2,306 matches
-
organică, ci o generare fără precedent, în care Dumnezeu Tatăl, care nu e generat în nici un fel, face să ia naștere din el, în mod spiritual, o filiație unică: Fiul este ceea ce descinde spiritual din DumnezeuTatăl, adică modul în care divinul se constituie ca descendență absolută: Tatăl a tot ce este renaște ca Fiu a tot ce este și devine, astfel, devenirea a tot ce este, adică felul în care se începe ceva, modul de a începe ceva ca tip de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca tip de devenire. Tatăl, care singur nu are devenire, intră și se manifestă ca devenire a sa proprie, unică și absolută, ca generare a filiației, ca trecere a veșniciei în devenire; mai precis, ca devenire care este primită înăuntrul divinului: pentru că nimic nu se poate arăta mai divin decât devenirea neîncetată a tuturor lucrurilor, care reîncep mereu în fiecare clipă și care trec prin trecerea trecătoare și măsurătoare a tuturor lucrurilor. Și Fiul, generat spiritual, cere tocmai acest început veșnic
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în afară de „orice“. Găsești atunci subterfugiul revelației: anume că nu omul vorbește „în locul“ lui Dumnezeu, ci că Dumnezeu însuși vorbește omului. Dar cum să-i vorbească acestui om decât luând „locul“ acestuia, adică devenind „ceva“, ceva vorbit, spus, arătat, descoperit? Și divinul nu se poate lăsa descoperit decât sub forma a „ceva“; iar atunci nu se mai poate spune că el nu este nimic din ceea ce este, nimic din tot există ca „ceva“, ci este chiar „locul“ prin care acest ceva „ține
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se poate lăsa descoperit decât sub forma a „ceva“; iar atunci nu se mai poate spune că el nu este nimic din ceea ce este, nimic din tot există ca „ceva“, ci este chiar „locul“ prin care acest ceva „ține locul“ divinului. Divinul nu este „în-locuit“ prin revelația sa, nu este altceva decât felul în care el se arată; el este însăși locuirea, habitarea, însuflețirea prin care acel „loc“ se arată de neînlocuit, împlinit de însuși felul în care se arată că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
poate lăsa descoperit decât sub forma a „ceva“; iar atunci nu se mai poate spune că el nu este nimic din ceea ce este, nimic din tot există ca „ceva“, ci este chiar „locul“ prin care acest ceva „ține locul“ divinului. Divinul nu este „în-locuit“ prin revelația sa, nu este altceva decât felul în care el se arată; el este însăși locuirea, habitarea, însuflețirea prin care acel „loc“ se arată de neînlocuit, împlinit de însuși felul în care se arată că este
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
creația omului) care cere, în mod destul de suspect, o restituire, o restaurare sau o recuperare a situației pierdute: din „cauza“ păcatului, care devine astfel element motor, e nevoie de mântuire, de un act suprem de restabilire a legăturii originare cu divinul. Așadar, dacă omul n-ar fi într-adevăr păcătos, mântuirea ar fi inutilă. Dar cum poate ști omul că este într-adevăr păcătos față de Dumnezeu, dacă tocmai starea de păcat l-a rupt de înțelegerea divină a divinității? Cum nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dumnezeiasca împărăție a cerurilor, există deja în fiecare din noi! Cum se împacă gândul că suntem, pe de o parte, păcătoși și neputincioși „căzuți“ într-o stare obscură, dar că, pe de altă parte, suntem făcuți să purtăm în noi divinul? Nu trebuie oare revăzut conținutul ideii de păcat? Să reluăm scena fluturelui care se zbate în chinuri sub perdea. Dacă spunem că, în cazul omului care gândește ce i se întâmplă, chinul tot chin va rămâne, nu mai e așa
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
clipa aceea, însăși mărturia că absolutul s-a făcut prezent în ea; și că este „al ei“ numai sub această formă. Dansul lui Hipoclid este inspirat de apariția absolutului în el; restul se petrece undeva jos, în vizibil și convenție. Divinul este un fel de senzație în care organele de simț au fost absorbite, asemeni unor tentacule retrase care, în loc să aibă contact cu ceva exterior, palpită înghițite într-o cădere înăuntru. Putem oare spune că divinul este o percepție în care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
jos, în vizibil și convenție. Divinul este un fel de senzație în care organele de simț au fost absorbite, asemeni unor tentacule retrase care, în loc să aibă contact cu ceva exterior, palpită înghițite într-o cădere înăuntru. Putem oare spune că divinul este o percepție în care senzațiile nu transmit nimic? Atunci când percepția s-a întors în sine și a devenit chiar sursa orientării ei, când se percepe pe sine ca imperceptibilă, ca imersiune în ceea ce nu este nicăieri în afară. Divinul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
divinul este o percepție în care senzațiile nu transmit nimic? Atunci când percepția s-a întors în sine și a devenit chiar sursa orientării ei, când se percepe pe sine ca imperceptibilă, ca imersiune în ceea ce nu este nicăieri în afară. Divinul este conștiința secretului împărtășit. Adevărul secretului este că ceea ce el deține nu poate fi, prin natura lui, transmisibil. Chiar dacă vreau să-l comunic, un secret nu se lasă expus; el are un fond insondabil de decență. În secret, divinul îi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
afară. Divinul este conștiința secretului împărtășit. Adevărul secretului este că ceea ce el deține nu poate fi, prin natura lui, transmisibil. Chiar dacă vreau să-l comunic, un secret nu se lasă expus; el are un fond insondabil de decență. În secret, divinul îi apare omului drept conștiință că „cuiva în lume îi pasă de mine“. Ceea ce simt eu nimeni nu poate simți, dar dumnezeu poate ști ceea ce simt. Și eu mă adresez lui și îl simt prezent în mine, ca cel față de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
micșorat de timp, și că a primit un nume aparte, care vrea să numească altceva decât vor numele să numească în general? Nu este ceva măreț în faptul că omul, singura ființă gânditoare, a pus, odată cu începuturile gândirii, și existența divinului ca realitate spre care gândirea lui se îndreaptă și întreabă? Nu este de luat în serios această privire care se uită în sus spre ceva care nu poate fi privit de ochi? E ușor să închei această situație absolută zicând
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cred în zei. Poți zice așa, sigur că poți zice. Dar gândul, care e adânc de felul lui, nu se poate opri la afirmații tăioase, ca bărbatul tânăr, Alexandru, care taie nodul în loc să se aplece, încercând să-l dezlege. Problema divinului, dacă există și în ce fel există, nu e doar o problemă de credință, de încredere oarbă și de superstiție care închide ochii în loc să-i deschidă. Religia, cu formele ei idolatre și contrafăcute, nu este de pus alături de sentimentul divinului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
divinului, dacă există și în ce fel există, nu e doar o problemă de credință, de încredere oarbă și de superstiție care închide ochii în loc să-i deschidă. Religia, cu formele ei idolatre și contrafăcute, nu este de pus alături de sentimentul divinului, de sensul înalt exprimat prin cuvântul absolut. Dacă există ceva absolut în gând și dacă gândirea simte că prinde un sens adevărat atunci când își atinge puterea ei supremă, atunci realitatea divinului nu se poate trata foarte ușor ca simplă problemă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
idolatre și contrafăcute, nu este de pus alături de sentimentul divinului, de sensul înalt exprimat prin cuvântul absolut. Dacă există ceva absolut în gând și dacă gândirea simte că prinde un sens adevărat atunci când își atinge puterea ei supremă, atunci realitatea divinului nu se poate trata foarte ușor ca simplă problemă. Dacă privești cerul și vezi în el ceva nevăzut, o formă de prezență care se leagă de faptul că tu știi că exiști interior printr-o conștiință - așa cum face Kant -, merită
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
secretele locului, când cei care au pus stăpânire pe loc, după 1990, au pretins că n-am pus niciodată piciorul acolo, iar casa familiei mele nu este cea pe care o reclam eu, ci alta... Absolutul religiei, raportul real cu divinul, nu se poate reduce la executarea unor prescripții ceremoniale, ci reprezintă constanta vertiginoasă prin care putem experimenta pe viu - punând sufletul la disecție - greutatea specifică a actelor vieții. Cei care cred cuminte în Dumnezeu - la fel cu cei care apără
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vorba de o mărime care nu are nimic cu spațiul? Nu te oprești să gândești felul de a fi al acestei mărimi; dar, fără să vrei, invoci această mărime, prin care înțelegi măcar faptul că trebuie să înțelegi altceva. Cu divinul ai condiția asta în față: că trebuie să înțelegi mereu altceva decât crezi tu că înțelegi. Acesta este și sensul mărimii a ceea ce este spiritual mare: că există o putere de înțelegere care crește și devine mereu mai mare decât
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
stări continue, de a restrânge foamea prin mijloace - pe care a avut răgazul să le conceapă - care împiedică foamea să-și exercite în mod continuu agresivitatea. Căci, dacă omul este cu adevărat dependent de ceva, el nu este dependent de divin, cum vrea Schleiermacher, ci de foame (se înțelege: și de sete, și de frig). Deci omul devine ființa independentă și vertical bipedă (pentru că era doar orizontal biped, adică dependent de mersul pedestru, paralel cu solul), adică ființa care se ridică
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în puterea lui omenească să trăiască, atunci când vrea el și prin propriile sale puteri, experiența divină - aceasta i se dă ca un „dar“ care, astfel, nu este pus la dispoziția puterilor omenești decât printr-o intervenție neomenească. Te cunoști prin divin, dar nu descoperi sensul divinului decât atunci când recunoști că sensul uman, înțeles singur și exclusiv, este gol de sens. Sau: ceea ce este plin de sens trebuie căutat nu în sfera naturală a umanității, ci într-o zonă în care s-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
trăiască, atunci când vrea el și prin propriile sale puteri, experiența divină - aceasta i se dă ca un „dar“ care, astfel, nu este pus la dispoziția puterilor omenești decât printr-o intervenție neomenească. Te cunoști prin divin, dar nu descoperi sensul divinului decât atunci când recunoști că sensul uman, înțeles singur și exclusiv, este gol de sens. Sau: ceea ce este plin de sens trebuie căutat nu în sfera naturală a umanității, ci într-o zonă în care s-a ieșit în afara acestei sfere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o sumă de amintiri. Ideea de divinitate exprimă ceva care nu aparține omului; nu-i aparține în nici un fel, dar omul apelează la ea ca la ceva care nu e străin de natura lui. Gândul lui Otto de a exprima divinul ca fiind întru totul altfel decât omul, cel care este „cu totul Altul“, nu este prea corect. Omul compune cu divinul o totalitate majoră, ceea ce înseamnă că omul nu poate fi despărțit de divin printr-o totalitate reală: deci divinul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
apelează la ea ca la ceva care nu e străin de natura lui. Gândul lui Otto de a exprima divinul ca fiind întru totul altfel decât omul, cel care este „cu totul Altul“, nu este prea corect. Omul compune cu divinul o totalitate majoră, ceea ce înseamnă că omul nu poate fi despărțit de divin printr-o totalitate reală: deci divinul nu poate fi cu totul altceva decât omul decât în cazul în care dumnezeu ar putea să existe ca divin complet
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Gândul lui Otto de a exprima divinul ca fiind întru totul altfel decât omul, cel care este „cu totul Altul“, nu este prea corect. Omul compune cu divinul o totalitate majoră, ceea ce înseamnă că omul nu poate fi despărțit de divin printr-o totalitate reală: deci divinul nu poate fi cu totul altceva decât omul decât în cazul în care dumnezeu ar putea să existe ca divin complet în afara omului. Or, dumnezeu este întru totul dumnezeul omului, nu al cămilei sau
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
divinul ca fiind întru totul altfel decât omul, cel care este „cu totul Altul“, nu este prea corect. Omul compune cu divinul o totalitate majoră, ceea ce înseamnă că omul nu poate fi despărțit de divin printr-o totalitate reală: deci divinul nu poate fi cu totul altceva decât omul decât în cazul în care dumnezeu ar putea să existe ca divin complet în afara omului. Or, dumnezeu este întru totul dumnezeul omului, nu al cămilei sau al pietrișului. Toate religiile au pornit
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ei și care se adresează numai divinității). Omul ar vrea să poată dispune el de prezența divinității, ca de o ustensilă (și o face, pe jumătate inconștient, în magie și transă), dar știe, prin însăși orientarea sa fundamentală față de lumea divinului, că nu poate dicta divinului propria sa voință; și că singurul mod în care divinul „reacționează“ la atitudinea omului nu poate fi decât cel al rugăciunii, prin care omul recunoaște că divinul nu i aparține lui; și că nu-i
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]