7,734 matches
-
prin tunel spre acea dorință... doar una singură. Am scris atunci pe un pergament ”FERICIRE”. Fericirea mea și a celor din jur. Cum voi realiza aceasta?! Îmi dau voie să SIMT în continuare ceea ce divinitatea îmi transmite. Voi dărui ceea ce divinitatea îmi dăruiește din belșug. Voi dărui iubire și lumină. Unii o primesc, alții o vor primi. Deși am început foarte târziu să scriu, voi continua până va seca izvorul vieții mele aici, și voi urca dincolo de nori, la mine „acasă
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
martie 2014 Toate Articolele Autorului Apare-n noapte precum luna Desfide fața unui zeu, Așterne în trup de om, cununa Pe suflet prețuirea. Prin trupurile noastre curg ceruri, Bat clopotele amorului etern Se răsucesc priviri, tăcere, nu cuvânt! Iubire în divinitate, atingeri, jurământ. Săruturi în cascadă, semnăm prezent Alunecă vagul trecut! În trupuri raze ce pic pe lut Ostoiesc setea de iubire. Trupuri se frâng în dans delir Se întorc tăceri în lanț. Iubiți în șnur de fir, înfășurați Legați eterni
IUBIREA CURGE ÎN CERCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341312_a_342641]
-
fisurată de niciun decibel, care dăinuiește de o veșnicie și care va mai dura încă o veșnicie. Cele mai mari explozii solare nu au sunet. Cataclismele cosmice, exploziile stelare, sunt făcute în muțenie, în acea muțenie sfântă, dată de puterea divinității. Dumnezeu a clădit această lume în liniște fiindcă atunci când creezi ceva trebuie să fie pace, trebuie să fie lumină, trebuie să fie tăcere. Doar așa poți crea ceva desăvârșit. Dar timpul, în mica noastră lume, reprezintă cel mai auster inamic
TIMPUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341354_a_342683]
-
un exemplu, în versul:” Jinduit bluestem de aur, mărul,/ îl pândim să cadă în panere: “(Radu Gyr- Mărul de aur )- toți termenii subliniați de noi apar, prin conținutul lor semantic, îmbogățiți, căci bluestem de aur depășește sensul substantivului” invocarea urgiei divinității, nenorocire a cuiva, imprecație, ocară, meledicție“, de aur, pe acela de bogăție frumoasă, să cadă, însemnând speranța unei împliniri, panere, obiect din împletitură unde se păstrează ceva ce a fost cules. Jocul semantic dintre propriu și figurat, sprijinit pe accepția
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
să i se lumineze, iar un gând care nu-i dădea liniște, îl mustra usturător: Ce om poți să fii!?... Te iei după Bâzdoacă care n-are nici pic de milă?" A tresărit, fiind con vins că o mână a divinității i s-a lăsat pe umăr, iar el se încovoia cerând binecuvântare: "Iartă-mă Doamne că păcătuiec fără voia mea și numai diavolul mă împingea să cred lucruri urâte despre conița, care se poartă cu mine ca o adevărată mamă
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
cea a poetului plin de har și de patimi nestinse CEZAR IVĂNESCU. Pe amândoi, Cel de Sus a catadicist să îi lege organic și destinic cu două lanțuri deosebit de puternice de taina neștiută a țărânii: suferința și versul... Alcătuită de divinitate dintr-o structură interioară echivalentă cu însăși personalitatea inefabilă a poeziei Universului, LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ închide în lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelor zămislite din starea de nestare a Ființei omenești ziditoare de civilizație și cultură, din izvorul nestins de lacrimi
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
În ceea ce mă privește, am crezut dintotdeauna că ele, Entitățile acestea sfinte cu nume aproape nefiresc de Om, locuiesc în permanență foarte aproape de noi, de privirea, de rațiunea, de sufletul pe care îl avem, ca o infinită multiplicare a sărutului divinității oferit cu blândețe fiecărui construct al naturii în parte de Dumnezeul întreit ca persoană al Iubirii veșnice. Mărturisesc faptul că după asemenea gen de Ființe contopite în mod absolut cu ne-Ființa perceptibilă a divinității îmi aleargă cu nădejde, dar
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
o infinită multiplicare a sărutului divinității oferit cu blândețe fiecărui construct al naturii în parte de Dumnezeul întreit ca persoană al Iubirii veșnice. Mărturisesc faptul că după asemenea gen de Ființe contopite în mod absolut cu ne-Ființa perceptibilă a divinității îmi aleargă cu nădejde, dar și cu disperare, în același timp, sufletul, pentru că, întâlnindu-le, primesc, de fapt, în palma mea uscată de lut mâna binecuvântată a unicului Creator al Universului (un Univers întors științific pe toate fețele lui posibile
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
două excepții, căci sunt două stadii care o depășesc: muzica și mitul.”, scria nu de mult poetul CEZAR IVĂNESCU, un EMINESCU recent, nerecunoscut încă, așa precum merită, al versului autohton și universal. Apropiată prin credință de tăria înaltelor sfere ale divinității, actrița LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ a reușit, în afara multiplelor sale roluri reprezentative din teatru și din cinematografie, să înnobileze prin descătușarea vizibilă și completă a sufletului său profund acel ceva anume cumplit de greu de prins în mrejele pânzei de păianjen a
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
a teatrului românesc și universal tocmai exact acest lucru s-a și străduit să nască din propria-i durere și din patima neținută în frâu pentru arta dramatică în sine: să scoată la iveală, cu toate puterile sale dăruite de divinitate, semantica precisă a oricărui crâmpei de vers decodificat la nivel analitic-interpretativ cu o minuție rară, într-o așa manieră de parcă el, versul cu pricina, ar fi primit pentru prima oară viață atunci și nicidecum cu ceva vreme în urmă din
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
necesar a se încheia în plan religios un nou pact social (printr-un “Contract natural”) între noii oameni planetari și preoții creștinătății și a altor confesiuni religioase (inclusiv cu preoții, imami, ai islamului) și nu în ultimul rând cu preoții Divinității și ai “Artei-transformării”, care reprezintă religia civilă, noua laicitate. În al doilea rând este imperios necesar să se încheie în plan geopolitic, militar, economic și cultural, un nou pact politic între noua puterea religioasă (reformată) și puterea militară mondială, respectiv
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
ei „mi s-au dus/ Până dincolo de stele“. Împăcată cu sine, împăcată cu Dumnezeu, care a condamnat-o la vremelnicie („Sunt atât de tristă, Doamne“, poeta vorbește de Pretinsa moarte, negându-i acesteia autenticitatea, din moment ce destinul omului echivalează cu căutarea divinității și găsirea ei, în clipa hotărâtă. Fiindcă „Viața asta ( ... ), totuși, trecătoare“ „e un tren cu lungi vagoane“, care „te duce către stația finală“, Titina Nica Țene ne îndeamnă să găsim în noi puterea de a primi Bucuria lucrurilor simple, de
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
nou an, este aceea că el îmi va rotunji vârsta la 80 de ani. Pentru frumoasa vârstă, marcată de o cifră alcătuită din două numere creionate numai din rotunjimi nu e meritul meu, ci mai de grabă al părinților și Divinității, cărora le aduc cuvinte de caldă mulțumire; eu, doar am mai vegheat să nu cumva să se deterioreze darul cu care m-au înzestrat. Întâmpin această vârstă cu bucurie și străduindu-mă, atâta cât îmi stă în putință, să nu
2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341509_a_342838]
-
Ce-mi mai doresc pentru anul care vine? Doresc ca spiritul meu deschis să intre într-o relație și mai bună și mai armonioasă cu oamenii, cu natura, cu locurile mai importante ale lumii în posibile călătorii, în relația cu Divinitatea. Îmi doresc să pot păși înainte măcar ca până acum pe același drum, să pot călători în lumea revelatoare a cuvintelor ca într-un spectacol al lumii, să găsesc acele cuvinte care cuprind viața în cupele lor. Mi-aș dori
2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341509_a_342838]
-
apariție a universului și vieții. Îmbrățișez a doua variantă pentru posibilitatea pe care o oferă de a găsi un sens al vieții. Pe de altă parte în fața morții, în cea mai cruntă disperare omul din cauza temerii în fața necunoscutului apelează la divinitate, sau măcar la o idee a ceva superior care îi poate face suferința mai ușoară. Este un instinct de conservare. Problema care apare este că această ”speranță” a fost monopolizată de către religie. Filosofia, chiar dacă se aventurează acolo unde știința nu
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
sens. Tot ce se poate observa în realitatea fizică (de la cosmologie la biologie, lanț trofic, genetică, etc) este că totul funcționează pe baza unor principii fizice clare, intervenția divină (sau minunea) fiind absolut exclusă. Iar dacă prin absurd considerăm că divinitatea intervine, atunci sau o face arbitrar sau defectuos. Dacă considerăm că Dumnezeu răspunde la rugăciune, atunci copii care mor de foame sau cei care strigă în disperare după ajutor nefiind auziți de nimeni ar fi victimele unui Dumnezeu odios, care
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
sunt calificative umane, finite, care nu au relevanță asupra infinitului, pentru ca nu putem concepe infinitul. Tocmai de aceea imaginea Dumnezeului biblic nu este una unitară, ci s-a schimbat cu trecerea timpului (deci a evoluției gândirii umane- precum și trecerea de la divinitățile htoniene la cele uraniene, spre exemplu), diferențele dintre Dumnezeul Vechiului Testament și Isus Hristos fiind enorme, unul fiind cel mai mare criminal din istorie -cel din spatele unor genociduri precum potopul lui Noe sau Sodoma și Gomora, sau cel care incita la
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
primește „însuși Vistiernicul acestor daruri, comoara întru care încape toată bogăția darurilor”. (Sfântul Nicolae Cabasila) „Prin această Sfântă Taină, Dumnezeu se unește cu firea noastră cea stricăcioasă pentru a îndumnezei, în acest fel, omenirea, prin primirea ei la părtășie cu Divinitatea. (Sfântul Grigore de Nyssa). În finalul lucrării am prezentat toate rezultatele obținute în urma studiilor întreprinse pentru realizarea acestei lucrări astfel încât am ajuns la concluzia personală că Sfânta Euharistie, fie rară sau deasă trebuie luată cu credință și respect. Bibliografia lucrării
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
o perioadă hotărâtoare pentru cultivarea liricii. Remarcabilă, atât din perspectiva evoluției genului, cât și din aceea a raportării la literatură, în general, și la Poezie, în special, expresia lumii subiective a creatorului transpune trăiri absolute, necondiționate. Este, în fapt, revelația divinității în persoana Poetului, precum și superbia văpăii de foc a spiritului întrupat în versuri. Conceptul comportă sensuri multiple, experimentând atitudini estetice fundamentale ce se caracterizează prin tendința de a observa stările, fenomenele în contextul universal și de a le închega într-
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
atârnând de chivăra busuiocului ... Construcția originală urmează o traiectorie circulară spre Poezia înaltă, centrată pe sine însăși. CARTEA a III-a ‒ Viitorul trecut: voi fi!, din perspectiva creației, concentrează marile teme abordate: trăirea intensă sub semnul armoniei contrariilor, relația cu divinitatea, culminând cu revelația potrivit căreia dăruirea de sine este singura care contează, fiind o modalitate de a cuceri Eternitatea. Etapele parcurse și convulsiile fiindului se organizează într-o spirală a Timpului, ce tinde spre absolut, tocmai pentru că traduce tulburătoarea dualitate
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
de-argint el scrie/ Ce copil și ce purtare.../ Și de-acolo știe Moșul/ Că-i șiret el, lucru mare...” (Octavian Goga, Crăciunul copiilor). Pomul de Crăciun, la început a fost un „butuc de brad, ce reprezenta trupul neînsuflețit al divinității jertfite pentru reînnoire timpului agrar și care renăștea printr-un ritual de incinerare”, cărbunii având caracter protector pentru casă și familie. Iar colindele?! „...Folclorul și practicile religioase ale populațiilor rurale mai înfățișau încă, la sfârșitul celui de al XIX-lea
SĂRBĂTORILE ROMÂNILOR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342208_a_343537]
-
ha”, nu sunt altceva decât două elemente onomatopeice ale unei manifestări sarcastice, ale dorinței exprimării unei tensiuni nervoase, delirante. Sunetul aramei, metal cu o rezonață specifică și vibrații puternice, este des amintit de poet când dorește să se apropie de divinitate: „Când sună arama în noaptea deplină” (Pălind, 1965:47), făcând aluzie la starea lui de om solitar, căutător al pustietății, dar și la Graalul sacru al Mântuitorului. Pustietatea apare în poezia lui Bacovia ca dorință a meditației, a eliberării gândurilor
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
trup sortit dispariției prin descompunere oricâtă grijă ai avea de el, pe de altă parte sufletul tot mai neglijat în apriga campanie de strângere a bunurilor „pe care le mînâncă moliile și rugina” (Matei 6/19), deși acest strop de divinitate reprezintă unicul element de legătură dintre aici și dincolo, altfel spus el este colacul de salvare al omului după moarte. Și astfel, tot mai preocupat de satisfacerea trebuințelor imediate ale trupului, depozitarul vremelnicului, omul dă uitării trebuințele aparte ale sufletului
TOŢI OAMENII TRĂIESC, DAR NUMAI UNII DINTRE EI EXISTĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342203_a_343532]
-
sinucidere asemănătoare cu cea a Elenei, în apele învolburate care au înghițit-o fără urmă, o moarte care până la urmă, nu dovedește nimic. Dincolo de această dispariție, singura certitudine este aceea „că venim pe lume cu o misiune personală dată de Divinitate și suntem ajutați de îngerii noștri de lumină ca ea să se desfășoare în mod ordonat ; ispitele însă ne încearcă, linia nu mai este continuă, apar acei fractali care pot schimba sensul vieții, în rău dacă cădem sub influența îngerilor
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
suntem ajutați de îngerii noștri de lumină ca ea să se desfășoare în mod ordonat ; ispitele însă ne încearcă, linia nu mai este continuă, apar acei fractali care pot schimba sensul vieții, în rău dacă cădem sub influența îngerilor întunericului.” Divinitatea hotărăște că „“tata Ioan”, care era pe atunci ofițer în armata rusă și în primul război mondial”, trebuie să sfârșească pe front. „Era anul 1916, când România semnase Tratatul de alianță cu Antanta și declarase război Austro-Ungariei, trupele române, împreună cu
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]