste umăr, fără să se uite la noi, sau fără să ne vadă, apoi se scociorî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
beției, a ajuns să nu-l mai primească nimeni; și s-a întors iar în târg aici... Cu un singur băiat a rămas, cu Ștefan, și pe acesta l-a bătut, l-a horopsit, ca un tiran; l-a purtat desculț și flămând, și el umbla din crâșmă în crâșmă... Și după aceea a murit. Iar băiatul a mai răsuflat, s-a dezghețat și, pentru că n-avea mai mult de patru clase primare, a intrat practicant la judecătorie. Da-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ștergea fruntea de sudoare cu basmaua-i mare, roșie, și nu-i venea a crede! Un băiat de ovrei îi ieșise înainte în capătul uliții și-i pusese în mână hârtia - pe urmă se dusese în treaba lui, la fugă, desculț și cu capul gol. Domnul Rusu cetea cam greu, abia putea ceti, dar izbutise să înțeleagă: „Domnu picheri! află că domnișoara Tudorița trăiește cu un funcționar și se întâlnește cu dânsul când nu ești dumneata acasă... ș-acuma-i însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cetise până la sfârșit hârtia, și simțise că i se ridică în cap sângele. Acuma, aproape de casă, iar o cetea, o cetea până la sfârșit, frază încurcată după frază încurcată, și își ștergea de sudoare obrazul întunecat. Se uită în juru-i. Băiatul desculț și cu capul gol nu era nicăieri. De la ferestre îl priveau cum trece nevestele mahalalei. Zări și chipul fetei lui Leiba Sanis, dar numai o clipă - mai curând doi ochi înfocați și iscoditori. El se grăbea la vale spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
târgul Ieșului e departe... n-am fost niciodată pe-acolo... Și eu, un biet băiet fără părinți... —Așa-i... hm! suspină moș Nastase și se ridică în picioare. Iaca, vine și fata cu apa. Fata grăbea, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufla pripit și ochii mari îi luceau pe fața brună. Coborî cele două trepte ale bordeiului, căută pe prichiciul hornului ulcica de lut, o umplu cu apă și o întinse drumețului.- Niță Lepădatu bău pe nerăsuflate și mai ceru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înainte de Sfântul Neculai, la amiază zurgălăi argintii se auziră de la coșerele din deal sunând dulce cătră vale. Și-ndată, ca fulgerul, se răspândi zvon că sosește boierul Avrămeanu. Bordeienii izvorâră ca furnicile din toate părțile. Ieșeau și femeile și copiii desculți își întindeau capetele pe după creasta mușuroaielor lor. Într-adevăr, sosea stăpânul într-o sanie cu patru cai, și cu zurgălăi care sunau felurit. Faliboga și cu Iana lui ieșiră din bordeiul lor în cojoace curate și coborâră spre curte întru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ogradă și printre acareturi. Asta se întâmpla aproape totdeauna și femeia se făcea că nu bagă de samă. Ea era o biată fată săracă din oameni de rând, ș-o chema Cristina. Umblase în copilăria ei mai mult cu picioarele desculțe și purtase la păscut în prundurile Moldovei vițeii și gâștele tătucu-său, argat boieresc. Când se ridicase și intrase în joc, oacheșă și cu sprâncene codate, unii și alții începură a se uita la dânsa și a-și spune vorbe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tatu-său Gheorghe Jipa a adus-o la curte ș-a înfățișat-o boierului. Ca și-n poveștile cele bătrânești, i-a fost rânduit să slujească la găinărie. După aceea, într-o zi, boierul Iorgu Canta, văzând-o năcăjită și desculță, s-a oprit cu milă în fața ei ș-a întrebat-o dacă n-ar vrea mai bine altă slujbă boierească mai ușoară, mai ferită de ploi și vânturi, în care obicei este a purta fustă înfoiată și ciuboțele galbene. Găinărița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a oprit cu milă în fața ei ș-a întrebat-o dacă n-ar vrea mai bine altă slujbă boierească mai ușoară, mai ferită de ploi și vânturi, în care obicei este a purta fustă înfoiată și ciuboțele galbene. Găinărița cea desculță n-a știut să găsească vorbe de mulțămire, numai s-a făcut roșie și și-a plecat ochii spre degetele picioarelor; iar boierul, râzând ușurel, a apucat-o de gușă ș-a lovit-o încetinel cu palma peste obraji... Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi s-a părut uimitoare subt arcul sălciei. Avea mișcări mlădioase și un obraz oacheș și pasionat. Purta fustă încrețită roșie cu puchiței negri și broboada verde îi era căzută pe umeri. În afară de ie, nu mai avea altă îmbrăcăminte. Umbla desculță. Pielea îi era arămie. Sub sprâncenele arcuite, ochii păreau în ceață. Erau ochii cenușii, care-mi plac. Părea ieșită din trecut, ca și Nitacrit. Dar rudăreasa aceea era vie și cine o zărea nu ținea deloc să moară. Legendele ținutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
faimoasa noastră generozitate. Ne ferim să nu ne murdărim cumva de singurătatea și de suferințele altora... O săptămână a bolit după aceea Hingherul. Abia se atingea de mâncare și nu mai discuta cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum ieșea afară, se îndrepta spre bălării. Numai Filip a găsit prilejul să spună ceva răutăcios, cu toate că Hingherul n-avea nici o vină în moartea canarului: "Lasă să vadă și el cum e când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
studiile la fără frecvență la Liceul Teoretic Roman Vodă din Roman și apoi Facultatea de Istorie din București. Armata am făcut-o la Regimentul 2 Artilerie Antiaeriană din Roman , unde îmi amintesc că am făcut trei luni de zile instrucție desculț de zbârnâiau pietrele când băteam pasul de dșefilare. Ce se întâmplase, fiind contingentul 1946, primul contingent după cel de-al război mondial, am fost încălțați cu niște bocanci rșeformă care nu m-au ținut decât două săptămâni, dar instrucția trebuia
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
prin comisia medicală: un alienat mintal. După acest caz deosebit de grav, s-au luat masuri și s-auș eliminat deficiențele. Funerariile bravului sublocotenent Dumitru Pandrea ÎNTÂMPLĂRI DIN viațăț Pe când eram copil mă duceam aproape zilnic pe pajiște. Îmi plăcea să alerg desculț prin iarbă și uneori prin noroi, dupa cum era vremea și trecând odată pe lângă iazul din marginea satului și observând sumedenie de pești plutind peste luciul apei, mi-am suflecat pantalonii și am început a-i aduna, umplând tașca ce
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
-mi pare că te mai văd pe la noi! N-ai mai fost cam de mult.” “Nu, n-am mai fost.” “Ce mai faci, cum o mai duci?” “Păi, eu...” “Du-te-n casă, Petrișor și încalță-te! Nu mai umbla desculț prin curte, ai să răcești. Și ia-o și pe Mărioara cu tine. Gheorghiță, iar v-ați jucat la fântână! Sunteți uzi leoarcă. Am să vă-mpușc o bătaie...” Apoi, roșește feciorelnic. Are patru copii, al cincilea-i pe drum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
auzi o a doua Împușcătură. Soldatul Kimura zăcea cu fața-n jos, În apa puțin adîncă. Jim așteptă În orezul sălbatic, pe cînd cei patru europeni se apropiară de pînza parașutei. Ascultă cearta lor aprinsă. Toți erau foști deținuți englezi, desculți și cu șorțuri zdrențuite, totuși nici unul nu fusese internat la Lunghua. Șeful lor era un tînăr englez furios, care avea pumnii Înfășurați În bandaje murdare. Jim bănui că fusese Închis ani de zile Într-o celulă sub pămînt. Pielea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
conserva sănătatea și vindeca o grămadă de boli precum tusea măgărească, spaima, cancerul, cârceii și sughițul. Concluzia nu putea fi decât una: să se lase pe mâna medicului. Acceptase de bună voie să se scoale înainte de răsăritul soarelui, ca să alerge desculț prin iarba udată de roua nopții, înghițise licori foarte amare sau foarte dulci, suportase băile de șezut cu paie de ovăz sau cu flori de fân, îndurase îngrozitoarea manta spaniolă, împachetările, turnările de apă pe membrele inferioare și superioare, băile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mai exact, unul. Cortina de chembrică scârțâi pe sârmă, dezvăluind o arcadă din pietre neregulate prin care se vedea zbuciumul înflăcărat al infernului. De mare efect asupra publicului. Și lângă acea arcadă stătea Nanone. Păr despletit, revărsat peste brațele goale. Desculță. Trup drapat într-o mătase ivoire cu falduri ample, prinsă pe umăr cu o fibulă. Lacrimi strălucind în lumina tremurată a lumânărilor. O paloare de ființă supranaturală, de înger sau zeiță, perfectă întruchipare a unei triste iubiri și a muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse Biblia pe gheridon, luă fetița pe genunchi și îi încălzi piciorușele în palmă. Ca să nu atragă atenția doicii, lipăise desculță până la el. Așa făcea în fiecare seară. Dar era secretul lor. ― Azi unde mai mergem? ― Azi?... Da, da, da!... Cred că știu unde vom merge astăzi, iubita mea. Tocmai am aflat despre o poiană îndepărtată, un fel de grădină mare-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]