43,048 matches
-
România. Să fim precauți, însă: să nu ne lăsăm seduși de o asemenea remarcabilă actualitate, să nu cedăm în fața unei retorici care are forța apropierii, a degetului pus pe rană. Eu una m-am străduit să rămîn atentă la logica discursului, să-i urmăresc articulațiile fără a abdica din prea mult entuziasm de la rigorile criticii. Y Gasset este, astăzi cel puțin, citit retrospectiv, un orator înainte de toate, poate unul dintre ultimii mari oratori din tradiția occidentală. Calculat pătimaș (pînă la patetic
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
Nu, aceasta ar fi misiunea bibliotecilor mai degrabă. Universitatea trebuie să ofere, susține y Gasset, profesioniști. Cu alte cuvinte, inși instruiți conform unui anumit model și cu anumite scopuri. Exemplul ales de autor, asupra căruia revine de cîteva ori în discurs, îl constituie medicii. Nu se putea găsi un exemplu mai potrivit și mai rezonant în același timp cu actualitatea noastră. Să vedem ce modificări sînt fundamental necesare, după y Gasset, în conceperea instituției de învățămînt superior, pentru ca medicul produs de
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
Gheorghe Grigurcu Se zbate în versurile lui George Vulturescu o formidabilă energie neagră, o demonie substanțială din care derivă un discurs de-o relevanță pe măsură. De regulă, poeții îmbină moraliile negative cu cele pozitive, oscilează între poli, fac compromisuri afective etc. Unii aspiră declarat spre elevație, beatitudine, sacralizare. La antipodul lor, autorul Scrisului agonic dă glas unei frustrări la un
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Unii aspiră declarat spre elevație, beatitudine, sacralizare. La antipodul lor, autorul Scrisului agonic dă glas unei frustrări la un mod absolut, se pune, hotărît, sub emblema damnării. Specificul său îl reprezintă respingerea oricărei medieri, a oricărei departajări morale. De unde un discurs dur, compact în natura sa rebarbativă, ca un pat de fachir, așternut cu ascuțișuri de cuie. Atenția cititorului e orientată, clipă de clipă, spre performanțele negației, căci ansamblul e țesut cu minuție, întreținut cu surprizele imagistice ale sarcasmului: "Cunoașteți imaginea
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
sînt la fel cu aurul lor și cu felul lor/ de-a auri lucrurile/ cum se oglindește cerul cu stelele într-un bob/ de rouă/ odăile sărace ale lumii/ adîncesc cerul înstelat din noi" (Odaie cu bătălia de la Austerlitz). În discursul său, George Vulturescu pornește de la sine spre a se întoarce la sine, circular. Poetica sa inconfortabilă e una a modelării textului de către ființă. Așa cum lichidul ia forma paharului ce-l conține, verbul amar devine una cu eul: "Mai întîi albul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
jurnalistic cu stilul conversațional al momentului - și elemente populare de sursă predominant literară, care pot crea o impresie de oralitate dar se folosesc de fapt mai mult în scris; acestea din urmă contribuie la a marca specificul stilului publicistic în contrast cu discursul cotidian. Mi se pare de pildă interesant că anumite cuvinte considerate populare sau regionale, deci de uz limitat, revin destul de des în textele jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul oralității colocviale. Un asemenea
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
fine, la Sim City 2000, un model integral creat de computer. Despre toate acestea și ceva în plus aflăm dintr-o "repede ochire" pe care coordonatorul volumului, Augustin Ioan de la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din București, o face asupra discursului utopic despre oraș, acesta din urmă fiind înțeles ca "metaforă a dominației umane asupra spațiului fizic și, din această perspectivă, spațiu al culturii spiritului, rațiunii și ordinii, care se opun toate naturii, materiei amorfe și inconștiente". Subiect generos, autorul încercînd
Utopiile arhitecturii by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17352_a_18677]
-
încercînd să despartă apele printr-o ordonare inteligentă a materialului. Un prim pas îl constituie identificarea sursei utopiilor urbane moderne în critica adusă orașului industrial și, implicit, arhitecturii acestuia. Interesantă se dovedește a fi și expunerea despre condiționarea arhitecturii de către discursul politic, cu atît mai mult cu cît autorul îi alătură un studiu de caz, sugestiv intitulat Paris: egalité, fraternité, architecture. Lucruri actuale pentru un public care vede la tot pasul - ceea ce nu înseamnă în mod necesar că are luciditatea de
Utopiile arhitecturii by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17352_a_18677]
-
carte pentru copii a stîrnit atîtă vîlvă, cu vagi amintiri despre analizele din studenție la Beowulf, am așteptat verdictul, convinsă cumva, probabil ca efect al nemărturisitei convingeri a celor de pe ecran, că Harry Potter va fi cîștigătorul. După un consistent discurs, cu mult umor britanic și cîteva aluzii interesante, reprezentantul juriului, un profesor universitar, a anunțat numele învingătorului: Seamus Heaney. Nu mi-e rușine să recunosc că am oftat dezamăgită. Poate că regia întregului spectacol a fost atît de bună încît
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
susținătoare a unei cărți pe care nici n-o citisem. Sau poate că amintirile mele din facultate nu sînt o rampă solidă de revitalizare a interesului pentru Beowulf, fie și tradus de un poet ca Heaney. Specializat de-acum în discursuri de acceptare a premiilor, Seamus Heaney a rostit cîteva cuvinte, din care am reținut un oarece cinism și o vagă indiferență. A doua zi, scandalul a început. Miile, zecile de mii, sutele de mii de cititori (și nu mă refer
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
negativă sau pozitivă) la ordine. În acest sens este amintit celebrul vers "Je hais le mouvement qui deplace les lignes" care i se potrivește atât de bine poetului român. Eseul se termină cu câteva pagini dedicate prozei lui Bacovia. În spatele discursului critic se află o adevărată artă poetică (dealtfel, prefața lui Ion Bogdan Lefter poartă un titlu sugestiv: "Prozatorul scriind despre poet spre a gândi la arta sa"). Citatele alese spre a ilustra ipotezele de lucru par smulse din vreun text
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
propune ceva nou, subversiv: statura umană a vinei, decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul totalitar, tranziție, cimilitura politică, discursul sofist, reformele ortografice, disciplina uitată a limbii latine, etimologiile unor cuvinte compromise ș.a. Opțiunile și antipatiile partinice ale autorului sunt, cu două sau trei excepții vagi, trecute sub tăcere, ceea ce reprezintă o performanță în sine în condițiile unui mediu excesiv
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
ca extreme, ele confiscă analiza, nici vorbă să se lase conduse de ea. Medierea celor două tendințe se dovedește o preocupare importantă pentru observatorul care se ia în serios. Mi-am dat mai bine seama de actualitatea acestui tip de discurs atunci când, îndată după cartea lui Funeriu, am început să citesc Budapesta literară și artistică, "caiet european" apărut la Editura Univers în 1998. M-am oprit mai îndelung la textul intitulat Flux și convulsie al lui Konrad György, în care cunoscutul
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
Nicolae Manolescu Conceptul propus de Albert Thibaudet pentru "decuparea" epocilor din istoria unei literaturi, căzut în desuetudine la un moment dat, cunoaște astăzi șansa relansării. Prezent tot mai des în discursul critic, s-ar putea să fie din nou util. Dar nu în felul în care îl gîndea criticul francez. Thibaudet lega generația literară de aceea biologică și aprecia că ea se întinde pe 33 de ani, calculînd, așadar, trei în
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
că el/ este neamț iar eu/ român basarabean..." (Versante sau jenă ars poetica). 2. În măsura în care Leo Butnaru se exprimă prin intermediul unui limbaj studiat, trecut prin alambicurile disciplinei și disimulării pe care le presupune ironia, Irina Nechit (născută în 1962) cultivă discursul nereținut, revărsat, patetic. E și o diferență de mentalitate între două generații. Butnaru aparține unei perioade în care expresia trebuia să fie mai supravegheată (era supravegheată, din afară, prin mecanismele cenzurii!), de unde derivațiile ei fantast-persiflatoare, jocul cu tîlc pe care
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
comun să fi fost doar malițioasă coincidență. Dar și coincidențele au uneori darul de a inspira idei, de a arunca poate o mai clară lumină asupra unor fenomene. "Dilema" în care ne aflăm de vreo zece ani încoace, de cînd discursul critic public a devenit posibil, dacă Eminescu este un scriitor a cărui operă trebuie analizată lucid și fără sentimentalisme patriotarde, sau un fel de miracol literar ivit pe neașteptate în peisajul mai degrabă arid al culturii române, pe care așadar
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
redescoperit în Caragiale, unii ar putea susține că se află dialectica semi-sinucigașă a identității noastre naționale, dacă așa ceva chiar există. Reflexul monumentalizării literaturii este, însă, firesc pînă la un punct, iar rolul lui nu trebuie căutat între convențiile și dogma discursului critic. Robert Burns este considerat poetul național al Scoției. Ce înseamnă asta? Două lucruri, perfect distincte: că există un efort colectiv intelectual de îngrijire a operei lui Burns, cu tot ceea ce presupune o astfel de întreprindere filologică, inclusiv abordări neortodoxe
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
scoțieni, un fel de caltaboși în care nimeni nu mai știe azi exact ce se pune. Nici o legătură între cele două fenomene. Nimănui nu cred să-i fi trecut prin minte să conceapă o critică distrugătoare a lui Burns, în discursul de inaugurare a sărbătorii cu pricina, mușcînd vîrtos din caltaboș și cu paharul de whiskey în mînă. După cum mă îndoiesc sincer ca vreun critic literar să se fi supărat la apariția unui pamflet îndreptat împotriva ideilor politice ale lui Burns
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
Cine-au îndrăgit străinii/ Mînca-i-ar inima cînii"), nu pentru reîmprospătarea cotidiană a bucuriei lor estetice, dar pentru că se simțeau întăriți în convingerile lor xenofobe. Eminescu nu era pentru ei scop, ci mijloc, așa cum va redeveni pentru Ceaușescu, într-un faimos discurs, care tocmai distihul cu pricina îl cita. în al doilea rînd, poezia începe să fie citită tendențios, interpretată adică după chipul și asemănarea unei doctrine sau a alteia. N-a ajuns astfel Hyperion din Luceafărul să urce pe calul Sfîntului
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
în vorbe, în imagini TV, în filme, a "revoluției" și a "teroriștilor". "Material" se arată uneori a fi șí un avatar a ceea ce ar putea fi spiritual: ridicarea unei catedrale mărețe, ca surogat al dreptei credințe întru umilul Christos, un discurs cosmetizat ca înlocuitor al dragostei de țară, o ceremonie materializată în ipocrite coroane, pentru comemorarea jertfei - în fond batjocoritoare - a "Eroilor", o celebrare fastuoasă a geniilor literar-artistice, o grevă ca manifestare a libertății recucerite, o injurie sau calomnie drept concretizare
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
egipteană. Un cult al imaginii și formei, al scrisului, o feminitate în totul, exact ce detestă vechiile civilizații germană sau anglosaxonă, avînd cultul bărbăției... - Siegfried... Nu este interesant că Cezar se îndrăgostise de Cleopatra?... Dar cultul lui Napoleon pentru Egipt? Discursul lui ținut în fața trupei, la picioarele piramidelor: "Soldați, din vîrful acestor piramide vă privesc patruzeci de secole de grandoare umană"?... Piramida chinezului din curtea muzeului Luvru n-am apucat s-o văd, însă știu că ea pare să-și fi
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
Proserpin" și tragedia "Olympia". Ele s-au integrat unor programe interpretate de o formație cu totul remarcabilă din Stockholm, Cvartetul Lysell; concertului vocal-simfonic (Orchestra Simfonică și Corul Filarmonicii "Transilvania") dirijat de un tânăr artist cu evidentă pasiune pentru pasionalitate și discurs agitat - György Vashegyi - (din Budapesta), alături de maestrul de cor Corneliu Groza și soprana Angela Țibrea; celui de al doilea program al Filarmonicii clujene condus de suedezul Mika Eichenholz și îmbogățit de oboistul Aurel Marc (pe care nu l-am ascultat
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
se mișcă în dreapta și-n stânga.) Fără mine. gata. E rândul tău acum să spui ceva..." La îndemnul EROULUI, OMUL MIC se străduiește și el să spună ceva. și iată ce spune: își umflă pieptul, caută un loc potrivit pentru discurs. Pune un picior mai în față încercând o poziție napoleoniană. Deschide gura. Nu găsește nici un cuvânt potrivit și disperat începe să sară din nou. Brusc se oprește și se uită la Erou a cărui față nu se mai vede din cauza
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
de debut propune, în definitiv, prin proza omonimă, o punere în abis a întregii literaturi ce va urma. Copilăria încetează să mai fie citită ca un accident biografic, pentru a se converti într-o categorie mitică. Lirismul hibridizează sintaxa textului, discursul se pulverizează în unități poematice. Ceva din miraculosul melancolic al lui Peter Pan de J.M. Barrie e recuperabil aici, după cum sensibilitatea pastorală, sesizată de Gh. Bogdan-Duică și Nicolae Ciobanu, recognoscibilă în paginile din 1923, va trece în trilogia Medelenilor. Rama
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
i-a reușit Mihaelei Ursuleasa îndeosebi în Scherzo-ul aerian, în cantabilitatea belliniană a liniei, în perpetuum mobile al finalului, mai puțin în elaborarea într-un stil larg al primei părți. Am regretat că pe alocuri a lipsit susținerea, tensionarea discursului, e drept compensată printr-o pianistică foarte tactilă. Iar atunci când suflul interior sau amploarea nu o ajută, pianista se refugiază în alt teritoriu stilistic, cel lisztian al declamației exterioare. Mai degrabă peisaj în culori vii decât lumină crepusculară à la
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]