2,185 matches
-
minune în care nici măcar nu mai credeam. Am coborât de pe piedestalul meu improvizat de acea bancă ciungă și am mers cu Erjika în oraș sărind gardul pe la GAZ (prescurtarea de la gospodăria agro zootehnică). Pe drum tăceam cuprins de o ciudată deznădejde și ea tăcea frământată de lucruri care îmi scăpau în acele momente. Era o coadă măricică la casa de bilete așa că am rugat-o să mă aștepte alături, la cofetăria “Libelula”. I-am strecurat zece lei în palmă și i-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ocsco, de la sârbi și de la unguri, doar ca să stau lângă ea și să o fac să mai râdă, ci ei, cei care m-au ascultat de fiecare dată și mi-au oferit mereu un umăr pe care să mi aștern deznădejdea pentru a putea mai apoi să mă ridic iar către visele mele. Mă schimbasem cumva, nu știu dacă în bine, dar crescusem odată cu grijile care mă încercau tot mai des. Îmi mijise mustața. Sini își plimba degetele subțiri peste ea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
înfrupta Gigel Drăghici; începând dintr-a doua, copiii nu mă mai beșteleau Andibandicacarandi, Chiști sau Pișpi, ci mă strigau Penelopa lui Gigel, deși mi-ar fi plăcut mai mult să-mi spună Diana. Uneori însă, mă întorceam acasă praf de deznădejde, cu pâinea nemâncată. Îngăimam în poiana verde veselie multă cu băieți și suferința parcă-mi era luată cu mâna. Ca să nu vadă bunica, dădeam ujina pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
care avea fără doar și poate să treacă ea pentru a-și face cumpărăturile, pândind-o de după colț de pe partea cealaltă când umbla pe acolo. Nu îndrăznea să-i mai vorbească, dar căuta să pună în ochii lui rotunzi toată deznădejdea rugătoare din inima lui. Presupun că în capul său stăruia nădejdea că vederea nenorocirii lui o s-o înduioșeze. Ea n-a dat niciodată măcar cel mai mic semn că l-ar fi văzut. Nu și-a schimbat vreodată ora ieșirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceva neștiut. Dar acum vedeam în asta mai mult decât dorința de a acoperi o taină rușinoasă. Felul ei potolit era precum calmul apăsător care plutește deasupra unei insule după ce a fost măturată de un uragan. Veselia ei era veselia deznădejdii. Strickland îmi întrerupse reflecția cu o observație al cărei cinism profund mă făcu să tresar: — O femeie îi poate ierta unui bărbat răul pe care i-l face, dar niciodată nu-i va ierta sacrificiile făcute de dragul ei. — În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am recitit din simplă curiozitate, apoi cu interes tot mai cres-cînd, numeroase pasaje din scrisorile mele. Dumnezeule, eu le scrisesem? Fusesem în stare să aștern pe hârtie frazele acelea de foc? Ceva de necrezut! Erau chemările înaripate ale iubirii, strigătele deznădejdii, tânguirile dorului neîmplinit, în fine, o avalanșă a tuturor elementelor dragostei, ale marii dragoste. Cine-mi dictase toate astea? Cum se născuseră sub condei? Căci nu le recunoșteam ca fiind ale mele. Era opera altcuiva din mine, care nu ieșise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
continuă să lucreze febril țesând noi scene. Astfel, prin perdeaua lacrimilor priveam înmormîntarea mea ca spectator nevăzut. Mihaela era într-o trăsură cu mama, dinapoia dricului; mama o mângâia duios, strîngînd-o în brațe mereu și aceste mângâieri parcă îmi sporeau deznădejdea. Îi spunea: "De acum vei fi copila mea, tu ai să mi-l înlocuiești dacă n-am avut parte de el". Mihaela se ghemuia la pieptul mamei, frîngîndu-și mâinile, plângând amar: "nu, nu pot. Eu sânt marea vinovată! Din cauza mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
piept nu se vindeca fără balsamul acelei blestemate răzbunări. Niciodată n-o să-ți dai seama cât am suferit de pe urma gestului tău necugetat, ce uragan mi-a pustiit sufletul, cât am fost de mutilată. Și tocmai atunci, ca o încununare a deznădejdii, s-a ivit sarcina. Dacă am suportat părăsirea cu toate chinurile provocate de ea, rușinii acesteia cu grele repercursiuni sociale n-aș fi putut să-i supraviețuiesc. Mă hotărâsem încă de atunci să-mi ridic viața și nu era decât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi găsit numai un tacâm la masă. Întrebare: "Ce înseamnă asta? Tu nu mănînci?" Răspuns: "Eu iau masa în oraș". "Unde? Cu cine?" ... Și aici, trăsnetul: "Cu viitorul meu soț! Tânărul de la Constanța! Nenișor!" Cât doream, cât îmi trebuia revolta, deznădejdea, gelozia ta. Toate astea laolaltă... Recunosc: era un plan absurd, ridicol, nebunesc. Auzi, să divorțezi pentru a te mărita cu cineva pe care nu-l iubești, numai de dragul unei răzbunări. Nu știu dacă femeile care înșală au avut vreodată un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am ajuns la soluția căsătoriei, unica soluție care rezolva problema. Era un compromis necesar pentru restabilirea echilibrului, însă ca orice lucru impus, mă punea în dezarcord cu întreaga mea ființă. De aici începe eroarea care m-a urcat pe culmile deznădejdii. Ceea ce a urmat e cunoscut: m-am căsătorit cu Mihaela pe care o jignisem (deși o iubeam) tocmai pentru că voiam să fug de ea. (În realitate fugeam de mine.) Dacă n-ar fi intervenit sarcina ei neprevăzută, desigur că nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de ce nu te duci pe la ei, ori nu te ai bine cu ei? L-am întrebat deși răspunsul îl știam. -Ba da, mă înțeleg bine cu ei, dar știi cum este, fiecare cu ale lui, mi-a răspuns cu o deznădejde apăsătoare în suflet. -Prieteni nu ai? l-am întrebat, din nou. -Nu am prieteni, pentru că prieteniile se fac și se leagă din interes, ori ... în cazul meu, știu eu, tu ești încă un copil și unele lucruri ai să le
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Spre surprinderea mea, începând cu priporul lui Pusoacă pădurea nu mai exista. Incredibil dar adevărat. În locul pădurii am găsit niște tufe și foarte multe buruieni. Momentul m-a copleșit, încercându-mi diferite sentimente, printre care de mirare, de întrebare, de deznădejde, de tristețe. Dar nu avea cine să mi răspundă la întrebare, din cauza răutății existente pe pământ, a nepăsării față de viitor și în final a inconștienței omului. A doua zi, când am revenit la Onești, cu multă emoție am compus și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca pe deplin de ele și a ajunge la liniștea din adâncuri... Este cumva curios că, pentru astfel de furtuni sufletești, nu s-a născocit până
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
risipi complet. De acum, în inima ei se stârnise cu adevărat lupta și nimic bun nu se mai întrevedea în viitor. Totul în suflet îi era ca într o încleștare tăioasă și sălbatică, care îi sacrifica, fără milă, pe altarul deznădejdii, toată puterea ei de a cuteza să mai spere umil într-o lumină salvatoare, care s-o mântuie cumva... Căzuse în beznă. Iar asta o zdruncina și o istovea cumplit, până la limite! Cel mai adesea, în astfel de cazuri, oamenii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
smulge iertarea, apoi, după moartea lui Augustus, a făcut același lucru cu Tiberiu. Cei douăzeci și cinci de ani petrecuți de Ovidiu printre geții cu bărbi ciudate au fost, cu siguranță, o lungă așteptare, întreruptă, din când în când, de crize de deznădejde, căci nici o corabie nu-i aducea vestea pe care o dorea. O pornesc de-a lungul plajei spre gardul fostei reședințe a lui Ceaușescu. Am observat că nu s-a schimbat aproape nimic "acolo", în afară de faptul că panourile pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
existe. Ambiția clasicului: să caute nemurirea în ceea ce moare. Ora rituală a romanticului: miezul nopții. Ora rituală a clasicului: amiaza. Boala romanticului: leucemia. Boala clasicului: scleroza. Romanticul știe că soarele are și o față neagră. Clasicul e convins că orice deznădejde are un versant luminos. Tocmai călcâiul de care l-a ținut mama sa, Thetis, când l-a cufundat în apa Styxului, ca să fie nemuritor, a devenit punctul slab al lui Ahile. Nu știu cum s-ar putea spune mai simplu că iubirea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o parte și de alta, munții își etalează, sfidător, stâncile goale, crăpate din pricina diferențelor de temperatură. La fel i-au văzut, cu siguranță, și cei care au înfruntat Valea Morții, mânați un delir fabulos... Cei răpuși de sete sau de deznădejde abandonau sau piereau. Trecerea prin Valea Morții reprezenta o probă selectivă. Nu ieșeau din ea decât cei mai puternici. Pe când azi, goana după aur cere alte calități... Ne abatem din șosea, pe un dram pietruit, să vedem de aproape colinele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
stat major al Celui Mai Mare Imperiu. Ashargin! Atât de acută fu senzația încât Gosseyn simți cum corpul pe care-l ocupa începu să tremure și să se contracteze. Cu prețul unui efort, anihila această slăbiciune, dar era copleșit de deznădejde gândindu-se la propriul corp, de acolo, din sala de pilotaj al lui Y 381 907. Zăcea, probabil, inert. În acest moment, Oreldon și căpitanul Free puseseră mâna pe Leej, până când îi vor captura pe amândoi: sau mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu-mi răspunse nimic, dar nici nu fu în stare să repare ceva. Ce rost a avut vorba aceea (sau ce rost a avut întrebarea mea)? Și asta dacă nu la începutul dragostei, totuși, pe când mai plângea încă cu aceeași deznădejde. Se gândea că în cele din urmă tot o s-o iau? Sau dragostea ei pentru mine n-o împiedica să-și facă, măcar uneori, și mici socoteli pentru mai tîrziu? În ce constau mai târziu ușurințele Irinei? Într-o vorbă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încep cu alta, și, fiind zilnic sub influența mea, s-ar fi crezut fericită așa. A făcut tot posibilul și a mai rămas câteva zile după plecarea alor ei. Apoi am condus-o până la o stație intermediară. Tremurând toată de deznădejde, strîngîndu-se lângă mine convulsiv, în întunericul vagonului îmi lua mâna și mi-o săruta în neștire. Și, la despărțire, sub lumina felinarului din gara umilă de provincie, am văzut-o cu obrazul ud de lacrimi, cu cearcăne adânci în jurul ochilor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
orice risc. Hacik are un suflet admirabil, exprimat ridicol, dar în cazul lui ridicolul ți-l face cu atât mai drag. Poartă pretutindeni vioara cu el și e suficient să-l surprinzi noaptea în vreun colț de lângă mare cîntîn-du-și toate deznădejdile ca să-ți fie, măcar pentru clipa aceea, frate. Ioana mi-a spus: Cînd am fost la Cavarna, în timpul despărțirii noastre, numai cu Hacik mă simțeam mai bine, căci îmi amintea de tine". De ce? Căci între mine și Hacik nu e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tine". De ce? Căci între mine și Hacik nu e nici o asemănare. Poate că Hacik nu este decât eu, ușor caricaturizat sau simplificat, fără amănuntele care mă complică inutil? Sau poate că lângă ființa tragică și ireală a lui Hacik orice deznădejde găsește un teren prielnic? Ce ciudate contradicții în Ioana! Nu-i place decât literatura clasică, și totuși e victima celor mai romantice zbuciume. Pare neverosimil ca o fată să-și petreacă timpul numai în lectura lui Racine sau La Fontaine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
discuție ce nu ne interesa, când de fapt ne era dor să ne strângem - numai din pricină că nici unul din noi nu avea curajul să tragă storul. Eu i l-am prezentat Ioanei. În ultimul timp scenele dintre noi deveniseră intolerabile. Urile, deznădejdile, patima se succedau neîntrerupt, fără nici o zi de liniște. Nu știam ce hotărâre să iau, prea slab ca să fug, prea nenorocit ca să rămân. Ca diversiune, i l-am prezentat, căci era inteligent, putea să o învețe o mulțime de lucruri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și asupra mea unele cuvinte rele pe care de obicei le aplică numai lui, și atunci izbutește să mă facă iarăși nefericit, gelos, să-mi alunge tot calmul care i se păruse că mă îndepărtează de dânsa. Reîncep iscodirile mele, deznădejdea ei și împăcarea de la urmă. Astfel, trecutul și prezentul se suprapun în viața noastră, iar gândul la viitor vine foarte rar, căci suntem prea preocupați de ceea ce se întîmplă; viitorul nu apare decât ca să ne dea o crispație în plus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
diferite, de acceptare sau de revoltă. Uneori adaugă: În definitiv, tu ai făcut enorm de mult pentru mine, căci nu te obliga nimic să faci ceva, m-ai suportat, orice nervi aș fi avut". Și altă dată: "Îți închipui, ce deznădejde e mai mare decât a iubi fără să fii iubit?" Și atunci eu ripostez, refăcând astfel atmosfera din Adolphe (carte, care, împreună cu L'Amoureuse a lui Porto-Riche, se găsea deseori în discuția noastră. Ioana afirma că ni se potrivesc.) " Dezastrul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]