4,704 matches
-
sa profund antropologică, ca discurs autonom, argumentativ, care are drept mobil un axiologem (= adevăr ajuns în situație de criză, pe care doxa îl relativizează)35. În acest caz, polemica se prezintă în dimensiunea sa manifestă, concretă și comportă o analiză discursivă specifică. Alexandru George face o distincție fundamentală între implicitul și explicitul polemic, atribuind primului un caracter generic propriu discursului critic și echivalent al unui antiinstituționalism presupus (spre exemplu "însăși viața literaturii la un nivel greu observabil", cum ar fi negarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din urmă joacă un rol esențial în polemica literară a cărei finalitate, alături de persuadarea destinatarului (= lector imparțial), în baza argumentației nude, este captația afectivă. Acțiunea conjugată a elementelor raționale și a celor retorice asigură spectacularitatea oricărei polemici. Definită ca "act discursiv orientat către interlocutor(i)", argumentarea presupune implicit sau explicit o intenție polemică alături de o dimensiune ilocutorie a cărei ambivalență este asigurată de cuplul susținere-respingere. Teoria argumentării subliniază trăsăturile derivate din caracterul polemic al argumentării: autocenzura demersului argumentativ, dimensiunea spectaculară și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reprezintă una din amprentele individualității artistice în orice luptă de condeie. Călinescu exprimă plastic acest lucru, invocând "duelul" nobil ca metaforă a polemicii literare de înaltă ținută, în care latura spectaculară derivă nu atât din soliditatea raționamentului cât din strategia discursivă de a combina eficient (verbele construiesc dinamic un climax al strategiei ofensive: frâng, dobor, împung, sângerez) dimensiunea intelectivă (argument, definiție) cu cea afectivă (imagine, spirit): "Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
descalifică un anume tip de discurs 87) este, în plan semantic, investită cu accente mai degrabă peiorative. Întâlnim, astfel, un caz paradoxal, în care atributul retorico-formal "polemic(ă)" este conotat preponderent negativ (ca agresivitate, primitivism comportamental, sofistică etc.), în timp ce practica discursivă ne arată intensitatea, sub dublul său aspect (cantitativ și calitativ), pe care o atinge discursul polemic în România interbelică 88. G. Călinescu plasticizează metaforic atitudinea polemistului, evitând totuși o denominare, în favoarea unei substituiri bazate pe analogie, într-un fragment ce
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
repudierea importului de modele străine fără discernământ etc.) și, mai ales, de elementele din sfera afectiv-spirituală, dar și social-conjuncturală, care generează două paradigme jurnalistice diferite atât din punctul de vedere al motivării intenției, al finalității urmărite, cât și al gramaticii discursive (al organizării textuale) și al stilului. De certă utilitate sunt considerațiile lui Alexandru George 93 referitoare la cele două etape ale scrisului publicistic arghezian, care constată o evoluție a stilului dinspre zona discursivității, accesibilității, pragmatismului imediat, raportării interesate la real
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nivelului estetic în scopul descoperirii șanselor de perenitate"103. Dimensiunea polemică interesează în măsura în care, prin ficțiune, e învestită cu atribute artistice menite să anuleze injuria și să-i asigure, astfel, un grad de civilitate neblamabil. Polemicul e privit ca un element discursiv infrastructural, la care Mariana Ionescu se raportează doar prin prisma artei pamfletare. Motivațiile autoarei se sprijină, pe de o parte, pe înseși teoretizările pamfletarului, iar pe de alta, pe aprecierile criticii anterioare; trebuie spus că demersul exegetic nu își propune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nesupunerea și revolta: Trăiască insulta, Permis și nepermis, Totul este permis, Balotă arată că, din punct de vedere strategic, "pamfletul e regizat stilistic de un mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica în sine, ca strict spațiu discursiv, e insignifiantă; unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește magia actului artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată în scenarii ritualice purificatoare. Balotă se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
meu116, inspirat numit de Alexandru George un "țipăt de sinceritate", deși lipsit de valoare poetică, are o deloc neglijabilă relevanță biografică: este un decupaj versificat al realității în care suferința și furia sunt comunicate tranzitiv ca, de pildă, în secvența discursivă: Ți-aduci aminte când, pe drum,/ Te-am întâlnit, cinci ani acum,/ Mi-ai zis să fug. Eu am fugit și după pâine-am pribegit./ Să-ți țipe plânsu-mi prin urechi/ Urmează-ți iute drumul vechi. Sub raport emoțional, amputarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o face Mircea Anghelescu, în prefață la I. Heliade Rădulescu, Versuri și proză 156), am încercat să privim textul scrisorii deschise ca pe o altă modalitate de manifestare a spiritului polemic arghezian, integrată în ansamblul publicisticii sale. La nivelul arhitectonicii discursive, o atare formă a polemicii explicite mizeză totuși pe ligamentarea unor secvențe diferite ca, de pildă, oscilarea între transparență și ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
descoperi sensul analogiilor subtile și de a gusta asociațiile neașteptate. Publicistica polemică argheziană conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer", "vreau", "primesc lupta și pe terenul calomniei"157), devine semnul unei virilizări discursive și, implicit, al intenției polemistului de a-și domina preopinentul pe terenul argumentației logice, în care faptele au statutul unor probe incontestabile. E vorba, așadar, nu de un discurs prin care se încearcă negocierea distanțelor și obținerea consensului, ci mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv, căruia îi corespund, în planul retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert W. Halsall 184 identifică, în cercetarea sa, opt astfel de figuri retruvabile, de altfel, și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lumii decăzute, în fond subiecte satirice atemporale: ipocrizia, imoralitatea, abuzurile de tot felul etc. De data asta, nu dialogismul (polifonia internă a textului), ci formula dialogică propriu-zisă dinamizează narațiunea, imprimându-i accente ale unei oralități savuroase, specific argheziene, prin versatilitatea discursivă a personajelor care trec, spontan, de la maniera dogmatic-pretențioasă de a vorbi la cea obscen-colocvială: "A! Dumnezeii m... pușlamale și scroafe! Îi văzuși... Crucea m... Mă, frate, mă, îi bag pe amândoi... Porcul cu barba albă a siluit-o pe fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ilocuționare verdictive și exercitive 206, însă fictivizarea adversarului, ca destinatar direct, marcat deictic în text, ne determină să vedem întregul demers ca pe o ficțiune lingvistică, ineficientă din punct de vedere pragmatic. Publicul, în calitate de beneficiar, este singurul "mișcat" de pathos-ul discursiv. În final, ca o concluzie de ansamblu asupra artei polemice argheziene, putem considera violența, sub toate aspectele sale, drept o atitudine fundamentală a pamfletarului ale cărui percepții senzoriale s-au dereglat: "simte enorm și vede monstuos", fiind predispus la a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
statut de probă irefutabilă în discursul polemic eminescian. Raționamentul deductiv ulterior este segmențial atașat definiției, prin conectori de consecință, de pildă "prin urmare", "dară" sau concluzivi: "astfel", "căci", "iată", "se vede că", asigurând coerența textuală și întărind silogismul. Această strategie discursivă o întâlnim foarte des în publicistica polemică la Eminescu, alături de argumentele științifice, fie ele date statistice, documente oficiale politice, economice sau demografice și, cel mai ades, informații istorice și istoriografice. Gazetarul nu e interesat să impresioneze prin forța de sugestie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ordin afectiv, dar și o intimă afinitate culturală pe care Arghezi nu a ezitat, în repetate rânduri, să o exprime public. 6.2. Ridendo dicere verum. Caragiale și Arghezi. În demersul anterior am încercat să punem în ecuație două tipuri discursive afine în structura lor profundă, atât prin consangvinitatea culturală pe care o presupune descendența, cât și prin modul combativ de a se instala în lume, dar diferite în structura de manifestare, dată fiind complexitatea factorilor extradiscursivi ce țin de contextul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare (politice, administrative, colocviale, telegrafice, statistice, jurnalistice), procedeu care mizează pe efectul comic iscat de distonanța dintre formă și conținut. E o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asemenea, la începutul demersului nostru, ce a însemnat, între cele două războaie mondiale, spiritul polemic al elitei culturale românești. E, practic, perioada în care polemica de presă atinge apogeul, atât prin calitatea cât și prin intensitatea dezbaterilor. În această tectonică discursivă, Arghezi și Iorga sunt două structuri aflate la antipod. O observație a lui Alexandru George, pe cât de lapidară ca formulare, pe atât de adevărată în conținut, reconfirmă calibrul celor două condeie în gazetăria interbelică: "Arghezi a ridicat această profesie la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vigilent la fiecare mutare a adversarilor săi. Al doilea, istoric savant, având deci rutina documentului și a studiului riguros, fiind personalitatea dominantă a epocii, încă dinainte de război, deține, așadar un mandat, general recunoscut. Eul său social, plurivalent, echivalează, în planul discursiv, cu autoritatea unei semnături suficientă sieși, în jurul căreia mentalul colectiv a brodat supranume cu conotații mitologice și/sau carismatice: Apostolul, Cărturarul, Învățătorul neamului, Profesorul 276. Astfel, raportul dintre cei doi este inițial marcat de o mare inegalitate de statut care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reducă pe celălalt la tăcere și este proclamat învingător. Acest joc nu are decât aparențele unui dialog"284. Mutatis mutandis, dicursul arghezian antiiorghist se înscrie într-o spectaculoasă competiție pentru impunerea propriului cod axiologic (de altfel, poetul inserează, deseori, secvențe discursive care pot fi integrate în viziunea sa de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă ars poetica și ars polemica argheziene), competiție al cărei învingător va fi desemnat de lectorul atemporal în baza virtuților deopotrivă artistice și persuasive ale textului său. Cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mai greu sesizabil și constant al oricărui atac polemic"309, sunt conjugate pentru a susține, de data aceasta, dimensiunea argumentativă a expunerii. În registru grav, atacul ia forma rechizitoriului, numai că, la Arghezi, acuzarea directă se sprijină pe mijloacele economiei discursive, cum ar fi litota sau apodioxisul, care nu au doar calitatea de a exploata indicibilul, dar permit respingerea tezei adverse în lipsa unei demonstrații dense și anoste. "E obligat poporul nostru să aștepte vindecarea într-a noua generație a sifilisului moral
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
afectivă supradimensionată: din persoană publică, cu statut real, general recunoscut, inamicul său devine, brusc, personajul negativ al micro-narațiunii, printr-o augmentare apocaliptică a defectelor sale de caracter. Acestă breșă ficțională îndeplinește, din punct de vedere retoric, și funcția de macaz discursiv, justificând trimiterea biblică și invocația cu aceeași tentă, din final: Totuși, noi credem că acest mare torturat ar mai putea să se mântuiască și să se bucure, ca Magdalena care a iubit mult, pentru că a urât inutil". (Discordanța logică, atât
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
palat. Cum se spune: o cameră în oraș sau o aripă separată a clădirii. Loc de păstrare, de paradă, de vizită, declanșînd "efectul de patrimoniu" prin stocarea urmelor și a competențelor. Glipto-, pinaco-, cinema-, videotecă. Concomitent cu primul, un spațiu discursiv distinct de mitologie sau teologie; aducând cu el mediatori specializați, critici și comentatori care se adresează unui public de cunoscători după criterii endogene (jurii, concursuri, festivaluri etc.). Respectabilitate înseamnă domiciliu, plus explicație. Acoperișul face legea: cinemateca l-a făcut pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cercetărilor conexe teoriei sociale și politice, așa cum sunt cele care aparțin psihologiei sociale. Căci, în măsura în care o înțelegem în calitate de reprezentare socială, ideologia devine un cadru general în care sunt incluse, alături de normele și valorile ce orientează comportamentul uman, și acele construcții discursive care servesc unui grup social pe de o parte, pentru a-și regăsi sentimentul solidarității și identității și, pe de altă parte, pentru a se plasa în spațiul social în raport cu alte grupuri. Din acest punct de vedere, fiind considerate, practic
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și politică a teoreticienilor conduce spre un efect substanțial asupra tipului de epistemologie pe care acești teoreticieni îl practică. Nu în ultimul rând, putem constata că teoriile epistemologice pot avea efecte politice în măsura în care acestea se constituie în intervenții în spații discursive și politice specifice. Cu alte cuvinte, anumite teorii cu rol de justificare pot avea efect în autorizarea sau neautorizarea anumitor perspective, precum și în legitimarea sau delegitimarea anumitor ierarhii discursive. Concluzia generală a unui astfel de demers este aceea că relațiile
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
avea efecte politice în măsura în care acestea se constituie în intervenții în spații discursive și politice specifice. Cu alte cuvinte, anumite teorii cu rol de justificare pot avea efect în autorizarea sau neautorizarea anumitor perspective, precum și în legitimarea sau delegitimarea anumitor ierarhii discursive. Concluzia generală a unui astfel de demers este aceea că relațiile politice bazate pe putere și privilegii (relații întreținute, deci, ideologic) din orice societate determină anumite efecte asupra condițiilor în care este practicată epistemologia. Obiectivitatea absolută rămâne deci un ideal
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]