3,122 matches
-
a resurselor tind să aibă durabilitate. De pildă, crearea de asociații sau stimularea participării voluntare prin anumite mecanisme pot deveni modele, pattern-uri de comportament colectiv, în așa fel încât ele să opereze pe termen lung și nu să se destrame odată cu rezolvarea unei probleme punctuale. Punerea în practică a acestor idei este complexă și dificilă. Pentru sociologul dezvoltării și pentru reformatorul social se deschide aici un larg spațiu de cercetare și de invenție socială. Rolul asociațiilor voluntare și al rețelelor
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
suferit o tragică pierdere, fiul ei murind într-un accident de mașină la doar 32 de ani. De atunci, ea nu s-a mai simțit în stare să mobilizeze și să organizeze aceste întâlniri și, astfel, tradiția șezătorilor s-a destrămat din nou. 3) Asociația sportivă veche și puternică: există în sat o echipa de fotbal, „Săgeata Drăguș”, care joacă în divizia județeană. Înființată la începutul anilor ’80, echipa a fost susținută de conducerea CAP Drăguș, care întreținea terenul de fotbal
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
din Brașov, Făgăraș și Victoria, care își au familiile de origine în sat. 4) Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, funcționează încă tradiționalele asociații ale tinerilor: ceate de feciori și irozii. Ceata de feciori se constituie la Sfântul Nicolae și se destramă la Bobotează. Ea se organizează aproape în fiecare an, dar cu tot mai puțini membri. După colindul din ajun de Crăciun, ceata organizează „joc” la căminul cultural în fiecare zi de sărbătoare din perioada sărbătorilor de iarnă. Irozii sunt băieții
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
În A murit pasărea albastră, bunăoară, pe fundalul fricii de moarte, devenită obsedantă în cazul lui Pop, iubirea pare să fie modalitatea salutară de supraviețuire. În realitate, legătura indestructibilă dintre Cris și Tom se sfârșește într-un joc amăgitor, ce destramă valoarea oricărei declarații. Pasiunea devine dorința covârșitoare de a-l supune și domina pe celălalt. Ceea ce definește personajele feminine din această proză este starea de continuă așteptare, pliată pe iluzia unei înfăptuiri. Moderat modernă, păstrând ecouri din proza anglo-americană a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
că strămoșii slavilor și ai lituanienilor formau în patria inițială o unitate care a continuat să existe ca atare și în zona Niprului, Niemenului, Vistulei, unde ar fi venit pe la 1500. Abia pe la anul 1000 î. Hr. această unitate s-a destrămat în două popoare: lituanienii și slavii. Aceștia din urmă, străbunii slavilor, ar fi rămas în zona respectivă până în secolele 4 și 5 după Hristos. Spre sfârșitul acestei perioade, după ce tot timpul trăiseră în carapacea proprie, slavii ar fi suportat pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbilor romanice. Pornind de la ideea evoluției de la limbi „mamă” la limbi „fiice” marele lingvist scoate în evidență entitatea nouă pe care o reprezintă o limbă, după o perioadă de timp, în dezvoltarea ei pe baza altei entități care s-a destrămat datorită evoluției interne divergente și a împrejurărilor externe ființei sale. Astfel sunt identificate serii de tipul sanscrită - latină - română, în locul acesteia din urmă putând fi oricare dintre limbile romanice. Prezentând trecerea de la limba veche la limbile noi, autorul analizează limbile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de intenția de a răspunde nu doar la întrebarea "Cum?", ci și la întrebarea "De ce?". Iar rostul acestei activități mult prea complexe nu ar putea fi extras din datul și datele imediate, ci doar în urma unei analize care poate să destrame falsele evidente. Considerăm că reașezarea elementelor teoretice pe care am realizat-o sporește consistentă domeniului organizațional și social, făcând posibilă o ultimă analiza necesară aceea a imaginii organizaționale din perspectiva sociologică. Comunicarea în societatea informațională Caracteristici ale societății informaționale Există
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
cânte dulce la ureche înainte de culcare spunându-i că tăticul ei drag se va întoarce sigur acasă!... La 20 iulie 1944 se atentează la viața lui Hitler, Germania clocotește în disperarea cauzei de mult pierdute. Armatele germane se prăbușesc, se destramă pe toate fronturile! Sfârșitul se apropie vertiginos! La jumătatea lui august părăsesc spitalul aproape complet restabilit. Am timp să merg la Buzău, apoi la Priponești și Buciumeni-Tecuci, la nașii noștri de cununie. Aceeași apăsare în nesiguranță și aici! Se aștepta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o pensiune turistică (unde era cazul), ca să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. Deci, o parte semnificativă a forței de muncă se retrăgea prematur din procesul economic și intra într-o logică de rentier și speculant. Până la războaiele care le-au destrămat țara și au făcut imposibil acest scenariu, așa au trăit iugoslavii. Același lucru tot fără turism, dar cu bani din migrație și de la UE s-ar putea întâmpla și în România. Până la urmă, tot un scenariu de Lumea a Treia
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
să fie făcute cu profesionalism. în filmul debutantului Romila, profesionistă e doar imaginea veteranului Florin Mihăilescu (care se încăpățânează să se prezinte ca director de fotografie, deși termenul corect este de imagine). în rest, nimic nu se leagă, totul se destramă. Impresia e de film de televiziune, care, dintr-un viciu al CNC, a ajuns pe marile ecrane, în căutarea unui public pe care nu l-ar fi avut în veci la televiziune. Nu doar că povestea la rigoare, plauzibilă e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
1969), în care amintirea iubitei pare să fie resortul asamblării cuvintelor, generatorul de reprezentări și de tensiune lirică. Puterea și persistența dragostei sunt sugerate de avalanșe de imagini care au darul să perpetueze „prezența cotidiană” a celei plecate. Contururile se destramă, lucrurile trec din domeniul substanței în cel al undelor și pot interfera, indiferent de spațiu sau timp, linia dintre material și imaterial dispărând. Întrucât „cuvintele izbucnesc / din arterele deschise / cu viteza meteorilor”, se naște o poezie în versuri albe, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
fleici, e nerușinat, flasc, izinit și hain. Comparați cu el, ceilalți ticăloși au, aproape, față umană. Nu e nimic mai dezgustător și mai primejdios pentru un om și pentru un neam decât să se confrunte cu asemenea dihănii, capabile să destrame, prin secreția lor acră, țesutul viu al oricărei comunități. Capitalistul român La el acasă, adică în țările dezvoltate, capitalismul încearcă să se reformeze, dezvă țându-se de rutina proprie. Caută soluții noi, își exersează imaginația, își regândește principiile, riscă, se recalibrează
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a delirului halucinatoriu”. SCRIERI: Stanțe pentru nemurirea altora, Cernăuți, 1934; Vrăjitoarea, București, 1939; Casa cu neguri, București, 1946; Sfat cu făpturile basmului, București, 1955; La miezul nopții va cădea o stea, București, 1957; Fiul lui Monte Cristo, București, 1958; Se destramă noaptea, București, 1960; Urmărirea abia începe, București, 1962; Ultima rafală, București, 1962; Casa de pe colină, București, 1964; A doua repriză, București, 1964; Căpitanul de cursă lungă, București, 1965; Doamna în mov, București, 1966; Enigma „Profesor Rebega”, București, 1966; Adevărul despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
vor fi vizați pe viitor. Iar o dată cu dispariția încrederii dispare și asumarea riscurilor. Victimele și martorii agresiunii verbale „joacă prudent”, nimicind astfel contribuțiile lor, creația, inovația sau experimentele companiei. 3. Dacă atacul verbal se produce în sânul unei echipe, se destramă rapid relațiile de muncă care ofereau suport emoțional membrilor afectați. În mod figurat, fiecare membru al echipei se retrage în colțul său pentru a-și linge rănile și a-și evalua opțiunile. Entuziasmul anterior al echipei este înlocuit de ședințe
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
multe obstacole alături. Atunci când în noapte se stingea sinistru ecoul zăvoarelor - am suportat ușor, știind că de undeva îmi zâmbea un om curajos, optimist, plin de încredere în viitor. Iar când o situație - țesută din vise și nădejdi a fost destrămată, când aripi tinere se fluturau semeț, înălțimile au fost frânte și - tot el - le-a susținut căderea. Acum... acel om nu mai e. Moartea i-a înfrânt tăria. Mie nu-mi rămâne decât să-mi strig aerului amarul - lacrimi izbucnesc
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mea și numai a mea. Zidul mă împrejmuiește, râul curge prin mine, fumul mă arde. Umbra s-a ridicat și a privit calmă suprafața apei. A rămas nemișcată printre fulgii ce se prăvăleau asupra ei. Aveam senzația că i se destramă conturul și că dobândește treptat o formă nearticulată. Nici unul din noi n-a scos o vorbă multă vreme. Se vedeau doar aburii din gură, care înghețau instantaneu. N-are rost să te opresc, zise ea. Poate că n-o să mori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
râs. Nici măcar don Vedovi nu a mai putut să-și stăpânească râsul și a închis cartea. În sfârșit, și acești patru ani au zburat. Ținta era de-acum aproape, iar marile dificultăți din primii ani de școală începeau să se destrame. Ba chiar, în ultima perioadă s-a simțit gratificat de note școlare mai bune. Va povesti, cu o satisfacție intimă, finalul unui examen de dogmatică de la sfârșitul semestrului celui de-al patrulea an (1900-1901). Comisia de examen era prezidată de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
era inocent și plin de iubire și consumat de dorința de mă contopi cu umanitatea și eram relaxat și senin, concentrat și deschis și atent și am semnat atât de multe autografe și am contractat multe prietenii (care s-au destrămat, care n-au rezistat). La ora la care descopeream drogurile începeam și un proces care va dura un deceniu (anii ‛90) de schițare, scriere și promovare a unui roman de 500 de pagini intitulat Glamorama, despre un grup terorist internațional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aproape fără urmă de coșuri, tunsorile moderne gen perie, mâinile ușor tremurânde din cauza medicației, atitudinea incertă a unui față de altul - toate au dus la un sigur rezultat pentru mine: n-aveam încredere în nici unul. Apoi, din senin, grupul s-a destrămat. Orice urmă de interes pe care o aveau unii față de ceilalți se evaporase atât de rapid, încât nici nu părea să fi existat. Robby s-a apropiat agale de noi învăluit de lumina orbitoare a mall-ului și m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Părinților li s-au mai oferit „coșulețe contra stresului“ care conțineau, printre altele, un volum numit O buruiană poate fi transformată în floare. Aceste contacte m-au rănit suficient. Aveam nevoie de o băutură mai mult ca niciodată. Visul se destrămase și trebuia să-i restitui fluiditatea. Nu-mi rămânea altceva de făcut decât să le zâmbesc tuturor lugubru. În final, la recepția din biblioteca școlii, după patru pahare de chardonnay acru, a trebuit să mă scuz și să plec. Afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deschis o nouă posibilitate, dar n-a reușit să clarifice nimic - n-a făcut decât să sporească confuzia. Dintr-odată, în modul în care emisese fraza și felul în care accentua anumite cuvinte, întreaga noastră relație era reconfigurată. Visul se destrăma. Nadine sorbea din pahar și se uita fix spre un punct invizibil din întuneric. Verdeața foșnea în jurul nostru. Am evitat să mă uit la ea și m-am ridicat în picioare. Nadine fusese tăcută atât de mult încât nu credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fixa intens acum - ochii îi sângerau de teamă - și a trebuit să-mi întorc capul în altă parte. Visul acela pe care îl construisem cu atâta migală se topea. Ar fi trebuit s-o părăsesc pe Nadine înainte de a se destrăma de tot, înainte de a fi înghițit de nebunia altuia. Încerca să devină visul lui Nadine, însă urgența cu care încerca să mi-l transmită avea oribila textură a realității. Când m-am așezat din nou lângă ea, mi-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cineva în întuneric, ca și cum ar fi existat un risc generat de confesiunea pe care mi-o făcea. - Fiindcă Robby e unul dintre băieții cu care face schimb de informații. Am făcut o pauză de respirație. În momentul acela totul se destrăma. - Ce tot îndrugi, Nadine? Am încercat să-mi smulg brațul din strânsoarea ei. - Nu înțelegi, Bret - aproape că gâfâia - există sute de pagini dedicate acelor băieți pe care Ashton le-a descărcat pe calculator. Simțeam cum tremură în momentul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o invitație la moarte. Tata mă privi acum direct în ochi, zâmbi trist, fără urmă de teamă, și rosti un singur cuvânt. „Robby“. Aparatul se apropie rapid de el, tata mai rosti încă o dată „Robby“, înainte ca imaginea să se destrame în neant. Anticlimaxul generat de faptul că nu văzusem ce i se întâmplase tatălui meu în momentul morții m-a silit să revăd secvența video din momentul crucial, crezând că mă va ajuta să înțeleg ceea ce vizionasem și dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dus și m-am așezat pe scaunul meu lângă fereastra care dădea spre Commons și aproape că m-a podidit plânsul pentru că în aceiași zi Aimee Light pretinsese că nu-l cunoaște. Afară, norii negrii care împânziseră Midland County se destrămau, priveliștea devenind atât de strălucitoare încât puteam vedea dincolo de Commons în valea de sub campus. Caii pășteau pe un câmp lângă un cort și un tractor galben se însăila printre stejarii și arțarii uriași care se înălțau în continuarea pădurii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]