2,337 matches
-
nu te uiți pă bilet.“ Bătrâna conchide sec și bătrânește: „Dar știu că v-ați sculat cu fundul în sus de dimineață.“ Întâlnesc astfel de episoade zilnic. M-am obișnuit cu ele, nu pot nega, dar în același timp le detest cu aceeași forță, ca și cum ar fi prima oară când le observ. De unde are poporul acesta o așa mare rezervă de bădărănie, nesimțire? Și mă refer doar la niște banalități, care ne împresoară ca într-o pânză deasă, abjectă, care ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
o țară comunistă ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial și mai ales a ocupației sovietice. Anticomuniști de la natură, românii ar fi acceptat povara istoriei și ar fi suportat un regim pe care de fapt l-ar fi detestat profund, chiar și atunci când păreau să consimtă regimului și să-l aclame. Românii nu ar fi fost deci niciodată atinși în mod real de comunism, ci ar fi fost victimile unui complot internațional (la Ialta, aliații occidentali au cedat România
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și conștiință tragică. În 1989, cu ocazia ediției aniversare de treizeci de ani, Roth a scris o prefață ce poate fi privită ca un autoportret al artistului la tinerețe: vorbind despre sine ca despre un "scriitor embrionar", își amintește ce detesta pe vremea aceea - revistele Time și Life, Hollywood-ul, televiziunea, lista best-seller-urilor, publicitatea, McCarthysmul, Cluburile Rotary, prejudecățile rasiale, mentalitatea americană despre progres și prosperitate, adică tot ceea ce însemna "filistinismul sufocant al acelor vremuri". Citea tot timpul, zeci de cărți - Saul Bellow
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un ascultător/ cititor naiv sau nepregătit. Intoxicarea cu povești este, după cum bine se știe, la fel de periculoasă precum cea cauzată de droguri. Ramona intră într-un teritoriu real/ imaginar alunecos, presărat cu nenumărate capcane. Se îndrăgostește de bărbații doamnei Manea, îi detestă și dezvoltă o dependență imposibilă de ei, de Saint Tropez-ul și Parisul dominatoarei. Acesta îi servește fetei, de fapt, doze tari de narcotic, o și imobilizează la propriu pentru a o infecta până la capăt. Ulterior,Vali îi scrie Ramonei că
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cît și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
metafora centrală a cărții, este spațiul unei tensiuni existențiale intense - constantă în ecuația existențialistă a singurătății fundamentale a individului. Relatând din închisoare întâmplările ce au culminat cu uciderea Maríei, Castel construiește cu o uimitoare forță discursivă istoria decăderii sale. Mizantrop, detestându-și atât semenii, cât și criticii, despre care era sigur că nu înțeleg nimic din arta sa, pictorul crede că a găsit în María receptorul sensibil al mesajului său absolut - un detaliu dintr-o pictură, un colț înfățisând o plajă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
e rezervat celeilalte fiice, Ana. Asupra Tabitei sunt îndreptate alte arme cu bătaie lungă, fie tot de ordin verbal, fie simbolic. Spre exemplu, faptul că mama îi aduce un buchet din florile pe care atât ea, cât și fiica, le detestă, dobândește în ochii celei din urmă proporții enorme. Episodul autopsierii cadavrului tatălui în curtea casei este un nou prilej de a expune ambivalența epuizantă a sentimentelor fiicei - vinovăția și suferința că nu a putut gestiona diferit relația cu un tată
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
părinților lor. Dincolo de o serie limitată de redundanțe și hiperbole ce dăunează armoniei narative (o serie de repetiții se cer corectate, câteva elemente dezechilibrează personajul Màriei, cel mai evident fiind detaliul ce o propulsează în sfera obsesiei compulsive - femeia își detestă viața și, implicit, copiii și nu vrea să le lase acestora nicio moștenire, de aceea își risipește bruma de avut și banii greu munciți, primiți de la aceștia) romanul este o relatare foarte vie a modului în care sfârșitul lumii este
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
comunicarea era principiul însuși al societății. Era legătura cucerită de oameni în desprinderea lor din haos și care dădea sens sistemului în toate fațetele sale: politică, morală, economică, estetică, raportul cu cosmosul. Această legătură se numea philia, prietenie politică. Rousseau detesta comunicarea, pe care nu o voia instrumentală și stima philia, pe care o plasa, ca și grecii, în centrul și la baza întregii activități, în "sfințenia" contractului său. Comunicarea nu era o problemă nici pentru Cetatea creștină, și pentru aceleași
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ficțiunile succesive ale transmiterii. B) Lecțiile despre comunicarea industrială Să încercăm acum să precizăm obiectul comunicării în opera lui Legendre și să facem apel la opera sa Cuvinte poetice scăpate din text sau Lecții despre comunicarea industrială, apărută în 1982. "Detest cuvîntul comunicare. Din punct de vedere social, cuvîntul este imperiul forței; comunicarea este o dogmă, o rețea de propoziții care ne trimit la principiul autorității"13. Noi căutăm astăzi să nu fim manipulați. Vorbărie a scientiștilor care pretind să elimine
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și nu numai pe el cu propriile sale dorințe, rătăcind pe suprafața obiectelor fără să se hotărască, dar și diferitele sale dubluri, ipotetice, cărora publicitatea le permite să se exprime. Cineva, de exemplu, va refuza să lenevească pe plajă, va detesta crema de bronzat, dar va dori pielea aurie a femeii și va visa insule necunoscute și vapoare, atunci cînd acestea nu există în imagine. C) Publicitatea se dizolvă atunci în sistemul general de consum, ale cărui legi ea le adoptă
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
cunoscutei familii Brătianu, și-a câștigat un prestigiu deosebit în fața regelui Ferdinand. Preferința pe care Ferdinand o arăta întotdeauna pentru liberali poate fi comparată cu preferința manifestată de regina Victoria pentru conservatori și pentru liderul lor Disraeli. Regina Victoria îl detesta pe Gladstone, dar nu îl putea împiedica să ajungă la putere; regele Ferdinand se arăta rece față de Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, și evita să-l aibă prim-ministru. Aici se află diferența dintre posibilitățile celor doi monarhi. Moartea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de teologii eretice deghizate, și ele constituie preistoria filosofiei". Și iată-ne ajunși și la politichie. Calul de bătaie, proletcultismul. Politica se compromite ca dogmă (o spune și Julien Green). Azi, la noi, e o "falsă libertate", elitiștii (nu elita!) detestă tot ce e românesc, politicienii au instituit ca lege "imoralitatea și corupția". Atenție, Lamparia, te joci cu focul! În cel mai bun caz, va continua să te copleșească lespedea ignorării... Cu toate că unele (puține) fragmente sunt debitoare poncifului, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Nu-i chip să-i afli programul unei zile, nici ce mânca, nici ce bea, nici cu ce se îmbrăca. Evită pitorescul sub orice formă și anecdoticul. Își notează uneori "escapadele" (un bal, o petrecere), dar fără amuzament și voluptate. Detestă bârfa, vulgaritatea și "se apără" de femei "frecventând mai multe dintre ele". "Vâjâielile" cu câte una singură sunt tot atât de rare ca și "întâlnirile de gradul trei". Indiferent de situație, emoțiile sunt ținute sub control, până la punctul în care riscă să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Hervé, 1910, p. 116). Clasa privilegiată are toate motivele din lume pentru a fi patrioți, ținând cont de faptul că pentru membrii ei Patria este o mamă grijulie. Pentru noi, ea este o mamă-vitregă nemiloasă, o scorpie pe care o detestăm" (1905, f.p.). Pentru "ei", patriotismul este un sentiment nu doar natural, ci și profitabil; "ar fi moștri de ingratitudine dacă nu ar iubi-o" (1910, p. 42). Pentru proletari, în schimb, patriotismul este un opiu care le alterează conștiința de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
l-au susținut, potențat sau contestat, într-un dialog în care se împletește evoluția unei comunități politice cu istoria privată a unui membru de-al său activ politic. Ideea a fost aceea de a înțelege comunismul fără a-i mai detesta a priori pe comuniști, ci încercând să ne apropiem de ceea ce au făcut și au trăit pentru a înțelege resorturile regimului. Sunt convins că de gradul în care vom înțelege "partea lor de adevăr" depinde configurarea adevărului nostru. Iași, 13
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
copil ilegitim se chema "el gaucho" și nu era acceptat nici de spanioli și nici de populațiile băștinașe, indienii. El gaucho era un renegat care-și ducea viața în afara celor două comunități care l-au născut. Rasele amestecate, chiar dacă se detestau, au generat omul periferic, supărat pe toată lumea, care se conducea după principii inexistente, nesedimentate. Un lucru era sigur. Se descurca singur și nu conta pe nimeni. Cruzimea cu care erau tratați, lipsa de compasiune, nu erau percepute ca deviații comportamentale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nuielușa doamnei Averescu. De aceea, poate, Nuța lui Barzu nu se bucura de prea multă prietenie din partea bunilor colegi de clasă. Invidia funcționează la toate vârstele. Recunosc însă că, în ce mă privește, nu mă număram printre cei care o detestau într-un fel sau altul. Nuța lui Barzu stătea dincolo de gârlă, chiar pe malul pârâului, și drumurile ni se încrucișau de multe ori. Nu a fost nici un fel de idilă, ca să zic așa, între noi. La vârsta aceea nici nu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
o recupereze, nu se cade să asculți muzică dată la maximum în hotel, la două noaptea. Pentru fiecare din noi există zone, mai largi sau mai înguste, de inadmisibil. Cutăruia nu-i place să-i iei peste picior automobilul, cutare detestă să-i vorbești de rău pe țărani, cutare socotește că sociologia e mater artium și nu suportă defăimarea ei, cutare, în sfârșit, lucrează constant cu inviolabile tabuuri de corectitudine politică. Cu alte cuvinte, toți știm ce înseamnă să ți se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care optează, prin comparație, pentru un „ieri“ mai geometric) și al pescuitorilor în ape tulburi (care știu să valorifice echivocul). Între conceptele compromise, un loc aparte îl ocupă bogăția și luxul. Mai toți visează la ele și mai toți îi detestă pe cei care le au. „Îmbogățiți vă!“ - proclamă, fără prejudecăți, liberalismul „burghez“. „Fiți săraci și cinstiți!“ - sună replica de paradă a justiției sociale. Democrația pare să eșueze într-o insolubilă contradicție: pe de o parte, ea vrea să asigure tuturor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
resentiment. Lupta politică vizează exterminarea adversarului, gazetăria e un apogeu al nervozității ofensive. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă e o simplă manufactură a protestului, guvernul, președinția și parlamentul se epuizează în puru lente manevre de gherilă. Clienții îi detestă pe comersanți și comersanții pe clienți, poporul s-a săturat de politicieni și politicienii de popor, cultele religioase se excomunică reciproc. Psihologia de gașcă, partizanatul, combativitatea de stadion infec tează tonul oricărei conversații, al oricărei dispute. La volan te înfurii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Medicii mă dojenesc, legând toate nea junsurile mele organice de o siluetă scă pată de sub control, iar amicii știu că, dacă vor să-mi facă un compliment, trebuie să-mi spună des: „Ai mai slăbit!“ În sfârșit, cei care mă detestă nu ezită să-mi ia peste picior conturul, așa încât să rezulte că mă îndop zi și noapte, că fac orice pentru o sarma, că sunt urât, grețos, porc păros, înecat în valuri de grăsime etc. Fie care, după anvergura urii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În fiecare parte, viața continuă neschimbată, iar un factor favorizant, precum secarea râului ori un arbore căzut peste apă, va fi imediat exploatat, reîntregind vechiul ecosistem. E o tendință spontană, entropică, de omogenizare. Se vede că uneori entropia, atât de detestată de mine, e bună la ceva. Capriciile istoriei - a se Înțelege interesele geo-politice ale celor din jur - au fragmentat de timpuriu ecosistemul ideatic al națiunii române, dar n’au putut Înnăbuși tendința de unificare. Timp În care „biocenoze“ străine și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sigur, de barem un miliard de ani, de când Natura a descoperit acestă ciclicitate, rostul ei, dreptu-i În mare... Dacă tot avem omăt, haidem să pornim pe potecile pădurii, desigur ale uneia deja retezate În consecința cutărei legi pe care o detest din suflet, nu din invidia că n’am ce reteza eu Însumi ci pentru că mă simt prea Îndatorat arborelui. Iată o buturugă care va odrăsli la primăvară câțiva lăstari, aceia care vor reface, de vor fi lăsați de capul lor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care e, deopotrivă bun și rău, iar asta de când cu civilizarea, caută să-și demonstreze sieși că nu e singurul păcătos pe lume și, de mai bine de două milenii, de la Esop Încoace, dezvoltă un gen literar pe care-l detest sincer: fabula, cu o furnică harnică și un greier leneș etc. Bașca chiar Biblia cu ale sale animale curate și necurate. Un prădător ucide cu ferocitate? Nicidecum, căci Natura, decretând că și el trebuie să trăiască pentru că are un rost
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]