2,525 matches
-
tăbăcească,/ Parale să-ți dobândească./ Păru-l dădui la trăistari,/ Să facă trăisti la măgari” (Țăndărei - Ialomița). Ofranda căprioarei este menită pământului roditor și meșteșugarilor, două coordonate ale dimensiunii practice a lumii, secătuită de vitalitate. În plus față de conotațiile deja discutate ale splinei, absentă din corpul transfigurat totemic sau păstrată ca dovadă a vânătorii, trebuie precizat că acest organ reprezintă „un simbol de versatilitate, precum dispozițiile schimbării”, ceea ce justifică atitudinea ludică a fetei. Că ciuta și fecioara sunt una este sugerat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dau o definiție mai succintă cirozei hepatice, decât definiția care ne-o prezentase la curs. Mi-am răsfoit Însemnările din literatura consultată și i-am dat-o În câteva zile. Cu această ocazie am constatat că etiopatogeneza procesului era foarte discutată și destul de confuză. Am apelat la ajutorul prof. dr. Radu Vlădescu, care m-a primit cu o amabilitate deosebită. După câteva discuții profesionale am reușit să elaborez lucrarea “Date noi În etiopatiogeneza cirozei hepatice” apărută În revista “Creșterea animalelor” (1951
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a acordat onoarea de a ține cursul festiv cu ocazia deschiderii Anului Universitar 1983 /84. Eram primul medic veterinar căruia i se acorda această onoare. Am primit invitația și m-am oprit asupra temei Avem vârsta vaselor noastre sanguine, problemă discutată larg În acea vreme. Cum aveam un auditoriu foarte eterogen atât ca vârstă cât și ca nivel de pregătire profesională am Început prelegerea prin prezentarea structurii histologice a vaselor sanguine și modificările acesteia pe parcursul vieții, cu un ritm mai lent
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
se scrie acum, cu sunete globaliste! Cum îi integrăm pe Cioran, pe Ionesco, pe Eliade, pe Voronca, pe Ierunca, pe Monica Lovinescu etc. în literatura română? Cum aducem "acasă" literatura română din Basarabia, cea pe care Nicolae Manolescu, în mult discutata sa "istorie critică", o minimalizează fără menajamente? Cum ar propune Gheorghe Grigurcu o așezare a literaturii române într-o unitate care să o integreze în (chiar) propria istorie? În afară de timp, pe cine și-ar mai lua Gheorghe Grigurcu alături la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Congresului American, de aprobare a asasinării lui Fidel, mi-a venit în minte cazul unui senator roman, trăitor acum mai bine de 2000 de ani, Marcus Porcius Cato Maior Cato cel Bătrân, care-și începea fiecare cuvântare, indiferent de tema discutată, cu solicitarea stereotip "Carhaginem esse delendam" Cartagina trebuie distrusă. Din păcate pentru omenire, Cartagina a fost rasă de pe pământ, strivindu-se în mod barbar o înfloritoare cultură. Ca atare de ce să nu fie "ras", la propriu și la figurat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a lui Velea preluase și ea unele poncife tematice (țăranul eliberat de instinctele posesiunii etc.), dar spiritul preluării era, artistic vorbind, de mare rafinament. Cea mai originală scriere a lui Velea este însă relativ târzie și de aceea mai puțin discutată. Scriitorul nu se mai afla în centrul atenției comentatorilor literari. Mă refer la volumul Vorbă-n colțuri și rotundă (1973), greu clasificabil ca gen, propunând o întoarcere pe dos a proverbelor, o „privire piezișă“ asupra lor, adică în stare să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Machiavelli, unele dintre aceste elemente au angajat semnificații noi35. De nenumărate ori cititorul lui Machiavelli întâlnește cuvinte și imagini folosite în moduri care ar fi în contradicție cu astfel de așteptări medievale și renascentiste 36. După virtù, cel mai frecvent discutat cuvânt din vocabularul machiavellian este stato. Unei vechi dispute dacă sensul în care Machiavelli a folosit cuvântul corespunde cu semnificația modernă impersonala a cuvântului "stat"37 i s-a răspuns negativ, întrucât în accepțiunea în care Machiavelli folosește stato, cuvantul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
o stare de izolare forțată ci în contact direct cu lumea întreagă. Mai mult, se pare că cei care i-au dus la Romă faimoasa scrisoare lui Francesco Vettori au fost chiar curierii Republicii florentine. A treia problemă ce trebuie discutată privește invitația pe care Vettori i-a făcut-o lui Machiavelli în data de 23 noiembrie 1513 de a-l vizită la Romă și care a prilejuit scrierea faimoasei scrisori. Este clar că Vettori l-a invitat pe Machiavelli să
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
X Octobris în villa", din moment ce Clough nu menționază litera "D" din codicele Ricci, care arată clar "la Florența", nu "la vila"47. Se remarcă, așadar, misterioasă majuscula "D". Este posibil ca aceasta să indice cuvântul "Decembris", din moment ce în afară de deja mult discutatul "settembre" celelalte elemente ale corespondentei ne arată că Machiavelli a trimis foarte probabil scrisoarea lui Vettori în decembrie. Totuși, ar fi bine să vedem care sunt sursele contradictorii ale lui "D[ecembris]" și "oct[o]bris" care se găsesc în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scrisori. Dar Piero nu a continuat patronajul în acest fel pentru mult timp, deoarece fiul său, Lorenzo, primea deja din iunie 1465 scrisori din partea comunelor supuse. Această a fost perioadă în care s-a purtat corespondență cu Fucecchio în cazul discutat mai devreme 33. În următorii ani rolul de mediator al lui Lorenzo că patron teritorial a corespuns în multe privințe cu cel jucat de unchiul său Giovanni, sub conducerea lui Cosimo. Dar o schimbare de durată în manevrarea corespondentei cu
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Atkinson și David Sices, Ill, Northern Illinois University Press, DeKalb, 1996, pp. 8-10. 25 Detaliile alegerii sunt prezentate în Nicolai Rubinstein, "The Bigginings of Niccolò Machiavelli's Career în the Florentine Chancery", în Italian Studies, 11 (1956), pp. 72-91, si discutate mai mult în Clough, Machiavelli Researches, pp. 13-24. 26 Nu i-a fost fidel Mariettei. Machiavelli a avut câteva metrese și corespondență lui indică și relații sexuale cu bărbați. Un contemporan l-a numit "nerușinat" (ribaldo). 27 Despre cariera lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
mai minuțioasa a registrelor din Fucecchio, întreprinsă în septembrie și octombrie 1991 de Patrizia Salvadori, a descoperit un total de sapte scrisori nepublicate ale lui Lorenzo. Textele critice ale acestor scrisori vor fi publicate într-un supliment al Lettere. Scrisoarea discutată aici ne spune următoarele: "Prudentes viri amici mei honorandi etc. Ebbi a questi dì vostra electione per la riforma della vostra cancelleria, che io vi mandassi chi mi piacesse per vostro cancelliere, et per lo medesimo apportatore vi ringratiai etc.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
obiect de reflectat", trebuind a fi considerate ca "două imagini într-un sistem specular". Călin Teutișan vorbește apoi despre "cronicile umbrei", când Eminescu utilizează o "scenografie crepusculară", imaginarul tinzând a comunica "un prezent etern al morții". În acest cadru sunt discutate poezii ca Melancolie, în care se face o dublă refracție "a "vârstei de aur" în "vârsta ruinei" și a acesteia din urmă în conștiință". Într-o altă categorie a imaginarului, aceea a capcanelor speculare, este plasată postuma Cum negustorii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
volum intitulat Oglinzi paralele*, articolele și studiile publicate în răstimpuri dau în ansamblu imaginea unui polemist hotărât să nu lase a fi cu nimic pătată imaginea acestui poet care, zice domnia sa într-un loc, "este cel mai analizat și mai discutat scriitor român, plecându-se de la teribilisme de șanț și până la exegeze de mare rafinament", comentariile angajându-i, patetic adesea, atât pe denigratori, cât și pe adulatori. Dan Mănucă se exprimă cu destulă vehemență la adresa acelora care "pun în circulație adevărate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
altădată, ajungând să se "războiască vorba lui Al. Oprea cu proiecțiile fantastice ale propriei imaginații"". Dacă e să-i obiectăm ceva lui Daniel Ciurel mai degrabă o sugestie e faptul că nu menționează titlurile articolelor din care își sustrage exemplele discutate, anul apariției lor și eventual gazeta, mulțumindu-se doar cu trimiterea la corpusul ediției academice de Opere, în general. O asemenea specificare ar face posibilă observarea constanței, pe care Eminescu a menținut-o în cultivarea stilului său gazetăresc, de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
meu, dictat și de respectarea pe cât posibil a unei “culori” gazetărești, sunt obligat la a adăuga bibliografia corespunzătoare care, sunt convins, poate folosi − avantaj pentru cititor, dezavantaj pentru ascultător − Întru aprofundarea, desigur și confruntarea, de către cel interesat, a problemei globale discutate. Ușurarea parcurgerii textului, ca și rațiuni de economie de spațiu m’au determinat să listez sursele bibliografice − fără mențiune În text, așa cum se obișnuiește Într’unul de strictă specialitate − Într’o formă de tranziție, adică În ordinea folosirii lor, o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În copilărie, Încercam fără succes să transplantez toporași În curtea casei. Acum, Copoul e plin de ei, fără intervenția cuiva. În schimb, au dispărut gălbenelele. Ce poate Însemna aceasta decât că Între timp condițiile de mediu au devenit, În arealul discutat, proprii unei specii noi, dar improprii alteia vechi? Dar, pentru toată lumea, Copoul a rămas ceea ce a fost dintotdeauna, la fel de viu. Trebuie deci să punem accentul nu pe determinarea și impunerea condițiilor acceptate de specie, ci pe determinarea condițiilor ce permit
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
caracteristică exponențialei, pentru că totuși cele 21 de procente de oxigen ale atmosferei nu pot deveni decât cel mult 100, cred că ea, exponențiala, e doar Începutul unei oscilații armonice de grad Încă mai Înalt decât al celor trei, ale biosferei, discutate. Cărui fel de biocenoză Îi este caracteristică această ultimă armonică, e o altă problemă, poate metafizică. În tezaurul spiritual al omenirii există o metaforă care, ea de fapt, m-a Împins la considerațiile expuse până acum, anume Isaia, 11.6
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vițelul, boul, planta); aceasta Înseamnă de fapt moartea ambelor niveluri trofice, primul strivit sub propria sa dezvoltare, celălalt nehrănit. Dar ea, pacea, poate fi doar un moment de criză, care Însoțește schimbarea sensului oscilației din evoluția caracterului redox al mediului discutată Înainte. De aceea, Isaia ( 11.11) continuă: “În același timp, domnul Își va Întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămășița poporului său...” Și un alt ciclu al biocenozei planetare va Începe, evident cu supremația plantei stimulate de oxidarea mediului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fi rămas câțiva, chiar dacă mai puțini, care să aibă răbdarea de a citi și continuarea. Mai precis un alt exemplu, dar cu tendința de generalizare pentru că surprinde, ceea ce n’a făcut capitolul anterior, concretizarea la nivelul viului. Desigur, esența celor discutate atunci venea să-mi Întărească convingerea că protecția mediului e o problemă globală și ca urmare poate fi rezolvată printr’o atitudine - În asta Înțeleg și măsurile - globală. Orice soluție parțială nu poate fi, nici măcar În cel mai fericit caz
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
până la plante. Acestea, plantele, se vor hrăni exact cu deșeurile rezultate: substanțele minerale și bioxidul de carbon. De reținut Însă că Viața, adică rotirea cercului, necesită sau Înseamnă energie. Aceasta e preluată de la Soare, de către autotrofe. Paranteză: În tot ciclul discutat, unde există Întotdeauna mai mult de două heterotrofe consumatoare, adică măcar un ierbivor și un carnivor, și mai mult de două heterotrofe descompunătoare, adică un saprofit, care se hrănește cu cadavre și un mineralizant ce-i continuă opera, nu există
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dă de apă, ea invadează, izolează și digeră, chiar dacă e vorba de o hidrocentrală ori de o instalație de răcire termoenergetică. Și, pentru că deocamdată doar curentul electric, adică aportul de energie, e În stare să-l frâneze, Înseamnă că procesul discutat e spontan, adică firesc. Și, ca să nu fiu Învinuit de exces de optimism, trebuie să spun că toate acestea se petrec Într’un mediu acvatic sănătos, deci bine populat. Cu alte cuvinte, există un prag al poluării peste care natura
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Rău, pentru că acolo râul e mai sensibil la poluare. Bine, căci acolo are loc cel mai intens epurarea biologică, acțiunea biocenozei luncii adică. Am putea considera acel râu o baltă, doar că mult alungită, și astfel ajungem la un model discutat nu demult, căci procesele de epurare biologică sunt aceleași, datorate aceleiași tendințe a biocenozei de a colmata, nivela formele negative de relief chiar dacă apa, În curgerea sa, reface mereu, prin eroziune, valea. Adică, mineralizarea reziduurilor poluante organice, realizată de descompunătorii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
naturii, intrând cu cizmele În acea subtilă complexitate. Să fim Înțelepți, analizând temeinic fiecare pas, iar acolo unde suntem depășiți să imităm natura. “Radiosfera”, 13 mai 1996, ora 12,41 81. Când frunza devine floare Că voiam să continui cele discutate rândul trecut e o treabă. Că n’am reușit, e alta. Ceva m’a determinat să-mi schimb direcția, Însă doar ca o amânare. Pentru că, zilele trecute, În drum spre casă, am văzut ceva, de loc singular: o copiliță care
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
chiar substanțial, atât muntele cât și marea. Se vede că folosim din plin chiar și degradarea, din stadiul actual, a mediului; pentru că și ea, și noi, suntem produșii naturii, evoluați, cel puțin până acum, Împreună. Dar, fenomene de genul celor discutate acum și care stau la baza folosinței noastre, se petrec În Ere geologice, nicidecum În cele câteva zile În care ne bucurăm de plajă și nici chiar Într’o viață de om. Cu alte cuvinte, nimic, nici măcar invocarea acestor fenomene
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]