2,000 matches
-
a adresat un zâmbet plin de beatitudine, de parcă am fi petrecut cea mai minunată noapte de dragoste. Era desculță, purta aceeași rochie ca în ajun, ușor mototolită, avea aceleași sulimanuri, ceva mai șterse. Am arborat în mod fățiș o mutră dezamăgită, apoi m-am dus să mă așez în încăperea cea mare, alături de tata, care m-a strâns mândru la piept și a cerut cu glas tare un coș cu fructe. Mama a venit să ni-l aducă și, când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sfârșit ocazia să se uite bine la obiectul pe care îl scosese din ascunzătoarea sa de lângă Poarta lui Warren, cea în miniatură, și pe care îl ținuse tot timpul strâns. Când în sfârșit o văzu de aproape, se simți puțin dezamăgită. Era atât de mică, literele gravate atât de mărunt. Obiectul pe de-a-ntregul nu era mai mare decât un pachet de țigări sau o casetă audio veche, și era făcut din lut nefinisat. Chiar și așa, propriul ei guvern fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nelămurit.) E cam confuz, știți... Cred totuși că de patru-patru. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-și retragă mâinile.): Da, se poate... Dar eu... sunt împotriva acestor, acestor, cifre... împotriva tuturor cifrelor! CASIERUL: Rău faceți, domnule, că nu încercați. (Îl eliberează, dezamăgit.) Zarul nu minte niciodată. El definește întotdeauna, perfect, omul... Jucătorul... Ar trebui să aveți mai multă încredere... în zar. V-ați putea cunoaște mai bine, propria dumneavoastră ființă... v-ar apare mai clară, mai conturată... cu toate gândurile, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploii, suntem tentați... să călătorim. Asta-i tot. (Cei doi ascultă, extaziați; ȘEFUL GĂRII s-a ridicat și el ușor și soarbe cuvintele CĂLĂTORULUI.) CASIERUL (Așteptând câteva secunde, în speranța că vor urma și alte detalii.): Asta-i tot? HAMALUL (Dezamăgit.): Nu se poate! CASIERUL (Rugător, jalnic.): Mai spuneți, domnule... Mai spuneți... HAMALUL (Ținându-i isonul.): Zău... Nu se poate să fie numai atât... CASIERUL: Poate vă mai amintiți ceva... HAMALUL: Spuneți... că noi vă ascultăm... N-o să scoatem o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că ai. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu l-am văzut niciodată. IOANA: Ba l-ai văzut. Dar l-ai uitat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu l-am văzut. IOANA: L-ai văzut în somn. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu nu dorm niciodată. IOANA (Dezamăgită.): Nu? Ce păcat... Atunci e un înger rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunt și îngeri răi? IOANA: Daaa... Și al meu este rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi? IOANA: L-am rugat o dată, când eram mică, să mă ajute cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai confortabilă cu putință”, reflectase el. „Și când te gândești că lumea habar n-are că stă dintotdeauna pe un butoi cu pulbere. Cosmică, nimic de zis, dar parcă nici asta nu e o consolare”, continuase, apoi, cu un rictus dezamăgit, care Îi făcea și mai palidă fizionomia asiatică. Un tip interesant acest japonez cu nume de munte, el, care era o palmă de om. Ajunsese În Centru În urma unei revelații mistice, cum numea cu autoironie Întâmplarea care Îl determinase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să le deformez, Înfățișându-le drept un fel de ilustrație la un basm bun de spus la gura sobei, cu doi urși ce pozează cu o tablă mare de șah proptită Între ei. Acum, privind blazonul cu atenție, am constatat dezamăgit că de fapt sunt doi lei - niște fiare cam maronii poate și exagerat de flocoși, dar nu arată deloc a urși - care Își ling fălcile, arătând cu aroganță spre scutul nefericitului cavaler, care este doar a șaisprezecea parte din tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
anii ’30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne opriserăm, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, cum bine intuia inginerul, în acele clipe bătea numai și numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine ale sufletului de femeie, inginerul a mai mers totuși câtva timp cu noi, apoi ne-a părăsit. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vin roșu? Mai avem doar poșircă din aia dezgustătoare, și am nevoie de ceva care să mă binedispună. Era acolo. La fel de înghesuită în spațiul din spatele casei de marcat ca mai înainte; la fel de masivă cum mi-o aminteam. Am fost puțin dezamăgit să văd că avea o coadă mică la casa ei; nu la fel de lungă ca la celelalte, dar totuși un număr semnificativ de persoane. Eu chiar sperasem să fiu singurul ei client: un explorator singuratic, încumetându-se prin întinderile pustii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
facă o căsuță, unde să poată locui cu tatăl lor împreună. Moș Ion se gândi la tatăl lui și i se făcuse milă de el. Crezu în promisiunile fraților săi și hotărî să se întoarcă acasă. Dar, foarte repede, rămase dezamăgit. Frații uitaseră ceea ce vorbiră și de promisiunea făcută. Nu văzuse niciodată niciun fel de sprijin sau ajutor de la ei, care împreună cu soțiile lor erau foarte bucuroși că au scăpat de grija bătrânului și nu doreau nici să-i vadă, nici
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-mi cadă o cărămidă în cap. O văd cum se apropie. N-am simțit niciodată ceva asemănător și sânt convins că nu mă înșel. Cârnul îl măsură surprins. Rămase câteva momente nemișcat, atent parcă să înregistreze ceva. Își strâmbă buzele dezamăgit. ― Eu nu simt nimic. Sânt un tip normal. ― Știu... Scarlat zâmbi doar cu jumătate de obraz. Se adresă inginerului: Să fi turnat ăla? ― Nu-i exclus. Doamna Miga rosti încet: ― Vă înșelați... Fiul meu n-o să mă... N-o să ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ta plecîndu-se de la lipsa unui element. Pentru că n-avem scrisoarea, înseamnă că a furat-o Melania... Așa-i cum îți spun, draga mea! Nucu Scarlat și inginerul nu pot susține nimic care să te le-ze-ze. Domnul maior va fi extrem de dezamăgit, iar tu nu ai nici un motiv să nu asculți puțină muzică. Mirciulică se întoarse cam după vreo oră. Mirosi cutia neagră din care ieșeau sunetele ciudate, ciulindu-și alternativ urechile. Cu privirea subțiată, Melania încerca să deslușească titlul unei plăci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cumpărăturile în goană nerăbdători să ajungă acasă unde aveau să prezinte o dare de seamă, în stil propriu, a evenimentelor. De aceea, când Șerbănică îl auzi pe maior că nu-l va reține mai mult de cinci minute se simți dezamăgit. Cristescu se opri lângă masa din sufragerie, fără să-și scoată paltonul. Întrebă absent, convențional: ― Doamna e acasă? ― Nu se simte prea bine. O migrenă... Dacă trebuie, mă duc s-o scol. ― N-o deranjați. Am venit pentru o mică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și începu s-o învîrtă în palmă. ― Ei, ați găsit-o pe nefericita aia? ― Tocmai veneam să vă cer o mână de ajutor, spuse zâmbind maiorul. Bătrânul îl privi pe sub sprâncenele groase. ― Înseamnă că n-ați făcut nici o brânză. Părea dezamăgit. ― Adevărat, recunoscu maiorul. Se uită în lungul pereților. Mă întreb unde poate fi ascuns un cadavru. ― La mine în odaie? ― La dumneavoastră, în altă parte... Bătrânul izbucni pițigăiat. ― Ce-s glumele astea!? Cum vă permiteți? ― Nu e o glumă, domnule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
săptămâni din viața cuiva, versiunea de vacanță a paradisului. Când, foarte pe fugă, Hunter Îmi explicase că trebuia să plece, am dat dovadă de multă maturitate, mă gândeam eu, și i-am spus că Înțeleg. Dar, În sinea mea, eram dezamăgită. Hunter a promis să aranjeze o altă lună de miere, dar un astfel de substitut nu era deloc Îmbietor. Cum să mai simți acel sentiment de extaz al celor proaspăt căsătoriți la șase luni după ce nunta a avut loc? Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am Întârziat, nu? zise ea când am ridicat receptorul. —Nu. Este chiar cu un minut Înainte de ora 11, i-am răspuns. —O să crezi că sunt cea mai excentrică tipă din toate timpurile, dar trebuie să contramandez prânzul nostru. Sunt extrem de dezamăgită și nefericită. La fel eram și eu. Cum aveam să pun În aplicare planul lui Thackeray privind rochiile? —Ești bine? am Întrebat-o. —Of, Doamne, da, totul e perfect, dar... ei bine, e complicat. Prânzul iese din discuție. —Mă Întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
blană de vulpe, era aruncată neglijent peste spătarul scaunului pe care ședea. Arăta foarte odihnită pentu cineva care zburase deasupra Atlanticului de două ori În tot atâtea zile. În timp ce mă Îndreptam spre ea, m-am uitat prin restaurant. Am observat dezamăgită că erau cel puțin patru tipe Îmbrăcate cu haine albe. La New York, ciclul de derulare a modei este setat pe „Înainte“. În orice alt oraș american, un lucru e la modă măcar un sezon Înainte de a se demoda, pe când aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
târziu, la ora 7, reapăruse În salon, unde tocmai legam ultima fundă În brad; ținând În mână o jachetă, Îmi spuse: Știi, Sylvie, a intervenit ceva. Trebuie să ies În oraș În seara asta. — Și emisiunea Barbarei Walters? am răspuns dezamăgită, căci noi plănuiserăm să petrecem o seară plăcută, liniștită, uitându-ne la televizor și mâncând ceva cu specific japonez luat la pachet. Nu poți să stabilești pentru altădată? Ce trebuie să faci așa de urgent Într-o seară de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ăăăă... un inel de argint pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am gândit că o să-ți placă trandafirii gravați pe el, zise Hunter. Părea necăjit. Poate că reușise să-și dea seama că eram dezamăgită. Nu doream să-l rănesc, așa că, Încercând să par fericită, i-am spus: — Îmi plac la nebunie trandafirii, și am depus un sărut pe nasul lui. Arată atât de... romantic... pe un inel pentru șervete. Of, unde era oare colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pățit? Întrebă Lauren. I-am povestit toată tărășenia, despre Marci și Sophia, și despre Christopher și Sophia, și despre mine și Hunter. — Ce Încurcătură, Iisuse! Voi veni Înapoi mâine. Giles vrea să mai stau, dar... eu nu vreau să fiu dezamăgită. Are o logodnică. Trebuie să bag asta la cap. Balonașul de dragoste al lui Lauren se sparse brusc. Părea dezumflată. —Parcă spuneai că nu vrei o relație serioasă. Nu vreau, dar... cred că acum că am Încheiat maratonul Provocare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
abține să nu izbucnească În râs - cum spuneam, toate acele orgasme nu au fost atât de grozave până la urmă, nici măcar cele multiple. Nimic nu e mai bine, să știi, decât să fii o fostă proaspăt divorțată. Bineînțeles, sunt un pic dezamăgită de mine Însămi. —De ce? am Întrebat-o. Lauren se jucă cu inelul de pe inelar, făcându-l să alunece Înainte și Înapoi, Înainte de a-mi răspunde. Avea o privire răutăcioasă. Apoi, pe un ton imperturbabil, zise: — Am eșuat lamentabil În maratonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
exprima nemulțumirea și a conchide că ăștia ar trebui dați în judecată. Nu se știe cine, nu se știe de ce, dar e singura soluție. Și e evident. — Masterul ăsta e o brambureală ! îmi aruncă brusc în față, politicos, dar vădit dezamăgit, un student. — De ce ? mă neliniștesc eu. Păi sîntem la mijlocul semestrului și încă nu e clar nici programul, nici orarul... M-am liniștit (într-un fel) : orarul e și la avizier, și pe site, iar respectivul student a venit regulat la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai e omul ăsta, dar mi-e cât se poate de drag așa cum e! Ei, și-acum, să vedem cum povestesc eu ce urmează, că la Școala Centrală n-am învățat așa ceva... După plecarea lui Dan, am fost atât de dezamăgită fiindcă crezusem o clipă că e celălalt, încât m-am apucat să sting singură luminile și m-am retras în odaia mea. Dar la nici zece minute de la plecarea lui Dan Crețu a apărut Safta, de data asta avea mutra
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ferești de flegma imbecilului cocoțat. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață. Milioane de ani i-au trebuit creierului uman să-și încrețească circumvoluțiunile pe care noi le lăsăm nefolosite. De pe unele frunți și muștele pleacă dezamăgite. În privința proștilor, natura este vinovată de două ori: întâi că i-a creat; apoi că nu le-a adus la cunoștință. Mă tem de proștii cu aspirații. Nu ești prost când calci într-o groapă, ci când nu ratezi nici una
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
puțin evaziv: Ca să fie mai tentantă căutarea vieții, doamnă scumpă. Ca să vedeți că, fără moarte, viața ar fi o gogoașă goală pe dinăuntru. E o temă a romanescului în genere, numai pentru că, asemenea iubirii, „ea exclude fericirea.” Plictisit, plafonat și dezamăgit, la revenirea de la școală acasă, trecând pe la apartamentul lui Gerard, ca și cum el ar mai fi fost încă în viață, și mișcând mai la stânga, mai la dreapta, frigiderul, ca să-l depărtăm de peretele năpădit de mucegai, dau peste o adevărată comoară
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]