3,056 matches
-
de abuz sexual” (Bradshaw, Healey, Smith, 2001, p. 299). Deși par operaționalizate, asemenea valori sunt îndemnuri dezirabile, dar spațiul abstract al lui „trebuie” este contrazis de concret, real, știut fiind că, printre altele, 50% dintre uniunile conjugale din SUA se destramă. De altfel, mai ales reprezentantele mișcării feministe consideră că recurgerea la „valorile familiale tradiționale” este o încercare de a opri femeia să iasă de sub dominația bărbatului. 5. Discutând însă despre statutul descriptivo-explicativ al valorilor în mentalitatea și comportamentul individual și
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
față de obiectul erotic. „Discursul Îndrăgostit - zice Barthes, - este În mod obișnuit o anvelopă linsă care se lipsește pe Imagine, o mănușă moale și tandră În jurul ființei iubite. Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-o filozofie a resemnării. Se bocește, de regulă, dîndu-se de ceasul morții, cerînd milostivire... Pentru a exprima toate acestea, el are la Îndemînă (Își creează) cîteva mijloace
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plângea mama vitregă. Devenea de-a dreptul sever și o dată m-a bătut fiindcă i-am furat o sulă. Vânătăile le-am avut cam o lună: avea mâini mari și puternice, și știa să se folosească de crăcile de măslin destrămate pe margine, precum dresorii de cai. Dar tot n-a reușit să mă facă să recunosc răstignirile de animale. Răstigniri de animale? Ce mai erau și astea? Era doar o întrecere. Legam de un copac veverițe, șopârle, lilieci: ieșea învingător
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ignorați acum Tommaso d'Aquino sau Augustin 17? Bine, dar când dorești să stabilești ce înseamnă fizica și ce e metafizica, nu poți să riști să pui în pericol înțelegerea naturii divine? Nu, Dumnezeu nu se scindează nici atunci când se destramă în particule sau pulbere; Dumnezeu înseamnă o diseminare de viață. Tinerelul acela avea idei clare și un răspuns întotdeauna gata, mergea direct în miezul lucrurilor și știa să-i citeze cu aplomb pe Părinții Bisericii. Cum ai putea să te
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe saltea și ațipi. Nici în ziua următoare nu se pomeni de respectiva întâmplare. Un fel de conspirație a tăcerii, se evita subiectul funeraliilor lui Telesio, nici măcar Ponzio nu scotea o vorbă. Ce se întâmpla? Ce se pregătea? Tăcerea se destrămă atunci când Abraham se prezentă la mânăstire și ceru să vorbească cu el. Călugării se aprinseră, șopteau pe la colțuri mirați, ridicau glasul împotriva acelui om, nebăgându-l în seamă pe Tommaso și pe oaspetele său: Vezi, fra' Giuliano? Omul acela cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
liberă. În schimb, mi-a fost interzis totul, cu excepția loviturilor și torturilor, a brutalității și a cruzimii. Am văzut cum putrezesc, puțin câte puțin, zidurile celulelor, ale curților, am văzut cum se ruginesc gratiile, cum se surpă tencuielile și se destramă chiar și cărămizile. Temnicerii au îmbătrânit odată cu mine, unii au și murit. Luni în șir am vorbit cu șobolanii pentru a mă simți viu. Câte una din acele jivine venea să vadă ce mai fac în fiecare după-amiază ieșind dintr-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trebuie să meargă, chiar și cu un somnambul. Apropie-te. Închide ochii. Gândește-te la valurile mării, din răsputeri, fixează acum spuma valurilor și lasă-te dus ca și cum ai înota. Așa da, așa, ești tu însuți un val ce se destramă, ce leagănă peștii, ești un pește, nu mai ești tu. Rămâi cu ochii închiși. Tommaso frecă tâmplele lui Ignazio cu buricele degetelor mari. Delicat, apoi cu un ritm tot mai sporit, până la a-i provoca un soi de durere. Îi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bronz, că piatra încetase să mai fie doar piatră și că ceva dinăuntru se căznea să iasă la lumină. Dar statuia, fie pentru că se simțea pândită, fie pentru că nu era decât ce era, rămase neclintită în aerul care parcă se destrămase. Petrache abia dacă le dădu binețe celor care veniră să descuie ușile de la încăperile castelului. Erau frumos îmbrăcați, cu uniforme bine călcate, lipsiți de zâmbet, încercând, pe cât se putea, să semene cu chipurile țepene de pe pereți. Se temea să nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și amintească. Adică un fel de sicriu. Unde-i sicriul ? — Șefu’, se cutremură Chisăliță, io zic s-o tăiem de-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
abată de la hotărârea lui, refuză să-și deseneze chipul din memorie. Înfipse trepiedul în așa fel încât să se poată privi în oglinda cea mare. Oglinzile nu au memorie. În acest fel, puterea lui de a intui vârstele morții se destrămă. Rămase numai puterea lui de a chema moartea. Se desenă cu migală. Adăugă și culorile, astfel încât asemănarea dintre imaginea sa din oglindă și autoportret să fie cât mai mare. Pictă și umerii, și mâna în care ținea paleta cu vopsele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
La auzul numelui Mântuitorului, ceva se frânse în elanul popii. Aripile îngerului negru căzură, iar mânecile largi ale sutanei se strânseră, ca niște aripi cuibărite. Se prelinse pe scaun, iar nimbul marilor afurisenii, care îi dădea o strălucire mesianică, se destrămă. — Iisus Hristos n-are moaște, își reluă popa vorba tărăgănată, în care consoanele, din cauza greutății evidente a gurii de a se închide, deveneau un fel de vocale uguite. El a înviat, și-a luat moaștele cu el... Oftă iarăși, de parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i pachetul. Tu de ce ai venit mai devreme ? — N-am mai avut răbdare. — Vezi ce mult contează... Fumatul e bun, uneori. Poți să nu vorbești, fără să fie nevoie să taci. Tili dădu drumul câtorva rotocoale de fum care se destrămară în umbrele serii. — Știi ? spuse Jenică, atunci când mucul țigării îi arse degetele. Jocul ăsta al nostru de-a frunzele. Ai văzut că îți rămâne tot mai puțin loc să te joci... Și când nu-ți mai rămâne loc înseamnă că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui. Își întinse brațele în lături și umbra, în captivitatea zidului ei, repetă semnul crucii, ducându-și suferința până la capăt. Ar fi fost simplu, pentru a nimici poporul de umbre, să sufle în lumânare. Dar ele nu s-ar fi destrămat, dimpotrivă, s-ar fi eliberat. L-ar fi înconjurat, cu chipurile lor alungite și dansurile lor parșive, și atunci ar fi devenit el însuși umbra a ceva mult mai mare. Pe măsură ce lumânarea se împuțina, umbrele își strângeau cercul pe perete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în raporturi mai intime, însă nu rezulta din întîlnirile decente ale celor împricinați nimic suspect. Într-un cuvânt, madam Farfara prefera pentru ea și pentru Ioana oameni "bine", cu usage du G. Călinescu monde. Cea mai nimerită metodă de a destrăma o legătură superficială era pentru Ioanide a ieși cât mai mult în lume, și într-adevăr necesitatea profesională îl obliga să facă acest lucru. Întâi de toate, Ioanide fu nevoit a vizita pe Ermil Conțescu, a cărui casă rustică era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea această aptitudine, fiind educat pentru conceperea unei lumi exclusiv plastice. Pentru Ioanide, etern era echivalent cu geometric. Nu simțise însă moartea Pichii, de vreme ce nu-și văzuse fata moartă. Pe măsură ce intra în viața curentă, convingerea rațională că Pica murise era destrămată de imposibilitatea de a o vedea. Astfel, dacă am auzi că Veneția a fost complet înghițită de mare, ne-ar fi cu neputință s-o scoatem de pe hartă, am avea sentimentul, în cazul când am căuta-o pe teritoriul Italiei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se integrează în articularea unor câmpuri amestecate în logicile și practicile de viață aflate în joc: imaginarul rudeniei ca pivot al unificării politice împotriva unui dușman exterior ale cărui conotații sunt acumulate în diferite perioade (colonialism, imperialism, capitalism etc.) se destramă sub efectul ficțiunii unei piețe a muncii monopolizate în endogamia politică care se îmbogățește fulgerător. Situația ivoriană și cea vietnameză oricât de îndepărtate ar părea unui observator care se oprește la definițiile "culturale" invită la reflecții încrucișate nu numai asupra
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
permitem acestui spațiu să ia forma pe care vrea s-o ia și să ne asumăm orice risc este necesar" (p. 238). Dragostea poate fi una împărtășită sau una neîmpărtășită. Ea poate dura sufletește cât durăm trupește sau se poate destrăma (înaintea destrămării trupești). Dragostea împărtășită înseamnă pur și simplu că "într-un anumit moment partenerii se iubesc, sunt atrași unul de altul și vor să rămână împreună. Pentru ei, parteneriatul lor este plăcut, satisfăcător și de dorit" (Bauman, May, 2008
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
partenerii (sau, cel puțin, unul dintre ei) nu cooperează (adică, nu respectă cerințele minime, regulile, specificul relației înseși sau nu țin(e) seama de nevoile, dorințele și de așteptările celuilalt) relația se deteriorează, cu tendința de a se îmbolnavi și destrăma. c. Cooperarea cerută de partener; în acest caz, cooperăm pe coordonatele propuse, cerute sau chiar impuse de celălalt, fie de dragul partenerului însuși, fie pentru satisfacerea/atingerea propriilor scopuri (să spunem alimentarea dependenței psihologice), fie pentru a conserva o relație care
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
adâncirea UE, care decurg din problemele asociate cu extinderea Politicii Agricole Comune (PAC) și cu fondurile structurale, în cazul lărgirii. Totuși, un motiv în plus pentru care lărgirea amenință relațiile franco-germane este faptul că admiterea de noi membri ar putea destrăma consensul în interiorul UE. În prezent, Franța este circumspectă față de extinderea VMC și de puterea Parlamentului European, care sunt sprijinite prin tradiție de Germania. Franța se teme că acestea vor mări puterea relativă a Germaniei unificate în interiorul UE, modificându-i preocupările
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o diversitate de posibilități nemaiîntâlnite, care prezintă atât pericole, cât și oportunități. Japonia trebuie să se despartă de tiparele comportamentale întipărite, sau altfel să își asume riscul ca relațiile sale să se fragilizeze, iar la un moment dat să se destrame. Pe de altă parte, abordând în mod activ situațiile în care se află, Japonia are ocazia de a duce o diplomație pe baza independenței și egalității, și nu a dependenței. În mod fundamental, acest fapt are implicații pentru capacitatea Japoniei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu furie oarbă împotriva creștinilor, dar persecuțiile lor împotriva următorilor lui Hristos au avut ca rezultat vădirea unei întregi cete de mucenici. Toată ura persecutorilor, toată uneltirea, toată sălbăticia „au pierit mai ușor decât o pânză de păianjen, s-au destrămat mai repede decât fumul, s-au împrăștiat mai degrabă decât praful ... Astfel Biserica s-a îmbogățit cu aceste comori vii și nemuritoare care, nu numai în timpul vieții lor sfinte, ci și după adormirea lor, ne-au dăruit tuturor din belșug
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cu putință înfrîngerea fricii. Cel care poate ajunge la condiționarea libertății ca formă supremă de necondiționare este eroul. Pentru că șantajul faptului de a fi nu mai funcționează în cazul lui și pentru că frica își pierde astfel temeiul, forța ei se destramă și ea poate fi acum învinsă. Eroul nu opune ființei nimicul, ci alt mod de a fi, chiar dacă se întîmplă ca acesta să fie dobândit prin moarte. Pentru că el este pregătit de moarte, pentru că poate reintegra nimicul, condiționarea purului fapt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
asemeni unei plante rare ce răsare pe neașteptate în pământul sterp. Un sentiment autentic este, de asemenea, un adevărat mister. El te locuiește. El este centrul. Ceea ce se petrece în jurul centrului are nume, duce pe căi greșite, se îngrămădește, se destramă, poate fi gândit și exprimat. Centrul, totuși, este originar și rămâne așa. Înălțimile pe care le urci, adâncurile în care te prăbușești, distanța pe care ai apucat să o străbați - nu sânt toate, nimic altceva decât reflexe ale neclintitului centru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe care-ai apucat să le străbați nu sânt reflexe ale neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui "aici"; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum sîntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă până la capăt povara darului venit de sus. De-abia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui "aici"; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum sîntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă până la capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am dobândit și, temîndu-ne că l-am pierde, am vrea totodată să ne desprindem de el. Iar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]