2,728 matches
-
revoluție dacă nu stricarea unui echilibru care devine toxic, ca o boală... ca o paralizie! (Costache nu pare să aibă un contra-argument) Simt, eu, așa, tată, că ești gata să-mi oferi o remiză... Nu e nevoie, îmi acord singur destule remize. Costache: Și ce-i rău în asta?! o remiză e, va să zică, o jumătate de cîștig... Octav: Dar și o jumătate de pierdere, nu? Porcăria e că reținem numai cîștigul... Și tot așa, pierzînd mereu, și amăgindu-ne că, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și că are un plan „de acțiune”. Și a înțeles că vina a nu-i fi precizat care sunt atribuțiile ei îi aparținea, fiind momentul să-l concedieze chiar pe șef. +++ Epilog Atunci când observați oameni care par a nu avea destule lucruri de făcut, uitați-vă în primul rând acolo unde cei mai mulți n-o fac. Poate că e timpul să vă concediați singur. +++ Ideea 86. Nu se va îmbunătăți cu vârsta S-a spus că viața înseamnă să te confrunți „cu
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
se descoperă apă, ursitoarea proorocește în felul următor: "Apa e foarte folositoare, dar și stricăcioasă, după cum adică o știm întrebuința. Bărbatul tău va fi om bun dacă tu te vei purta bine cu el; dar dacă nu vei avea minte destulă, el va fi biciul tău!"359 Ghicirea chipului celui sortit are loc, de obicei, în "apa neîncepută", cu ajutorul unor obiecte ritualice. Dacă plumbul turnat în apă formează un chip de om, cu mai multe puncte, se crede că fata se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
posibilă prezentarea directă, anaforică: "Cuculeț cu pene sure, / Ce lași lenea să te fure, / Ce nu cânți colea pe cracă / De urât ca să-ți mai treacă. / Ai vreun dor, ai vreo durere, / N-ai ce inima îți cere? N-ai destulă pană-aleasă / Ori vreo jale te apasă? / N-m nici dor și nici durere, / Am ce inima îmi cere, / Dar pe-o creangă de răchită / Văd o frunză-ngălbenită, / Și sunt trist că vremea trece, / După cald iar vine rece, / Și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plimbând/ Iepuri de casă". "Poeții de douăzeci de ani", subintitulat "Covor românesc",reînvie simbolic motivul tinereții fără bătrânețe: "Bună dimineața Românie!/ Azi bunul tău fiu, Ion prenume Ion/ vorbește din neamul neamurilor lui/ Pentru toată tăcerea și pentru vorbele/ Niciodată destule pe care poeții/ Le-au rupt din cămășile lor/ și le-au lipit pe ziduri." Poeții de douăzeci de ani sunt poeții entuziasmului, ai iubirii. Țara înseamnă casa și de la casă pornesc hora și nunta. Apar în volum motive cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ne-au rămas în țară,/ Sămânța unei ape din cer ce n-o să piară!" Adrian Păunescu își încarcă versurile cu imagini și emoție într-o relație intimă cu tema: "Știu, compatrioți, nu e lesne de traversat/ Momentul în care lipsesc destule pe piață,/ Nervii neamului nostru trebuie să fie liniștiți,/ într-un calm bărbătesc de firești renunțări, ctitorind nouă viață." Politica de zi cu zi a țării se întruchipează în versuri autentice: Nu putem cerși la curțile imperiale/ Nu putem fura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a plăcut că în prima parte s-a monopolizat discuția și că nu am putut să ne exprimăm toate părerile. (Simina Chiș) Prea multă matematică (ca teorie). (Florentina Horelița) Dezbaterea prea puțină. (prof. Camelia Circa-Chirilă) Că nu am avut scaune destule. (Emanuela Oprea) Demonstrația numărului de aur, calculele. (Andra Ciocan) La un moment dat, discuția a fost ușor monopolizată, dar cred că a fost o întâlnire foarte reușită. (Tulia Savulov) Că nu am putut să rămânem mai mult. (prof. Mircea Cismaș
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ambulant ca simbol al permanenței fi demnității artei în continuă luptă cu mizeria existenței și mereu amenințată de tragedia incomprehensibilității. Nu-l pun pe Alexa alături de Fellini, fie și numai pentru a nu irita spiritele iritabile dar sînt între ei destule tangențe (asupra cărora poate vom reveni cîndva). Nu-l pun nici pe Mircea Albulescu alături de Anthony Quinn, dar între cei doi interpreți se pot face apropieri care n-ar fi deloc în defavoarea actorului român. Cred că atunci cînd asemenea apropieri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Distincția operată în nota anterioară în legătură cu cele două tipuri de introspecție, comentariile despre conceptul de pars pro toto (vezi III, 1B) și despre caracterul transcendental al conceptului de trăire, precum și trimiterile la corelațiile lui obiective (vezi III, 3), ne oferă destule argumente ca să privim cu circumspecție obiecțiile ce i-au fost aduse lui Dilthey în această privință. II. PROGRES ȘI DISCONTINUITATE ÎN VIZIUNEA ISTORISTĂ ASUPRA EVOLUȚIEI FILOZOFIEI Acest capitol cuprinde cele mai importante teme ale cercetării de față. Desigur, ele sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să fie și un substitut în ființa modernă la reculul dogmelor creștine. În loc de societăți civile, avem societăți politice cu o civilitate minoră ca formă de emancipare în gândire și, permanent, însoțită de o cultură "umanistă", doctrinar elaborată, astfel încât să spele destule creiere prin sistemul educațional, iar de câteva decenii și printr-un pustiitor sistem mediatic. Distincția între stat politic și societate civilă era clară pentru anumiți cărturari germani de la începutul secolului al XIX-lea. În concepția lui von Humboldt, statul era
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gândirea acestui autor original, imprevizibil și închis în propriul său univers senzorial-perceptiv și tematic; închis în propriul său spațiu de vizibilitate de dincolo de ceea ce era gândit și exprimat la un moment dat al existenței sale. Gândirea lui Heidegger, deși sunt destule voci ce au văzut o filosofie a istoriei 223 în ea, nu poate fi aplicată unor cercetări umaniste și istorice, pentru că aceste socio-umane sunt constituite pe baza unor fapte și rezultate concrete de dincolo de aspectul ontologic. Ele se ocupă de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în cazul celor care nu au destulă încredere în ei pentru a fi convinși că o femeie ar putea să-i iubească vreodată, după cum nu au încredere nici în ei înșiși că ar putea iubi cu adevărat o femeie. Știu destule pentru a-și da seama că oricare ar fi partenera, ei ar avea aceleași speranțe, aceleași angoase, ar "inventa aceleași romane", ar pronunța aceleași cuvinte. Sentimentul propriei instabilități sporește cu cît femeia, de care s-ar vrea iubiți, nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
partea, a tras chiar o minge usturătoare în spatele lui Marcu. Și cîte n-au mai fost! Sau poate n-au fost atît de multe, poate Marcu exagerează, nu-și aduce aminte de altele în afară de astea trei. Dar și astea-s destule! Parcă nici n-ar fi prieteni. Înainte, lui Marcu nu-i păsa prea tare de Cornel. Era doar ăla pe care-l folosea ca pretext ca să iasă cînd părinții nu-i dădeau voie. Mamele lor fiind vechi prietene, întotdeauna mergea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
rutină prin expunerea repetată a partenerei la situații respingătoare: dezbrăcarea hainelor murdare, folosirea impudică a toaletei, culcarea cu dinții nespălați, afișarea părților dizgrațioase. Trebuie să ai o deviație sexuală ca să accepți un partener respingător, murdar. Fie vorba între noi, există destule deviații sexuale care includ gustul pentru produse de excreție: de exemplu urolagnia - gustul pentru urină - sau coprofilia - pasiunea pentru fecale. Unele persoane pot trece peste reacția naturală de respingere fie prin obișnuință, fie din lipsă de experiență. Dacă ai tu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ca un fragment de ego-istorie. Orice istoric și-ar dori însă, la o adică, să poată verifica asemenea judecăți cu instrumentele profesiei. Și fără acestea se va vedea însă că din fugarele analize propuse în acel interstițiu agitat se degajă destule semne de întrebare. Interogația e poate semnul lor distinctiv, de natură a stimula încă, de nu mă înșel cumva, interesul cititorului. Ca și istoria, viața pune mereu întrebări. Le-am putea defini pe amândouă prin seriile interogative la care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e a Frontului, oricâtă osteneală și-a dat acesta de la 22 Decembrie încoace, la cârma țării, ci a poporului însuși, mai ales a tinerimii, fie că e vorba de studenți și elevi, de muncitori sau de ostași. Nu au ei destule motive să se teamă că li se fură Revoluția? Nu au ei destule temeiuri să refuze paternalismul ce li propune cu atâta nonșalanță? Opinia, II, (28 ian. 1990), p. 1, 3 TIMEO DANAOS... Un articol din Opinia, în care observam
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la cârma țării, ci a poporului însuși, mai ales a tinerimii, fie că e vorba de studenți și elevi, de muncitori sau de ostași. Nu au ei destule motive să se teamă că li se fură Revoluția? Nu au ei destule temeiuri să refuze paternalismul ce li propune cu atâta nonșalanță? Opinia, II, (28 ian. 1990), p. 1, 3 TIMEO DANAOS... Un articol din Opinia, în care observam contradicția dintre principiile asumate inițial de Frontul Salvării Naționale și hotărârea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
decât o slabă rezistență"(Istoria românilor, 1984, p.275). Tactica divizării și eliminării pe rând a adversarilor a dat rezultate. Lipsa de hotărâre a unor fruntași politici a făcut să se nască un vid de putere, vid folosit apoi cu destulă abilitate de partidul comunist. Ne putem închipui o altă evoluție dacă Iuliu Maniu, șeful Partidului Național Țărănesc, nu refuza să-și asume formarea guvernului după 23 august 1944. Aliați cu partidele istorice într-un bloc, comuniștii și social-democrații s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
regim a fost însoțită mereu de o rezistență atât de onorantă pentru un popor lipsit de apărare și subminat politic. Istoria acelei rezistențe e departe de a fi scrisă. Abia niște pagini de cronică au putut vedea acum lumina tiparului, destule totuși pentru a preveni pe oricine că dizidența din ultimii ani nu s-a născut pe un teren gol și că istoria acestei jumătăți de secol, adânc marcată de totalitarism, conține totuși destule pagini reconfortante, subscrise mai întâi de vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
clipei și comportă o valabilitate continuă. Apelul la experiența trecutului nu era, desigur, accidental. Istoria constituia, în plin romantism, o sursă de revitalizare pusă la lucru pretutindeni, un izvor inepuizabil și pentru creația literară. Căci "istoria noastră, nota redactorul, are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să găsim și noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații." A doua sursă capitală trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
să însemne Unirea Principatelor, căci libertatea presupune putere, iar puterea se întemeiază pe unitate. Este meritul generației pașoptiste (cei mai de seamă comilitoni se născuseră pe la 1820) de ar fi știut să pună la lucru un program care să întrunească destule adeziuni pentru a fi realizat. Decisiv a fost, desigur, întâiul pas, făcut la 24 Ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza, unul dintre fruntașii partidei naționale, a devenit domn al principatelor Unite și prin aceasta mandatar al principiilor de modernizare adoptate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
judecată în ansamblu, ca un mare pas în direcția creării statului nostru modern, înțeles ca un instrument indispensabil atât pentru reformele dinăuntru cât și pentru cuvenita inserție în "concertul european". O lectură actuală a acestei opere ar pune în lumină destule similitudini cu clipa de față. Suntem din nou confruntați cu aspra nevoie de a regândi structurile social-politice, economia, cultura, tot ce ține de organizarea cumpănită a viitorului nostru. Mesajul de entuziasm și abnegație ce se desprinde, fără dificultate, din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și alți istorici unguri, pe care i-a antrenat în dispute publice, cu argumente extrase din spațiul istoriografiei. Dacă istoricii români din secolul XIX, iar mai târziu N. Iorga, I. Lipaș, Al. Lapedatu, S. Dragomir, G.I. Brătianu ș.a. au atras destule simpatii pentru cauza românească, faptul se datorește în genere plasării chestiunii pe terenul științei, acolo unde pasiunile morbide se sting, spre a face loc analizei, comprehensiunii, explicației coerente. Ca și alți istorici, între care V. Pârvan, el îndemna să se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
zgâlțâia odată cu pasărea. În amintirea orașului unde ne-am cunoscut, l-am botezat Bamako, un nume ușor de pronunțat. "Frumușel, Bamako, frumușel", spunea, umflându-se în pene. Am mai stat o săptămână în Mali. În vila unde locuiam, am avut destule prilejuri să descopăr "ființa papagal": felul acela inimitabil de a atârna într-un picior de gratiile coliviei, de a privi oamenii cu capul în jos (de a vedea lumea pe dos), de a lua o arahidă în gheare (în mână
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu va mai fi viață deloc, cu excepția câtorva plante. Se susține că fenomenul e departe de a fi unic, că are tendința de a se extinde. Savanții nu neagă realitatea acestuia, ci estimează, în general, că știința dispune de mijloace destule pentru a-l frâna. În cel mai rău caz, specia noastră se va salva migrând spre alte atmosfere. Ne place să ne imaginăm Șobolanul din viitor plecând pe navele sale în cucerirea spațiului, instalându-se și proliferând pe planetele ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]