3,645 matches
-
concluzia că nu era cine știe ce pierdere. Englezii adevărați nu par să poarte acest gen de pălărie, decât dacă îndeplinesc o funcție oficială. După câteva zile, iese și-și cumpără o pălărie obișnuită, din piele de porc. Este mai puțin impozantă. Discreția, începe el să-și dea seama, este cheia. Din fericire pentru Bobby, incidente ca acela cu Virginia și mătușa Dorothy, sunt rare și deja consumate. Odată, un inspector de fisc, născut la țară, se aplecă spre el și-l întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
însoțitorii pe lângă Shiva cel cu trei capete de la intrare și le arată figura hermafrodită a lui Dumnezeu, bărbat pe o parte, femeie pe cealaltă. Se dă un pas înapoi, observând că femeile comentează, iar bărbații fac glume obscene. Apoi, cu discreție, când nu-l vede nimeni, face un pas în față și atinge piatra ca să aibă noroc. Este prea preocupat ca să se mai gândească și la politică, abia înregistrează că agitația din jur împotriva englezilor, pare să atingă apogeul. Salonul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau chiar părinții pe care, cu multă discreție, Ovidiu îi vizita în fiecare lună. Adesea ne întruneam în subsolul lui. La aceste întîlniri participa și un redactor însoțit de o tînără; ne-o prezentase drept poetă și logodnică a sa. Fără să citească nimic, era slabă ca un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
conduce fără limită, căci logica nu ascultă de natură, ci de ideologie. O societate logică, chiar cînd alunecă în prăpastie, nu renunță la ideologie, din simplul motiv că ideile iau forma capului care le conține. Cînd forța se află la discreția unui singur om, e sigur că el îi va nenoroci pe toți. E cert că nimeni nu poate ieși din sine, de aceea pielea lui va fi o cămașă prea strîmtă pentru ceilalți. După orînduirea logică, ceea ce urmează e neantul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și dibuia totdeauna, ca din Întâmplare, câte un sân țanțoș pe care Îl strângea, făcând pe niznaiul. Însă nici aceste manifestări ale năravului nu erau cele mai vechi, ne asigură una dintre sursele noastre de Încredere și căreia ținem, cu discreție, să-i păstrăm anonimatul. Reproducem, În cele ce urmează, mărturia vorbită a demnului om: «Domnule, de când a venit aicea la noi În sat - că e venetic -, s-a apucat să dea lecții la toate materiile pe bani puțini ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
11 să fie la Berlin. Scurta vizită la București avea și un oarecare interes politic, sperând să fie trecut pe listele conservatorilor-democrați ai lui Tache Ionescu. Vlahuță îl ține la curent cu planul aniversar, dar i se impune din nou discreție totală. În momentul când urma sărbătorirea, Caragiale anunță telegrafic că nu poate veni fiind bolnav la pat. Ardelenii îl vor și ei în mijlocul lor. Are loc o adevărată manifestare națională; chiar și la „Palatul regal” are loc pe 30 ianuarie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Vlahuță, Delavrancea, Gherea cu soția, Dumitru Gusti din Iași, Cerna și Ivașcu. Mărinimia guvernului care subscrie darnic pentru funeralii este luată în derâdere. Trupul neînsuflețit al lui Caragiale este adus în țară cinci luni mai târziu, în cea mai mare discreție, fără știrea nimănui, într-un vagon de marfă, fiind primit în Gara de Nord de același Mateiu Caragiale, Emil Gîrleanu, Iancu Brezianu, Bogdan-Pitești. Sicriul ajunge la biserica Sf. Gheorghe acoperit de coroanele veștejite de acum 5 luni de la Berlin. Înmormântarea are loc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a Federației se afla. Dacă sunt băiat deștept, și pe pulberea mea stelară că sunt, nu pot să stau și să închid ochii când așa ceva îmi trece pe sub nas. Amicilor de sus, mai mult ca sigur că o să le placă discreția și modul operativ în care am rezolvat problema. Cine știe, poate asta-i ocazia mea de a pleca din cloaca asta, își spunea adeseori în nopțile albe. De cele mai multe ori, de aici, viitorul lui devenea fantasmagoria unei vieți opulente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
l-am sfătuit acum 8 zile”. Amestecul diplomației franceze în atitudinea guvernului român a fost atât de evident, încât guvernul bulgar intervenea oficial la Paris, pentru a semnala guvernului francez această situație. Deși acesta a negat și a recomandat multă discreție ministrului său, rolul jucat de Blondel era evident, el cerând insistent guvernului român să mobilizeze , iar Regele Carol I i-a dat asigurări câteva zile mai târziu că ”România cu nici un preț nu va permite zdrobirea Serbiei”. Delcasse, ministrul Franței
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
face foarte atrăgătoare. E o gură foarte plăcută, ale cărei colțuri se ridică sau coboară de parcă ar avea o viață proprie. Oamenii binecuvântați cu guri gen David Allen par întotdeauna ușor amuzați. Am continuat să-l studiez pe Chris cu discreție. Avea chiar și un păr drăguț, de culoarea grâului, și era bine tuns. în ciuda gurii neobișnuite și elastice, arăta ca un bărbat, unul pe care te poți baza. Nu unul pe care te poți baza că n-o să te sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
își dăduse coate cu asistentele, zicând: —Cum o fi drogata? M-am simțit profund neînțeleasă. Fetița aia mă judeca doar pentru că eram internată la Cloisters, dar înțelesese totul complet greșit. Eu nu eram una dintre ei. Chicotind fără prea multă discreție, fetișoara mi-a dat să completez un formular. — Nota de plată o trimitem la, ăăăă, CLOISTERS? m-a întrebat ea cu o discreție prefăcută. Toți oamenii din sala de așteptare au tresărit, animați de un interes brusc. Da, am bolborosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la Cloisters, dar înțelesese totul complet greșit. Eu nu eram una dintre ei. Chicotind fără prea multă discreție, fetișoara mi-a dat să completez un formular. — Nota de plată o trimitem la, ăăăă, CLOISTERS? m-a întrebat ea cu o discreție prefăcută. Toți oamenii din sala de așteptare au tresărit, animați de un interes brusc. Da, am bolborosit eu. Cu toate că-mi venea să zic „Nu puteai să mă întrebi puțin mai tare? Nu cred că cei din Waterford te-au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Schneider și-a pierdut adoratul fiu, ca să vezi, avea și un fiu, acces la tragedia populară, să vezi și să nu crezi, bravo Vasile, îți cunoști meseria, mă închin, vino să-ți strâng laba. Dar Vasile dispăruse, așa cerea meseria, discreție, discreție perfectă. Șmecherul!, nu vrea să răspundă, nu vrea să răspundă schizoidul, nu vrea, așa l-a dresat dom’ doctor, dom’ Bombonel, suflet de aur. Să vezi și să nu crezi, țara moare de foame și de frică și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și-a pierdut adoratul fiu, ca să vezi, avea și un fiu, acces la tragedia populară, să vezi și să nu crezi, bravo Vasile, îți cunoști meseria, mă închin, vino să-ți strâng laba. Dar Vasile dispăruse, așa cerea meseria, discreție, discreție perfectă. Șmecherul!, nu vrea să răspundă, nu vrea să răspundă schizoidul, nu vrea, așa l-a dresat dom’ doctor, dom’ Bombonel, suflet de aur. Să vezi și să nu crezi, țara moare de foame și de frică și de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nici episodul morții lui Marcu Vancea nu îl ispitea. Nu întreba nici când cum unde s-a sfârșit Dida, nici despre fostul coleg Mircea Claudiu și glaciala lui nemțoaică în călduri. Nu, doctorul Marga, inimă de aur, Lacrima Christi, respecta discreția, așa cerea jurământul lui Hypocrate, dulcissime. Un dulcissime frater, señor Marga! Servit în livrea de pișăciosul Bazil și hrănit de jupânița Jeny, cu pomenile, pisicile și posturile ei suprapuse, și distrat, uneori, nu-i așa, de bufonul Tolea. S-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
obosit, singur, speriat uneori. De o politețe exagerată, bolnăvicioasă. Domnul inginer în sus și domnul inginer în jos, am fost uluit. Acum, m-am mai obișnuit. Ca și cum m-ar suna o rudă părăsită și săracă. Vorbește, vorbește. A pierdut orice discreție, orice mândrie. Nu se sfiește să se plângă, tocmai el... știi cât era de fudul. Că e sărac, bătrân, n-are pe nimeni, e un ratat, că până și cei mai abjecți și idioți și-au aranjat un culcuș. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brusc, că îl invitase, pentru această după-amiază, pe vechiul tovarăș de tăceri Ianuli. Kir Ianuli, camaradul cu care poți, în clipe grele, tăcea câteva ore împreună. Speriată că n-ar avea putere să stea singură, îl invitase, da. Taciturnul, cu discreția sa întunecată. Un bun artificiu, un înlocuitor de musafir pentru o festivitate anulată. Privește prin vizorul ușii, nu, nu e cel așteptat. Deschide larg ușa. — Ooo, asta zic și eu surpriză... Elegantul musafir rămâne în prag. Îi întinde un uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altcineva... se grăbește Irina să întrerupă reveriile. Revine în cameră cu o vază înaltăși cilindrică, de aramă. Am chemat un vechi amic, sămai stăm de vorbă. Nu știe că e ziua mea. Numai așa,sănu fiu singură. Mă calmează. Tăcerea, discreția, oboseala lui... Și înverșunarea ascunsă, zavorâtă. Neclintită, da... Se așază pe celălalt fotoliu, pare încurcată, nu știe încotro să depărteze discuția. — A trecut prin multe. A venit la noi prin ’50, cred. Foarte tânăr, aproape copil. Luptase în munții Greciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dintre personaje numește „psihologia recluziunii“, a singurătății și a exilului. Plicul negru este în ultima analiză o meditație asupra inescapabilității exilului, a alienării și a dezolării într-o sufocantă societate totalitară, într-o atmosferă de teamă și suspiciune, în care discreția și intimitatea sunt în mod brutal refuzate. (Text publicat în Boston Sunday Globe din 11 iunie 1995; versiunea în limba română aparține lui Liviu Petrescu și a fost publicată în Steaua, nr. 7/1996.) Ecouri din presa străinătc "Ecouri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Până la urmă, ce să caute un megastar ca el cu cineva ca mine? Dacă mă consideră o jucărie nouă, ca un copil curios într-un magazin? Același tip ar putea foarte ușor să pocnească din degete și să aleagă la discreție din întreaga populație feminină a globului. Poate mă bag într-o situație care mă depășește. Poate ar trebui să plec cât încă mai văd semnul de IEȘIRE. Doamne, nu prea știu ce să fac. Mi-ar plăcea să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la clasa superioară ? — Poftim ? Mă holbez la ea fără expresie. — Hai, că meriți o compensație. — Serios ? Dar... poți să dai un loc la clasa superioară, așa, pur și simplu ? — Da, dacă avem locuri libere. Evident, totul trebuie făcut cu maximă discreție. Și zborul ăsta e extrem de scurt. Îmi zâmbește conspirativ. Atâta te rog, să nu spui nimănui, OK ? Mă conduce spre partea din față a avionului și-mi arată un scaun imens, larg și confortabil. N-am călătorit În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e că viața mea e destul de complicată În momentul ăsta. Și, dată fiind situația la birou... Întinde brațele larg. Poate ar fi bine să păstrăm asta pentru noi. — A, sunt perfect de acord, zic repede. Ar fi bine să păstrăm discreția. Deci, să zicem... mâine seară ? Ești de acord ? — Mâine seară e perfect. — Vin și te iau de acasă. Trimite-mi adresa ta pe e-mail. La opt ? — La opt e foarte bine ! Când ies din biroul lui Jack, Sven Îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În picioare, după care se Întoarce cu fața spre mine. A, și Încă ceva. Mă privește câteva clipe În tăcere. Emma, Îmi dau seama că ultimele zile n-au fost deloc ușoare pentru tine. Tu ai fost un model de discreție, În vreme ce eu.. nu am fost. Vreau să-mi cer scuze. Din nou. — E... OK, Îngaim. Jack se Întoarce iar și Îl urmăresc cu privirea traversând pietrișul, sfâșiată. A venit până aici ca să-mi spună secretul lui. Secretul lui cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
douăzeci și patru din douăzeci și patru. Chiar că e un loc clasa întâi. Îți recunosc figura imediat, îți dau șampanie - și încă nu au pomenit nimic de pachetul meu primit prin Special Express. Evident, își dau seama că e o chestiune care necesită discreție. Își dau seama că o fată nu vrea neapărat ca prietenul ei să știe totul despre orice pachet care i se livrează ei - și o să aștepte până când Luke nu e prin preajmă, înainte de a‑mi spune despre el. Așa serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sè o convingè sè mai rèmânè, se trèseserè și scaunele pentru dans și cum toți o știau o bunè dansatoare insistau sè le facè plècerea, pe mine nu avea cine sè mè regrete, Ioana s-a retras înaintea mea cu discreție, și-a dat seama oare cè nu sunt cel așteptat și cè nu avea rost sè mai rèmânè pânè la capèt?! Când i-am spus directorului meu cè ar trebui sè plec, mi-a zâmbit cu îngèduințè, crezând probabil cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]