2,113 matches
-
din belșug cu sânge omenesc, mare lucru din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din militarii de la răsărit nu mai rămăsese, în afară de cizmele lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ocrotitor. Să visez fiecare strop de iubire sub protecția pomilor, a florilor, a ierbii ude, a parfumurilor misterioase, a cerului divin, a sufletelor muribunde și a celor victorioase. Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dragostea mea îl istovea, mușcătura mea drăgăstoasă îi consuma suflul vital. Mă privea cu ochii lui tot mai mari, pe fața descărnată, implorându-mă parcă să dispar. Mi-era greu să hotărăsc ce era mai bine pentru el, să moară devorat de istovirea iubirii sau de dorul meu. Pentru prima dată suferința umană mi-a devenit insuportabilă. Am încercat să-l îndrăgostesc de o țărancă ce spăla zilnic la râu, dar puterile mele nu funcționau asupra lui. Probabil că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nicio urmă de-a lui, nici nu s-a putut constata unde ar fi putut să cadă. Ca și cum acel abis mental, pe care ți-l imaginai când o porneai către peretele uriaș de stâncă ce ascundea pârtia, l-ar fi devorat, l-ar fi supt cu toată abstracțiunea și ferocitatea lui imaginară, la fel cum Hades a răpit-o pe Persephone din tărâmul celor vii. Tot de-atunci, am început să mă gândesc la ghețar ca la o prezență feminină, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în boala cronică, "incurabilă", așa cum e adeseori calificată. Krokowski opune iubirii castitatea, rușinea, puritatea, teama, decența, dezgustul. Ele nu pot ucide iubirea, dar o și pot converti în simptomele bolii. Nu întâmplător este aleasă metaforic tuberculoza, boala pieptului, ce te devorează pe dinăuntru, căci pieptul adăpostește deopotrivă și inima, centrul și organul iubirii. Tot el oferă și soluția vindecării prin explorarea subconștientului, eliberarea prin analiză. Analiza poate declanșa un proces invers, alchimic, de metamorfozare a bolii înapoi în recunoaștere, acceptare, eliberare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cel mai bine. Împăcați cu ideea morții, cu instincte de conservare limitate sau sălbatice, bătrânii, ca și copiii primesc fericirea necondiționat și nedispersat, în totalitatea ei. Există o categorie de bătrâni, dintre cei neatinși de o gravă suferință fizică, ce devorează cu parcimonie aproape fiecare clipă nouă de viață care li se dă. Ei reacționează la imagini, la muzică, la poezie, la natură ca un copil uimit în fața unei minuni sau a unei jucării noi, ca un îndrăgostit în fața primei iubiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cetăților inamice. — Și mai trebuie să Îi mai și Îngrijim pe blestemații aceia. La Ospedale Maggiore a fost deja pregătită o subterană pentru dânșii, dar ar putea să nu fie de ajuns. Leproșii Își ispășesc păcatele prin răul care Îi devorează. Dante se gândea la altceva. Povestea cu leproșii părea să fie o legendă. Însă ultima afirmație Îl luase prin surprindere. Era o idee banală, produsul unei minți obtuze, Însă atingea o problemă asupra căreia zăbovise Îndelung, pe vremea când studiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i semn să se apropie. — Mă tem că o să mă mănânce. — Ce ai spus? Bătrânul. E un diavol. E În stare să Înfulece un purceluș la cină, de unul singur, numai ca să Îmi facă mie o pagubă. Într-o zi devorează veniturile de pe trei vii Întregi. Nu are să-mi lase nimic, la moartea lui. A spus că o să mănânce totul, până În ultima zi, așa Încât nimic să nu Îi supraviețuiască. Și apoi e zadarnic, fiindcă În orice caz va muri după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acea porțiune de cer. Brazdele de pe chip Îi deveniseră mai accentuate. Acum, o rețea de flăcări Îi străbătea figura, care Începea să nu se mai deslușească. Doar anevoie trăsăturile omenești se mai puteau recunoaște În văpaia care, Întinzându-se, Îi devora trupul. Dante era orbit. Era cât pe ce ca flăcările să Îl atingă, când dintr-o dată se trezi. Se ridică din pat tremurând. Privirea Îi alergă spre fereastra deschisă, În căutarea astrului pe care Îl visase. Se arătau zorii. Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu sunt oare temnicerii noștri? Înger din cer sau diavol din măruntaiele pământului, Antilia e Învăluită În strălucirea ei... — Pentru că cele de sus sunt cum sunt cele de jos, murmură Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e alb,într-un rece de moarte, Vântu-a tacut, e liniște iară Și din albul ce pare să doară Un iepuraș capul și-l scoate... Dans erotic Ascultă muzica fecundă Și-ncet, lasciv să ne mișcăm, Când din priviri ne devorăm Dorința mai adanc pătrundă... Buze timide să se simtă Trecând în patimaș sărut, Când timpul parc-a dispărut Trupuri în joacă se alintă... Iar dansul erotic devină Cu mișcări ce parcă se rup, Unindu-se trup cu alt trup într-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată, mângâierea, în coajă de copac esență de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Sună grozav, am răspuns eu, ridicându-mă în picioare ca să-l sărut de la revedere. Bărbatul perfect care moare de nerăbdare să mă prezinte tatălui și mamei lui. Da, viața ar putea să fie și mai grea. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" Devorează-i pe cei bogațitc " Devorează‑i pe cei bogați" — Sigur că vreau să-i cunoști pe părinții mei. Asta doar dacă nu crezi... — Nu, nu, mi-ar face mare plăcere să-i cunosc, numai că... Randall și-a pus degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ridicându-mă în picioare ca să-l sărut de la revedere. Bărbatul perfect care moare de nerăbdare să mă prezinte tatălui și mamei lui. Da, viața ar putea să fie și mai grea. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" Devorează-i pe cei bogațitc " Devorează‑i pe cei bogați" — Sigur că vreau să-i cunoști pe părinții mei. Asta doar dacă nu crezi... — Nu, nu, mi-ar face mare plăcere să-i cunosc, numai că... Randall și-a pus degetul pe buzele mele. De două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de pe blugii mamei. — Azi dimineață m-am trezit plină de inspirație, i-a zâmbit mama. Iar tu trebuie să fii Luke! Sunt așa de încântată să te cunosc. Claire mi-a trimis manuscrisul tău, acum câteva săptămâni și l-am devorat. Ai un talent incredibil. — Ei, mulțumesc, i-a răspuns Luke, clar mișcat de complimentul mamei. Cred că începe să prindă contur. Asta datorită eforturilor lui Claire. Mama a strălucit de fericire. — Claire a avut doi mari profesori în arta editării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de care nici un copil nu s-ar speria? Simte cum pașii îl poartă într-o direcție greșită, abia acum îți dai seama că tot planul tău care la început părea o formalitate s-a transformat într-un monstru care te devorează începînd cu ochii și creierul, altfel nu se explică de ce nu mai reușești să ți aduni gîndurile și nici să vezi mai departe de vîrful nasului. Voi chiar ne luați de fraieri, i-auziți, dom’ Roja, ce gogoși încearcă să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fie ținuți la distanță de grup. În rândul multor specii de insecte, cum ar fi văduva neagră și călugărița, masculul este și mai dezavantajat de natură: în momentul în care își depune sămânța în interiorul femelei, aceasta îl ucide și îl devorează imediat, ca gustare postcoitală. Doar oamenii (și câteva primate superioare cum ar fi urangutanii) întrețin relații sexuale pe toată perioada anului, atât ziua, cât și noaptea, în orice anotimp și pe orice vreme și numai oamenii fac acest lucru, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Klaus e gata de drum. Eu rămân pentru Înmormântare. E cald. Mâncăm la Pescarul. Merlucius pane. Ce altceva să mănânci? Merge și Violeta cu el. O cunosc puțin. Destul de comună. Mai puțin o strălucire lacomă În ochi În timp ce mănâncă. Ambițioasă. Devorează tot. Chiar și bărbații. Pe Grațian Îl cunosc și eu. Adoră celebritățile. De orice calibru. Are totuși umor și e cultivată. A căutat mereu prietenia Sabinei: degeaba. Sabina nu o Înghițea. O snoabă, zicea ea. Nu știam ce să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înțelegeți? făcu pedagogul. Vă dați acum seama cu ce poftă așteaptă deci să primească abecedare, de exemplu, cei trei care s-au plictisit de jucării încă din clasa a II-a? În clasa a IV-a ei pur și simplu devorează materia de-a-ntâia și de-a doua în trei săptămâni. Atrag însă atenția că e vorba de o materie specială, materia disciplinei. Ascultați! zise pedagogul și scoase o pâlnie rabatabilă, se aplecă spre dreptunghiul 4 și strigă: Clasa a IV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a bazinului unde înotau, devenit neîncăpător. Se adăugase la aceasta și un incident întâmplător (un îngrijitor a uitat deschis grilajul țarcului unde se zbenguiau ele și, până s-a dat alarma, nutriile au intrat în centrul de comandă și-au devorat telegrafistul de serviciu), ceea ce a grăbit sistarea experimentului și trimiterea în cosmos a celui de-al doilea lot, cu profil schimbat. În mai puțin de-o oră, după semnalizările de rigoare, „Bourul” se cuplă cu „Andromeda Roșie” și roboții tereștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mine. I-am blestemat pe toți. Cu mirosul sângelui bărbatului meu încă în nări, am spus numele fiecăruia și am invocat puterile fiecărui zeu și ale fiecărei zeițe, ale fiecărui demon și ale furtunilor, să-i distrugă și să-i devoreze: fiii mamei mele Lea, fiul mamei mele Rahela, fiii mamei mele Zilpa și fiul mamei mele Bilha. Sângele lui Shalem era incrustat sub unghiile mele și nu simțeam nici un strop de milă pentru nici unul dintre ei. - Fiii lui Iacob sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo să văd, i-aș fi râs în față când animalele pentru sacrificiu îi fugeau de pe altar și chiar și câinii îl părăsiseră. Nu merita nimic mai blând decât agonia de a ști că fiul său Iosif ar fi fost devorat de animale sălbatice. Dacă Ruben m-ar fi găsit la porțile Salemului, aș fi fost acolo ca să-i fac Rahelei înmormântarea pe care ar fi meritat-o. Rahela a murit pe drum, pe drumul pe care Iacob fugise ca să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și atunci regele a trimis după Stick și l-a pus să-i tălmăcească un vis care îl bântuiau de luni de zile. Nu era un vis greu de înțeles, dacă mă întrebi pe mine, a zis Shery. Pești grași devorați de un pește schilod, vaci grase călcate în picioare de vaci slabe și apoi șapte paie de grâu care erau scuturate până rămâneau doar șapte paie goale. Orice fals magician care scoate păsări de sub coșuri pe la piață ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de curiozitate. Ea, atât de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. „Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?” Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: „Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, tu preoți îmbrăcați în odăjdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]