KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...138 >

3,431 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

În 1921. Moartea (care, la fel ca poștașul, sună de două ori) l-a privat În același an și de promotorul său, care nicicând nu a refuzat să-l Îmbărbăteze, contele Isidoro Fosco. Spun și repet fără urmă de șovăială: don Commendatore era În pragul nebuniei. Cuptorul crematoriu Îi masticase carnea soției; rămânea produsul ei, amprenta sa: unicul fiișor. Adevărat monolit moral, tatăl s-a devotat educării și adorării sale. Subliniez contrastul: acest Commendatore - dur și dictatorial Între mașinile lui, precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
strâns ca pumnul: marele romancier se ocupă de figurile centrale ale romanului și lasă penelor minore misiunea de a se ocupa de figurile minore. Requena (stimabil, fără doar și poate, În calitate de factotum) este unul dintre nenumărații fii naturali ai lui don Commendatore, nici mai bun, nici mai rău decît ceilalți. Mint: are o trăsătură individuală, nebănuita sa devoțiune pentru Ricardo. Sosește acum sub lupa mea un personaj pecuniar, de bursă. Îi smulg masca: Îl prezint pe administratorul domnului Commendatore, Giovanni Croce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
lui Jannings ie toate unu ș-acelaș Suntem din carne. Îți arată mereu acelaș șoz: la Început te copleșesc cu fericiri, apoi cu nefericiri, și la sfârșit Îți dau la cap. Ie tare plicticos, la fel ca realitatea. Pun pariu că don Commendatore ie de părerea mea. Domnul Commendatore a șovăit; Mariana a intervenit pe loc: — Și aia numa pencă eu am vrut să mergem. Și te-ai bocit ca Îngălata, fără să iei seama la rimmel. — Ie adevărat, a zis Ricardo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
de arme și bagaje. — Nu te fă că ne-ai dovedit, că nici vorbă să ne răzbești tu, care stăteai ca mutu, a replicat neiertătoare Mariana. — Și când te gândești că tot ce zicem va fi În carnetu adus de don Commendatore dân Salerno, a zis Pumita, cu mintea dusă aiurea. Croce, tenebrosul administrator, a dat să schimbe vorba: — Și ce mai zice pretenu Eliseo Requena? I-a dat răspuns, cu voce de crai bătrân, o huidumă jună și albinoasă: Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
de la ei. Oricât de futuriști vor fi fost, tot nu puteau concepe frumusețea funcțională a Marianei. (Carlos Anglada i-a relatat această convorbire cu satisfăcătoare fidelitate lui Parodi.) III Vineri, cu noaptea-n cap, Ricardo Sangiácomo stătea la taclale cu don Isidro. Sinceritatea angoasei lui Îți sărea În ochi. Palid, Îndoliat și nebărbierit, a mărturisit că nu dormise toată noaptea, că nu Închisese ochii de vreo alte câteva. — Se petrece o chestie grosolană. Una cât caru. Matale, domne, care ați dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
sinucis singură, nu a Înghițit otrava Întâmplător și nici n-a fost asasinată. O să-i cer comisarului Grondona ca, de cum vă zărește, să vă bage de-adevăratelea la gros. Da io chiar vreau să vă dau o mână de ajutor, don Parodi; adică, vreau să vă rog să mă ajutați... — Foarte bine. Așa-mi plac bărbații. Dar să vedem, s-o luăm metodic. Răposata era Într-adevăr hotărâtă să se mărite cu tine? Știi sigur? La fel cum știu că io

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Sangiácomo. — În vederea expunerii, vă stau la dispoziție cu toate resursele de care dispun, cu tot cornul abundenței mele verbale. Cât ai zice pește, vă voi schița În linii mari sinopsisul cazului. Nu voi ascunde foarte cordialei perspicacități a domniei voastre, don Parodi, că moartea Pumitei Îl afectase - mai bine zis, Îl răvășise - pe Ricardo. Cu siguranță că doña Mariana Ruiz Villalba de Anglada nu bate câmpii când afirmă, cu șarmul său de invidiat, că „Ricardo nu vede dincolo dă gloabele dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
și totul fără lipsa de măsură de a-mi amâna sine die plata onorariilor și de a se Înfuria precum tigrul pe directorul tipografiei, rău platnic din fire. E mai bună favoarea ca dreptatea: o săptămână după publicarea Spadei etc., don José María Pemán a pus pe hârtie un encomion, Îndulcit, fără Îndoială, cu anume farfastâcuri și podoabe de stil care nu i-au rămas secrete preaiscusitului, căci nu concordă nici cu sintaxa de duzină a lui Requena, nici cu lexicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
după ce a stat la parole cu baroneasa, Ricardo s-a dus acasă la Miss Dollie Vavassour, alunecoasa comediantă de limbaj, pe care nimic nu o putea ține În frâu și despre care știu că a fost colată cu el. Domnia voastră, don Parodi, veți da rasol, trecând peste supărarea lui, dacă eu rămân de căruță și o iau razna, vorbind de jupânița asta de doi bani. Doar o tușă ajunge pentru a o zugrăvi În mărime naturală, căci am avut față de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
de la Înălțimea catedrei: absolvenții așa-ziselor noastre licee ignoră tainele dicționarului. Iată, Îi voi da lectură: domnia voastră veți fi războinicul cel mai Înflăcărat al acestei cruciade a vorbelor ticluite. Iată răvașul citit de Bonfanti doar cu câteva clipe Înainte ca don Isidro să-l dea pe ușă afară: „Mai rău ie că am fost todeauna fericit. Acum lucrurile s-au schimbat și vor continua să se schimbe. Mă omor, fincă nu mai Înțeleg nimic. Am trăit o continuă minciună. Dă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ăsta. Adio și uitați-mă“. Semnat: Ricardo Sangiácomo, Pilar, 11 iulie 1941 V Puțin mai târziu, pe Parodi l-a vizitat doctorul Bernardo Castillo, medicul familiei Sangiácomo. Au convorbit tainic și Îndelung. Aceleași epitete trebuie aplicate și discuției pe care don Isidro a avut-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
de cinste. Îi repet neostoit lui Bonfanti că bagajul său de proverbe și arhaisme nu e-n apele lui și, fără doar și poate, e vieux jeu; În zadar Îi ghidez lecturile: dieta riguroasă, cu Anatole France, Oscar Wilde, Toulet, don Juan Valera, Fradique Mendes și Roberto Gache, nu a ajuns În mintea lui rebelă. Bonfanti, nu fi capsoman și révolté, renunță chiar acum la empanada pe care tocmai ai sustras-o și deplasează-te motu proprio la Întreprinderea de lucrări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
sustras-o și deplasează-te motu proprio la Întreprinderea de lucrări sanitare Trandafirul Format, din strada Costa Rica 5791, unde prezența Îți poate fi utilă. Bonfanti a murmurat vorbele cu atenție, plecăciuni, urări de bine, bezele, și a fugit demn. — Domnia ta, don Montenegro, care călărești pe cai mari, a zis Parodi, fii amabil și deschide răsuflătoarea, ca nu cumva să ni se taie respirația de la asemenea empanaditas care, după miros, par să fie cu carne de porc. Ager ca duelgiii, Montenegro s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
an de când ați descifrat trista enigmă din Castellammare. În această atmosferă de cordială camaraderie, ridic paharul și vă amintesc că atunci mi-ați promis că astăzi, la capătul unui an-vedere, Îmi veți dezvălui sincer misterul. Nu vă voi ascunde, iubite don Parodi, că visătorul a schițat, În minute sustrase avocatului și omului de litere, o teorie foarte interesantă și plină de noutate. Poate că veți izbuti, cu mintea disciplinată a domniei voastre, să contribuiți la nobilul ei edificiu intelectual cu unele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Anglada) pusese ochii pe el și, ca atare, am optat pentru o retragere elegantă. Gambitul mi-a fost răsplătit: acum climatul relațiilor noastre e În chip hotărât estival. Dar nu sunt atent și vă abat și domniei voastre atenția, iubite don Parodi. Aștept cât se poate de ferm pe poziții schița domniei voastre și vă adresez Încă de pe acum vorbe de Îmbărbătare. Vă vorbesc cu fruntea cât se poate de sus. Fără Îndoială că afirmația mea va deștepta surâsul multor spirite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
cenotafului Încă deschis, denunțând nu știu bine ce absurde coincidențe Între romanul lui Ricardo și Sfânta Viceregină de Pemán, operă pe care mentorii săi literari, Eliseo Requena și Mario Bonfanti, i-au ales-o drept riguros model. Din fericire, acest don Gaiferos, vreau să spun doctorul Sevasco, a urcat pe pedana și a dat un do curajos: a demonstrat că opusculul lui Ricardo, deși lasă drum liber unor capitole din măgăoaia aia de istorie de amor zmângălită de Pemán - coincidență mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
momentan de la cabinetul său hidropatic și să le examineze cu ochi clinic. — Dă pe loc repaus clovneriilor, a intervenit criminalistul. Intriga familiei Sangiácomo e mai răsucită ca un arc de ceasornic. Uite, eu mi-am Început deducțiile În după-amiaza când don Anglada și doña Barcina mi-au istorisit discuția purtată despre Comandor În ajunul primei morți. Cele ce mi-ați spus după aceea, răposatul Ricardo, Mario Bonfanti, tu, trezorierul și medicul, mi-au confirmat bănuielile. Iar scrisoarea lăsată de bietul băiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
lăsată de bietul băiat explică totul. Așa cum spunea Ernesto Ponzio: Destinul, care e prolix, Nicicând nu coase fără nod. Moartea bătrânului Sangiácomo și cărțulia acesta care poartă masca anonimatului ne ajută să pătrundem misterul. Dacă nu l-aș ști pe don Anglada, aș bănui că Începuse să vadă limpede. Dovadă că, vorbind de moartea Pumitei, a dat Înapoi timpul până la momentul când bătrânul Sangiácomo a debarcat la Rosario. Dumnezeu vorbește prin gura celor săraci cu duhul: atunci și acolo a Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
duce lipsă de trei firfirici ca să-și facă și el câte-o plăcere. Istoria, repet, a Început de mult, iar Comandorul e o carte de joc cu dichis. Încearcă să afli câte parale face străinul. În 1921, mi-a spus don Anglada, aproape că-și pierduse mințile. Căci iată ce a pățit. I-a murit soția, emigranta pe care i-o trimiseseră pachet din Italia. Abia de-o cunoștea. Îți vine să crezi că un bărbat de talia Comandorului Își poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
a fost Întâmplător În viața lui. Să Începem cu ceea ce pricepi: istoriile de fuste. Printre ele figurează baroneasa de Servus, Sister, Dolores și Vicuña; bătrânul i-a oferit amoruri pe tavă, fără să-l bage la bănuieli. Îți spun asta, don Montenegro, cu atât mai mult cu cât probabil că te-ai Îngrășat ca juncanii, mulțumită comisioanelor. Chiar și Întâlnirea cu Pumita pare mai aranjată decât alegerile din La Rioja. Cu examenele de avocat, la fel. Băiatul nu-și prea dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
care-o șterge, fredonând umilu tangou. Bătăioșii văd scris pă ușă Paturi pentru domni Începând de la 0,60 pesos și pă loc simțesc că ogeacu ie râie coaptă. Pă bune vă rog pă matale să nu luați năzărirea dă veritabilă, don Isidro. Cum te văd și cum mă vezi, am coteț particular, și momental Îl Împart cu Simón Fainberg, mai pă vorba prostimii Năsosu, da care ie mai mereu pă la Casa lu Catihetu. Ie ca rândunica, azi la Merlo, mâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
la datorie, cum s-ar zice, i-a cciripit lu Zarlenga cum că ajunsesem să mă Împlementez la lăut cu gând dă păcat. Bărbatu a venit la mine dând În clocot ca laptele, și pă bună dreptate. De nu era don Renovales, care mi-a pus cu gheara propie pă ochi o halcă dă carne crudelă, pă loc Îmi sărea capacele. Chestii-trestii care nu țin nici baremi dă ochii lumii: poa să să spună câtu-i hău că Juana Musante are boiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
neîncliftat și dă bunăvoie, rusticanu ne-a tăiat chefu, care și-a luat la purtare obrazu dă mormântare și chiar a dat cu cotu În blidu cu terci dă ovăz. Mă jur pă dumicatu cui te-a făcut pă matale, don Parodi, că-mi dădea fericirea cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau, dă neobrăzat, așa că ălălant a tret să bage vioara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
toată ziulica Împlementat În birou; io, care n-am obligații fixe la locantă și, dacă vreodat Îi țin umbra lu ăla din cuhne, fac asta să nu par igoist, mă tot fâțâiam prin fața lui, doar oi marca vro deferență, da don Renovales mi-a vorbit ca un tată și a tret să mă dau Întors la ogeac. Peste douăj dă zile, o bârfografie otorizată ne-a dat legat gogoașă un răvaș cum că don Renovales a vrut să Îl zvârlă afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
lui, doar oi marca vro deferență, da don Renovales mi-a vorbit ca un tată și a tret să mă dau Întors la ogeac. Peste douăj dă zile, o bârfografie otorizată ne-a dat legat gogoașă un răvaș cum că don Renovales a vrut să Îl zvârlă afară pă Limardo și că Zarlenga s-a pusără d-a latu. Gălușca asta mandezu n-o Înghit, chiar de-ar fi zgâriată cu letere dă tiparniță; nu-mi luați În nume dă rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]